Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Iunie 2013 (15)

zbor

se mută mereu cineva lângă mine,

o pasăre, un cântec, o mireasmă,

o lumină, o stea, o lună, un dor,

uneori aud tropot de cai în infinit,

vreau să zbor cu ei și tu mă-ntrebi

de ce să plec și să te las

ca pe o salcie plângătoare

la margini de ape în bătaia vântului,

apoi mă înstrăinez într-un interior

fără ferestre al unei așteptări

care niciodată nu mai vine…

după care bate vântul, mă ia și nu-mi spune

unde vrea să mă…

zeiță

în acest loc seara vine

până la marginea speranței,

îmi aprinde steaua la geam,

alungându-mi vedeniile,

mă rătăcesc singur

printre chemări în ruine de drumuri

și ascult romanța greierilor

care-mi spune

că n-am murit de tot,

tu vii fără să vii

printre vis prin sălcii

ca un fel de naiadă a ploilor,

alergând prin memorie

înfășurată-n negura gândurile mele.

miercuri, 26 iunie…

CINCINAT PAVELESCU- EPIGRAMIST

Moto:

Eu nu știu ce-i cu Cincinat!

E talentat sau e șiret?

Poeții spun că-i magistrat,

Iar magistrații că-i poet!

Destinul lui Cincinat pare o farsă sclipitoare cu un sfârșit amar. Cu o mare celebritate în timpul vieții, astăzi a rămas doar un epigramist uitat prin colbul bibliotecilor. Publică poezii încă din clasa a-V-a, fiind una din celebritățile Liceului Sf. Sava. Ca student în drept se bucură de prietenia câtorva…

vara

vara inundă natura de lumină

se topesc zările sub focul astrului ceresc

lumea fuge după umbră și năluciri

la căderea nopții seara se preface în intangibil

greierii cântă și trenurile trec spre infinit

dragostea se diluează cu apă de colonie

poezia tace cuprinsă de orgolii

inocență demonică plină de singurătate

corpuri goale de femei plutesc printre nuferi

diadre dezbrăcate cu sânii tari

o rândunică lasă o zgârietură pe…

erezie

albă vară plină de dogoare,

frumusețea orelor mă doare,

sună-mi steaua cearcănul pe vânt,

eu sunt și suflare, dar sunt și pământ

și așa m-am rătăcit de lume,

vorba mea pe cerul spart rămâne,

rar de tot în mine poposesc

și mă-ntorc la tot ce-i omenesc.

gândul iar mă duce prin ruine,

mă inundă timpul care vine,

doru-mi varsă rănile în piept,

și nu mai știu, Doamne, ce aștept.

caut dragostea doar în cuvinte

și…

vise ce s-au risipit

e abis, nu e abis,

nu se uită nici un vis,

cum o să uităm, femeie,

ploile din curcubee,

carele cu amintiri

din trecutele iubiri,

deși suntem iar stingheri,

cufudați doar tăceri,

amintirile pe rând

vin în minte lăcrimând

și ne cer fereastră nouă

în paharele cu rouă,

în petalele cu flori

și în vechile ninsori.

