Mintea noastra nu poate cuprinde maretia lui Dumnezeu!

[Eugenia Enescu]

La inceput Dumnezeu a creat… Oare in ce dispozitie se afla Dumnezeu in acea zi? Greu de stiut pentru ca pe atunci nu exista nici zi nici noapte si nici timp…

Oare cum arata Dumnezeu inainte sa fi rostit CUVANTUL, inainte de inceputul creatiei asa cum credem ca o stim noi acum?
Mintea noastra oricat de bine antrenata, mobilata, organizata, complexa si comprehensiva ar fi tot nu poate cuprinde maretia lui Dumnezeu!
Lumea asa cum ne este harazit sa o percepem prin simturi este un dar, Dumnezeu nu a facut lumea pentru EL.
NU stim sigur daca a facut-o pentru noi… nici nu conteaza motivul… noi avem datoria de a trece de la cunoastere la constiinta constienta. de la stiinta la credinta, de la ratiune la trairea deplina.
Nu stim cat i-a luat lui Dumnezeu sa creeze lumea, dar stim ca noua ne-ar putea lua foarte putin (o bataie de inima sau o respiratie) pentru a depasi orice limita si a izbucni spre lumina intru care am fost creati.

[altmariusplus]

Cred ca esenta textului este urmatoarea:

"noua ne-ar putea lua foarte putin (o bataie de inima sau o respiratie) pentru a depasi orice limita si a izbucni spre lumina intru care am fost creati".

[Bdi]

Ma Ananda Mayi:

“Cum ţi-ai trăit viaţa, Pitaji? Fiecare răsuflare când nu ne gândim la DUMNEZEU, este irosită. Avem o şansă incredibilă că ne-am născut ca fiinţe umane. Ne putem apropia de DUMNEZEU pentru că suntem fiinţe umane“. Şi celor care stăteau în jurul ei: “Întrebaţi-vă ce faceţi cu timpul vostru. Uităm atât de uşor că nici o zi nu poate fi chemată înapoi. Se sting fără ca noi să observăm. Brusc, suntem bătrâni şi prea obosiţi să mai depunem eforturi. DUMNEZEU nu este munca noastră la bătrâneţe, când nu avem nimic altceva de făcut; El este munca vieţii noastre şi trebuie să ne folosim toată energia pentru aceasta. Cine nu a început, să înceapă astăzi. Acum, imediat“. Se uită încet în jur.

 

Pr Arsenie Papacioc:

"Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m‑ai făcut, Tu mă iei”. Ne‑a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m‑am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le‑au făcut, nu cum le‑au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să‑i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într‑un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într‑o zi?” Nu într‑o zi, într‑o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I‑o dăm într‑o clipă."

 

 

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/realitatea-de-care-nu-ne-dam

 

[Bdi]

Exista un alt unghi / mod de a vedea (realitatea). O perspective noua si totusi atat de veche si de proaspata [v. Sf Augustin] pe care ne-o daruiesc inteleptii. Ce am mai putea spune-comenta noi, oameni inca nerealizati spiritual / duhovniceste ? Decat doar sa tacem si sa ascultam cu inima si toata fiinta (nu doar cu mintea) lasandu-ne patrunsi de “cuvintele lor de Putere” spre a ne trezi-transforma si a deveni si noi, poate, candva, intelepti in “comuniunea sfintilor-inteleptilor = parampara”. Iar cata vreme nu stim si nu suntem autentici e mai bine si mai sigur sa adoptam perspectiva despre care vorbeste Sf Antonie cel Mare [redata in continuare].
In Patericul Egiptean [la Avva Antonie]: Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul (Antonie) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.
Sau, un alt citat [sic!]. Kuei Ch'in [maestru Ch’an din sec. IX] said, "Not knowing is most intimate." (Your not knowing is the vastness of your own deep nature giving birth to the spattering galaxies, to the dark shapes of the trees in the courtyard, and to your own beating heart).” = “A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi bătânde.”
Conex sa ne amintim de Norul Necunoasterii Divine si de hishiryo = a gandi din strafundul negandirii din Zen, precum si de dharma mega samadhi.

Cineva nu poate propune o perspectiva “proprie” valida asupra Realitatii [weltanschauung] atata vreme cat nu a ajuns la miezul de intelepciune din propria sa fiinta, care este miezul de Divin din oricine si orice, Sinele [in sens vedantin]. Despre care vorbeste si profetul Isaia in Biblie: "Voi pune legea Mea in inimile lor, si o voi scrie in mintile lor, asa incat nu va mai fi nevoie sa se invete unul pe altul: 'Cunoaste-L pe Domnul', ci ei-insisi de la ei o vor sti." Pana acolo totul este balbaiala mentala rationala [productie a mintii ignorante]. O data ajunsi toti inteleptii si sfintii vorbesc-impartasesc de Acolo [din Sine] aceeasi Intelepciune, doar forma de prezentare difera in functie de epoca, de ascultator si de parelnica personalitate a inteleptului [care, ca si infatisarea sa, e doar o masca pe acelasi Chip Inefabil]. Abia atunci “cineva”
[care nu mai e cineva, un ego, egoist / Buddha: “Eu nu mai sunt cineva, nu mai sunt fiul tatalui meu si al mamei mele.”]
poate sa fie original si sa-si prezinte “propria sa perspectiva” [in sensul de mai sus]. Acesta a implinit indemnul lui Hui Neng [al 6-lea patriarch al Ch’an-ului / Zen-ului]: “Nu va lasati coplesiti de Sf Scripturi, mai degraba coplesiti-le voi prin Voi Insiva / propria voastra Realizare ! ”

www.bdcu.org.au/BDDR/bddr12no1/hui_neng.jpg
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1

Caci niciodata nu se poate afirma cu tarie ca revelatia Divina s-a încheiat odata cu aparitia Sfintelor Scripturi [din trecut, prezent ori viitor / cu toate ca fiecare Sf. Scriptura este completa in Sine Insasi]. Daca am gândi vreodata asta, ar însemna sa limitam în mod copilaresc actiunea lui Dumnezeu. El Se adreseaza în toate timpurile atât celor care Il iubesc cât si prietenilor Sai, prin viziuni si revelatii si le comunica misterele Sale. Iar misterele lui Dumnezeu sunt în veci fara de sfârsit.

Sa ne amintim în aceasta directie ca apostolul Ioan este cel care a scris: "Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie." (21 ,25).

 

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/cine-este-dumnezeu?xg_sour...

 

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/cartea-vietii?xg_source=ac...