stropi de iluzii-poezii

[Ionescu Ion]

zeiță

în acest loc seara vine
până la marginea speranței,
îmi aprinde steaua la geam,
alungându-mi vedeniile,
mă rătăcesc singur
printre chemări în ruine de drumuri
și ascult romanța greierilor
care-mi spune
că n-am murit de tot,
tu vii fără să vii
printre vis prin sălcii
ca un fel de naiadă a ploilor,
alergând prin memorie
înfășurată-n negura gândurile mele.

miercuri, 26 iunie 2013

vara și tu

vara aceasta
e ca o femeie în somn,
văzduhul arde
pe lângă ea în mătăsuri tremurate
printre copacii hipnotici,
ieșiți din mari urgii,
în verdele lor de paradă;
în liniștea clipei
trupul tău gol
iese din oglindă
și se plimbă prin memoria mea,
ne pierdem amândoi
în mireasma uitării
și-adesea timpul ne întreabă
unde am plecat.

miercuri, 26 iunie 2013

nu vă luptați cu cei ce visează

nu vă luptați cu cei ce visează,
lăsați-i să bea roua florilor
în diminețile lor de neliniști,
lor le-au crescut aripi
și vor să zboare spre sud,
unde suferința e un titlu de glorie,
și unde râurile ascunse
le macină iluziile
până devin izvoare tăinuite.

miercuri, 26 iunie 2013

ce bogat sunt

locuiesc într-o suburbie a singurătății
trec pe lângă siberii de gheață
călătoresc în trenuri care nu duc nicăieri
și stațiile sunt pustii
și nopțile, și cerul, și luna ,
doamne, ce vise sunt în acest abecedar,
în el dorm tăinuite izvoare de la a la z,
cuvintele macină la iluzii,
urmele vremii strivesc umbra
pe unde visam odată,
ce bogat sunt
cu imaginea ta pe iriși.

miercuri, 26 iunie 2013