Co-generarea Realitatii

[Bdi]

 

 

 

 

 

 

 

 

Cogenerarea Realitatii / (Multi) Universului, Principiul Antropic si Biocentrismul - Conexiuni

 

Jivanmukta (jnanin / intelept) = Eliberat [ontologic] in timpul vietii, “cineva” care nu mai e cineva, topit total, complet si definitiv in Dumnezeire.

 

„In Dumnezeu sfintii devin asemenea lui Hristos, pretutindenea fiind, atotputernici, atoatestiutori. In Dumnezeu omul insusi se arata a fi un dumnezeu, si ia parte la toate facerile lui Dumnezeu. Omul traieste Viata lui Dumnezeu Insusi, devine desavarsit precum Insusi Dumnezeu.” (Sf. Nectarie de Eghina)

 

Punand alaturi Gal. III, 28 si Col. III, 11, Sfantul Grigorie afirma ca suntem una in Hristos, "ca putem sa nu mai fim barbat si femeie, barbar, scit, sclav sau liber, ci putem purta in noi forma lui Dumnezeu" (ton Theion characktera: "amprenta Divina"). Trebuie sa ne amintim ca este vorba de o predica funerara, in care Sfantul Grigorie vorbeste despre misterul mortii si despre speranta invierii. In aceasta viata, spune el, suntem legati atat de carne (sarkos), cat si de spirit (pneumatos). Trebuie sa ma ingrop cu Hristos, sa inviez cu Hristos, sa fiu un impreuna mostenitor(co-mostenitor) cu Hristos, sa devin un fiu al lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Insusi (huion genesthai Theon, Theon auton).

 

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Galateni (III, 28), spune: De acum inainte, potrivit cu invatatura Domnului nostru, "nu mai exista nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nu mai exista nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, caci in Hristos Iisus voi toti una sunteti".

  

"Parinte, Ma rog ca toti sa fie una, dupa cum Tu intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una." (Ioan XVII, 21).

 

 

Sf. Varsanufie (prãznuit pe 29/28 februarie) despre care se spune în „Vietile Sfintilor”: „Ajungând sã dobândeascã curãtia inimii si desãvârsita nepãtimire, s-a asezat într-o chilie retrasã, fãrã sã primeascã pe cineva timp de peste cincizeci de ani. Grãia despre el însusi ca si cum ar fi vorbit despre altcineva: "Fiul lui Dumnezeu îmi este martor, stiu de un om aici în mãnãstire, care poate rãmâne fãrã nici un fel de hranã sau bãuturã, si fãrã hranã pânã la venirea Domnului. Nu-i lipseste nimic din toate acestea, pentru cã hrana lui, bãutura lui, haina lui, vesmântul lui, sunt Duhul Sfânt". Uneori totusi îsi îngãduia mãrturia rãpirilor si extazurilor lui, spunând, de pildã, cã el cunostea un om care suise pânã la al saptelea cer, sau scriind: "Grãiesc înaintea Lui si nu mint, cãci stiu pe un rob al lui Dumnezeu între oamenii de acum, în aceastã vreme si în acest loc binecuvântat, care poate scula morti întru numele Stãpânului nostru Iisus Hristos, si poate alunga demoni si vindeca boli de nevindecat, care poate opri si rãzboaie, poate închide si deschide cerul ca Ilie. Cãci totdeauna are Domnul slugi adevãrate, pe care nu le mai numeste slugi, ci fii (Gal. 4,7).Si, precum a lucrat prin primii Sãi ucenici, asa poate lucra si prin cei de acum". El descoperi atunci, tainic, cã era unul din acei "trei bãrbati desãvârsiti înaintea lui Dumnezeu care au întrecut mãsura omeneascã si au primit puterea sã lege si sã dezlege. Ei stau drepti, neclintiti mijlocitori, ca sã nu nimiceascã dintr-o datã lumea, ci, prin rugãciunile lor, sã o certe cu milostivire.” Nu se cunoaste cum si când (si daca) Sfântul Varsanufie si-a sfârsit petrecerea sa pãmânteascã.

 

„…Petru a vãzut venind dupã el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cinã s-a rezemat de pieptul Lui… / Pe acesta deci, vãzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? / Zis-a Iisus lui: Dacã voiesc ca acesta sã rãmânã pânã voi veni, ce ai tu? Tu urmeazã Mie. / De aceea a iesit cuvântul acesta intre frati, cã ucenicul acela nu va muri….” (Ioan 21:21-23)

 

“Eu [Domnul] am zis: “Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca niste oameni muriti…” (Psalmul 81/6)

 

……………………………………….