să privim iar înapoi

și să le-serbăm în doi,

nu mai plânge,

dorul…

ploaia de iunie

plouă peste valea copilăriei, limpedea ploaie,

îmbrățișază copacii și câmpul și dealul și muntele,

ploaia aruncată de vânt de pe strășini

ca atunci când ne-am cunoscut

și noi fără umbrele dansam

și ploaia cădea în torente deschise, fără sfârșit,

coborând pe drumuri de lut la munte,

cădea ceas după ceas ca o artilerie automată

până intra în oase, până intra în vară,

ploaia neașteptată, lunga surpriză, contemplată

de…

peisaj

râul putrezește, pe alee florile cântă,

se vede panglica palidă a munților,

frunze, trunchiuri fragile, ierburi, lună,

plopii aidoma unor spânzurători

duc toate drumurile în infinit,

holderlin însingurat trăiește cufundat

în tăcere, ploaia dă târcoale pe cer,

o vară cu ploi aiuritoare, înfuriată,

oamenii se mișcă rigid ca niște paiațe,

din plămânii paradisului curge fericirea,

se prelinge ca mierea pe un fagure de…

ambiguitate

mi-e dragă aiureala ta

fluturii tăi neodihniți

care-ți zboară prin minte

cuvintele simultane

delfi al tău babelul tău

silabele ce-ți ies din gură

când spui noapte

la tine înseamnă jos

când spui sunt

la tine bate vântul

în al tău babilon

ce ambiguă ești

în fragilitatea ta

plină de tăceri absurde

numai ochii îți sorb albastru

și-l duce spre infinit

ochii: aceste vârtejuri

azurii pe…

în dor de tine

pădurea cu pianele profunde,

izvoarele cu apa vie-n unde,

cerul cu- albastre crinoline,

toate mi se răsfrâng în dor de tine,

cu nuferii de vise în ciorchine,

ce-mi cresc petalele în dor de tine,

în paradisul meu pierdut,

te cat, iubito, ca –n trecut,

printre legende ce lutesc ulcioare,

prin apa limpede de la izvoare,

prin cețurile-albastre și prin mit,

prin crucile lui crist cel răstignit,

printre amurgul…

hanibal a murit

murim uciși în fiecare noapte,

se-aud serenade în șoapte…

prin visele noastre frumoase

adunăm nopțile și zilele ce pier

și facem din ele mister.

îmi plânge în piept un înger,

mă zbat, mă frământ și chiar sânger,

pământul se mută în alt univers,

îmi lipsesc trei vocale din vers,

muzeele și-au deschis porțile,

tramvaiele și-au pierdut roțile,

e undeva un paradis bolnav

e grav, oameni buni, este…

meditație la masa de scris

Lumina a căzut pe masa mea de scris

Cu raze jucăușe prin creanga de cais

Din visele trecute și din argint de lună

Ne-a logodit destinul ca să fim împreună

Învii desăvârșirea cea fără de pereche

Din amintiri trecute și nopțile de veghe

Ne sărutau adesea toți îngerii în noapte

Doar tu erai cu mine și îmi vorbeai în șoapte

Eram un sclav docil cu lacrimile-n pleoape

Când te știam adesea cu sufletul…

poemul pădurii

a adormit pădurea mea în noaptea asta siracuză

și aiurează printre frunze în somnul ei odihnitor

plângeam și eu în visul ei sub raza lunii orbitoare

nu mai era de mine-aproape se îngropase în trecut

vremea amuțise toată în tril de privighetoare

se-auzea un corn departe aiurând în visul nostru

era târziu iubirea mea murea încet pe val de ape

stăteam la margine de timp printre gânduri și tăceri

se răsturnase parcă timpul ziua de azi…

POETUL ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU-

subprefect de Teleorman

Poet minor din pleiada Alecsandri, Eliade și Bolliac, Alexandru Depărățeanu din Deparații Teleormanului, a trecut ca un metor prin poezia noastră cultă. Născut în Roșiorii de Vede dintr-o familie de boiernaș, și-a petrecut copilăria la moșia tatălui său, boierul Petre Depărățeanu, în satul Deparați, județul Teleorman. A urmat școala elementară la Roșiorii de Vede, având ca dascăl pe ardeleanul V. Urzescu, apoi a trecut la Sf.…

timpule

o, nu mai pot să lunec prin vraja ta, timpule,

tu ești mereu altfel și totuși același, ești veșnic

și totuși trecător, clipele sunt aceleași de la o zi la alta

și totuși altele, un fel de instantanee fotografice

care nu se mai aseamănă unele cu altele,

de la copilăria care-mi învelea umbra în tenebre

la toamnele de azi zdrențuite, melancolice,

mâncate de molii care s-au cuibărit într-un suflet

nătâng în care dorm baudelaire, rimbaud,…