Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Octombrie 2012 (11)

de ce ne e dor de eminescu?

ne e dor de eminescu pentru că nu l-am văzut niciodată

l-am visat mereu și nu i-am auzit glasul recitând o poezie

am auzit că a iubit cum noi n-am fost în stare să iubim niciodată

codrul împăratul lui i-a fost mumă și i-a fost tată

nu am văzut cum i-a trecut veronica degetele prin părul lui

și cum l-a mângâiat și cum l-a sărutat și cum l-a alintat

adică eminul meu drag mițicule eminescul meu drag și scump

și alte epitete pe care…

vânare dornică de vânt

Zăpada putrezită-n ceasuri

S-a așezat nepăsător

Absent la tropote de glasuri

În mine tot mai mult cobor.

Jur-împrejur doar amintiri,

E un trecut decapitat,

Culoarea pleoapelor subțiri

Și chipul tău eu le-am uitat.

Trec prin mine numai spinii

Și piatra rece din cuvânt

Cerșesc la ușile luminii

Vânare dornică de vânt.

Mătasea somnului e rece

Eternul nu e pe pământ,

Doar clipa noastră care…

când doar păcatul ne înșeală

Au aburit pe cer cocori

Vâslind în apele lunare,

Adoarme gândul peste flori

Sorbind doar câteva pahare.

Își lasă toamna umerii în jos

Vin îngerii luminii către tine

Adorm cu chipul tău frumos

În nopțile de farmec pline.

În ochii tăi dintotdeauna

Ca spiridușul mă strecor

Și văd cum sângerează luna

De-atâta dragoste și dor.

Cădem mereu din vini în vini

Tu în amiază eu în seară

Și mă…

CARAGIALE , BERARUL DE LA „BENE BIBENTI”

Moto:

Iancu Luca Caragiale

Îți dă berea cu măsură.

Face și literatură…

Însă nu face parale.

( Cincinat Pavelescu)

Caragiale berar! Iată cea mai ingrată meserie a unui mare scriitor care a nemurit teatrul românesc. Putea să-și aleagă altă slujbă, dar cred că lui i-a plăcut ambianța „bodegii” unde vin toți miticii la o gură de vorbă, unde se toacă politica și se bârfește. Poate de aici au ieșit momentele, schițele…

FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ

Era prin anul 1961, toamna târziu; ploi amarnice cădeau peste sat. Singurile ființe care stăpâneau cerul plumburiu erau ciorile care se ridicau în cârduri uriașe deasupra caselor și se lăsau peste sat ca o pată neagră uriașă, întunecându-l și dându-i o notă lugrubă de înmormântare.

Regimul comunist intrase în febra colectivizării, în sat apăruse o mașină de la raion care făcu mare vâlvă în tot satul: primul secretar al raionului a venit să facă ședință cu toți…

eminescu, colț de rai

eminescu, colț de rai cu păduri și dealuri sure

cu miresme-adormitoare și cu ochi ca două mure,

eminescu, zbor spre aștri, dor din dorurile mele

coborând din timp, din ceruri printre falnicele stele,

eminescul meu din vise, fulger de pe cerul meu,

cine te-a creat pe tine, dacă nu chiar Dumnezeu,

cine te-a făcut din tină și ți-a dat atâta dor,

oare n-a fost o minune, bunul nostru creator?

cine-a pus în tine plâsul unei lumi…

dansați

dansați pe frunzele de aur

din toamna asta năclăită,

pe soarele din dimineți,

dansați pe crinii morți, băieți,

dansați pe spasmele din voi,

pe rătăciri și pe nevoi,

dansați pe groapa ce se cască,

pe vânt, pe pronia cerească,

dansați pe semnele mirării

și pe albastrul disperării.

ca saltimbancii-n circ dansați,

dansați ceva mai elevați,

dansați pe cei ce se vor naște,

dansați pe darul de-a cunoaște,

dansați…

scrisoare către tata

s-a îngălbenit iarba pe mormânt,

de toamne barbare, de plesnet de ploi,

șerpii cărărilor tale fug în pâmânt,

când mai vii, dragă tată, pe la noi?

de ce întârzii mereu și până când,

aș vrea să te caut, dar unde s-apuc,

te văd în vis aevea, te port în gând,

mă uit la tine sub umbra de nuc.

dorințele mele răstignite pe cruce,

se fac poveste, un fel de abur ușor,

mă…

poemul meu se pierde-n toamnă

poemul meu

se pierde-n toamna

ce-și scutură frunzele

pe umărul munților,

apele curg în eternitate,

buciumă codrul,

e vremea nunților.

cântă iancu

din șapte fluiere,

peste carpații noștri

de dor,

se-aude doina

prin apuseni,

toamna copacii

nu mor.

poemul meu

spre stele zboară

curg rimele

ca apele în prund,

se-aude buciumul

a câta oară

jelind…

ating cu gândul geamurile tale

Ating cu gândul geamurile tale,

Vreau să te văd cum păru-l despletești,

În grațiile de mișcări agale

Eu aș ghici de vreai să mă iubești.

Nălucă sfântă din poemul meu,

Distanța dintre noi se face fulger,

Mă rog în gândul meu la Dumnezeu

S-apari în fața mea ca și un înger.

În tine-i dragostea fără pereche,

Ești râul meu ce tremură în undă,

Ești băutura toamnei cea mai veche,

Atât de tainică și de…

ce frumos…

Ce frumos se face noapte,

Ce frumos se face toamnă,

Ce frumos visele mele

În trecuturi mă întoarnă.

Ce frumos mai sună frunza,

Ce frumos mai bate vântul,

Trec cucoarele pe zare,

Iar prin inimă, cuvântul.

De când mie îmi sunt eu,

Umbra mea trece prin tine,

Tu ești propriul meu zeu

În metope bizantine.

Cântă toamna dulce vaer

În nuanțe de culori,

Trece un miros prin aer,

Brume ce ucid la…