 

“I used to be an atheist until I realized that I was God." (J. Krishnamurti)

 

"The ego is a monkey catapulting through the jungle:

Totally fascinated by the realm of the senses,

it swings from one desire to the next,

one conflict to the next,

one self-centered idea to the next.

…If you threaten it, it actually fears for its life.

Let this monkey go.

Let the senses go. Let desires go.

Let conflicts go.

Let ideas go.

Let the fiction of life and death go.

Just remain in the center, watching.

And then forget that you are there." (Lao Tzu)

 

"There is no greater mystery than this, that we keep

 seeking reality though in fact we are reality.

We think that there is something hiding reality and that

this must be destroyed before reality is gained.

How ridiculous!   A day will dawn when you will laugh

at all your past efforts.  That which will be the day

you laugh is also here and now." (Ramana Maharshi)

 

The essential nature of this Reality is revealed in a

stunning, timeless moment of Realization:

 "Wonder of wonders!   This very Enlightenment is

 the nature of all beings, and yet they are unhappy

 for lack of it!" (The Buddha's exclamation at the moment of his Awakening)

 

……………………………

 

Co-generarea universului / realitatii:

Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul (Antonie) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.

 

Sau, un alt citat [sic!]. Kuei Ch'in [maestru Ch’an din sec. IX] said, "Not knowing is most intimate." (Your not knowing is the vastness of your own deep nature giving birth to the spattering galaxies, to the dark shapes of the trees in the courtyard, and to your own beating heart).” = “A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi bătânde.”

 

Conex sa ne amintim de Norul Necunoasterii Divine si de hishiryo = a gandi din strafundul negandirii din Zen, precum si de dharma megha samadhi.

 

„Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci intr-o zi?” Nu intr-o zi, intr-o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I-o dăm intr-o clipă." (Pr Arsenie Papacioc)

 

Acestea sunt valabile atat pt o fiinta obisnuita (inconstienta de potentialitatea sa divina) cat si pt un jivanmukta (care a devenit constient de potentialitatea sa divina si s-a eliberat de orice fel de conditionare a mintii prin egoism-uitare-neatentie-ignoranta ontologica).

 

……………………………………

 

Drunvalo Melchizedek in “Spatiul sacru al inimii” [preluand din vechea Traditie]:

“ „Caderea” din Atlantida de acum 13000 de ani, cea mentionata in Biblie si in alte traditii, a fost de fapt mutarea constiintei din inima in minte. In transformarea care va urma vom face drumul invers, mutand constiinta din minte, in inima. Acest proces este descris sumar in continuare, astfel incat sa va familiarizati cu drumul spre A TRAI IN INIMA.

 

Vor exista foarte multi oameni care vor parasi Pamantul. Spiritele lor se vor deplasa intr-o zona spatio - temporala care le este mai familiara. Cu alte cuvinte, se vor intoarce Acasa, pentru ca de acolo au venit.

Cei care vor ramane, aproximativ sute de milioane de oameni, sunt doar cei care traiesc in inima. Mama Pamant este constienta, cunoaste pe deplin fiecare detaliu si, recunoscand vibratia specifica, va sti cine traieste asa. Acestia se vor uni in inimile lor si vor deveni o singura fiinta vie. Pamantul va fi transformat intr-un vehicul spatial si ne vom indrepta catre un nou mod de a fi, pe un alt nivel de constiinta, guvernat de legea Unitatii.

 

Incepand din acest moment, orice “visati” in inima devine realitate. Acea imagine „visata” in inima trece in campul toroidal al inimii, apoi in cel al corpului. (Universitatea Stanford a facut multe cercetari, incercand sa gaseasca o legatura neurologica intre inima si minte, prin trup. Aceasta legatura exista, dar este in afara corpului). Imaginea patrunde in minte din campul toroidal, apoi se proiecteaza in jurul capului (in sfera de lumina descrisa anterior) si apoi se proiecteaza in sfera pranica din jurul nostru. Apoi, prin campul Merkaba, imaginea este proiectata in Univers, devenind realitatea in care traieste acum, intregul Univers.

 

Cand creati in acest mod, nimeni din Univers (cu cateva exceptii) nu stie ce se petrece. Acest lucru schimba totul: trecut, prezent, viitor. Nu mai exista nici o urma din modul trecut de viata, este ca si cum schimbati canalul la televizor. Cel vechi nu mai este vizibil.

 

Aceasta capacitate de creatie, ce exista in fiecare fiinta umana, este dreptul nostru din nastere. Este ceea ce Pamantul e pe cale sa-si aminteasca. Nu este un proces de invatare, ci unul de reamintire! Incet, incet, oamenii isi vor reaminti despre ce e vorba si lumea va incepe sa se schimbe.

