vise ce s-au risipit

[Ionescu Ion]

vise ce s-au risipit

e abis, nu e abis,
nu se uită nici un vis,
cum o să uităm, femeie,
ploile din curcubee,
carele cu amintiri
din trecutele iubiri,
deși suntem iar stingheri,
cufudați doar tăceri,
amintirile pe rând
vin în minte lăcrimând
și ne cer fereastră nouă
în paharele cu rouă,
în petalele cu flori
și în vechile ninsori.

să privim iar înapoi
și să le-serbăm în doi,
nu mai plânge,
dorul timpului ne-ajunge
și se-așterne straniu nimb
peste vreme, peste timp,
amintirile dintâi
le punem la căpătâi
și din ele facem vise
cu orizonturi închise,
rupem timpul fără glas
și-adunăm ce-a mai rămas
și dacă ne răscolește,
rămân toate o poveste,
focul nostru nu s-a stins,
deși iernile ne-au nins
sau ne-au plouat verile
răscolind poverile,
focul arde doar mocnit
vise ce s-au risipit…

duminică, 16 iunie 2013