de ce ne e dor de eminescu?

[Ionescu Ion]

de ce ne e dor de eminescu?

ne e dor de eminescu pentru că nu l-am văzut niciodată
l-am visat mereu și nu i-am auzit glasul recitând o poezie
am auzit că a iubit cum noi n-am fost în stare să iubim niciodată
codrul împăratul lui i-a fost mumă și i-a fost tată
nu am văzut cum i-a trecut veronica degetele prin părul lui
și cum l-a mângâiat și cum l-a sărutat și cum l-a alintat
adică eminul meu drag mițicule eminescul meu drag și scump
și alte epitete pe care doar le bănuim din cărțile de povești
ne e dor de eminescu pentru că nu l-am atins niciodată
noi nu știn dacă e adevăr sau legendă dacă poza lui n-a căzut
din galaxii sau a fost tăiată dintr-un jurnal ipoteștean
și lipită pe toți pereții și pe toate inimile noastre
nu știm cum i-ar fi stat poetului fără chică și fără
ochii lui rupți din ceruri cu acel albastru de voroneț în lumini
nu știm nimic despre fruntea lui luciferică
nu știm cum îl privea maiorescu la seratele lor literare
și cum îl ascultau boierii de la junimea
toate astea parcă sunt povești repovestite de un străin
venit din ținuturi de dor și de suferință
eu nici nu cred că a existat eminescu
a existat o țară săracă la margine de lume
vorba altui poet
unde și-au făcut de cap toate imperiile lumii,
au existat munți dealuri și câmpii pe care creșteau maci sălbatici
a existat la margine de țară marea cea mare pe care poetul
a văzut-o pururi schimbătoare precum o femeie
a existat doina și dorul românului de la coarnele plugului
au existat codrii noștri milenari ce ascundeau la poalele lor
toți haiducii din balade a existat meșterul manole
și alți meșteri care au făurit coloane de infinit
din stâlpii porților maramureșene a mai existat columna lui traian
în care am văzut o dacie tragică
în luptă cu imperiul roman
au mai existat și alte țări românești pe care le-am pierdut la zar
însângerate și astăzi de neagra străinătate,
au mai existat și oamenii locului
care au râs și au pâns atunci când bucuria sau durerea
le-a cuprins sufletul lor curat ca un râu de munte vijelios
și toate astea au născut o statuie peste timp măreață
cât omul și caraimanul la un loc
din aurul inimilor noastre și din dragostea noastră
din lutul nostru atât de însângerat
și statuia s-a numit simplu
EMINESCU.

duminică, 28 octombrie 2012

[judit ionescu]

Permiteţi-mi să vă răspund cu versurile finale ale lui M.Sorescu:
"Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu."

[Camelia Ciovica]

Un poem plin de semnificatii, o istorie intreaga, coloane ce merg spre infinit, dorul si doina romaneasca unice in lume precum Marele Nostru Eminescu, de care ne este dor! Sunt doar citeva dintre umilele mele observatii! Multumim, dle Ionescu, pentru placerea ce ne-o oferiti de a va citi!