Inima stie ca toata viata este Unul. Ea nu „gandeste” in polaritate. Ea creeaza imagini care sunt bune pentru intreaga Viata, pretutindeni.

Creatia creierul este guvernata de legea polaritatii. El o face prin prisma limitata a egoului, putand afecta viata si pe alte planuri, in moduri nebanuite de cel ce initiaza acest proces. Dar polaritatea e pe cale sa dispara. Nu vom mai avea acces la ea, deoarece reteaua electromagnetica specifica din jurul Pamantului, cea care mentinea constiinta polaritatii, este pe cale sa fie indepartata de planeta.

 

Noi gandim ca traim pe o planeta care se roteste in jurul unui soare. Nu este adevarat! Nu exista planeta si nu exista soare, exista doar Constiinta Pura. Imaginile pe care le vedem, Soarele, Luna, etc, sunt de fapt un “vis” care a fost creat in inima, acum foarte mult timp.”

 

……………………………….

 

Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Cartea "Vise curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare" de Alberto Villoldo ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de lume, dar visăm întru existenţă, chiar natura realităţii însăşi – adică, „viaţa e doar un vis”. Dacă nu îţi visezi propria viaţă, eşti obligat să accepţi coşmarul care este visat de alţii. Această carte ne arată cum să ne trezim din coşmarul colectiv şi să începem să visăm o viaţă plină de curaj şi graţie – un vis sacru, pe care şamanii l-au cunoscut şi servit, de-a lungul timpului.

Autorul ne revelează învăţăturile vechii înţelepciuni care explică cum anume putem da naştere realităţii, din matricea invizibilă a creaţiei. De asemenea, ne spune cum putem interacţiona cu această matrice, pentru a visa o viaţă de pace, sănătate şi abundenţă. El ne arată că, pentru a crea bucuria pe care o dorim, avem nevoie doar de curaj.

 

……………………………………

 

Robert Lanza ne avertizeaza, de la primele randuri ale lucrarii “A New Theory of the Universe” (“O noua teorie asupra Universului”), ca lumea nu este cea din cartile de scoala. Fiecare faptura, afirma universitarul american, este centrul propriei sale realitati. Biocentrismul se invarte in jurul experientei subiective, a constiintei fiecaruia dintre noi, a acestui - inca - mister de nepatruns. Este nevoie de o revolutie in gandire, spune Lanza, pentru a fi capabili sa intelegem in profunzime lumea. Iar factorul esential in aceasta schimbare dramatica de paradigma poate fi ideea ca eu, creatura biologica, fac observatiile, cercetez lumea care ma inconjoara. Deci, ma amestec in ea. Dar daca legile naturii au fost special create pentru a fi observate, pentru a se arata si dezvalui observatorului? se intreaba Robert Lanza. Si daca actiunea de a observa, de a intra in intimitatea materiei, pentru a o cerceta, creeaza ea, aceasta actiune, realitatea? Caci stiinta moderna nu poate explica de ce legile fizicii par a fi special create pentru ca noi, observatorii, sa existam si sa le observam! Poate ca tocmai constiinta noastra creeaza lumea asa cum este – si nu vorbesc aici de solipsism (lumea exista numai doar in inchipuirea noastra), spune Lanza. Suntem cumva noi, Observatorii, creatori de timp si spatiu, si nu robi ai timpului si spatiului, asa cum ne-o spune bunul simt? Este o idee extraordinara – si va fi nevoie de dramatice schimbari de perspectiva pentru orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, cei nascuti cu spatiu-timpul in propria constiinta ca sa accepte ideea ca, constiinta fiecaruia dintre noi “produce” spatiul si timpul in care ne traim, ne infasuram vietile! Dar hai sa ne imaginam, spune Robert Lanza, ca realitatea este ca o placa de patefon infinita, ca noi ne aflam exact acolo unde acul o inteapa – acesta este prezentul – dar toate, absolut toate melodiile de pe placa exista simultan, iar noi nu le putem auzi, deci trai, in afara momentului acum. Dar daca am avea acces la intreg – si nu avem [inca], constiinta noastra nu o permite [inca] – am trai simultan cu intreg Universul: “Distinctia dintre trecut, prezent si viitor este numai o persistenta si incapatanata iluzie”, spune Albert Einstein, fluxul continuu de evenimente legand Soarele, stelele, galaxiile fiind doar pura fantezie.”

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Anthropic_principle

http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11114/principiul-antropic

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Biocentrism_(cosmology)

http://www.scribd.com/doc/21469525/Biocentrismul-si-Principiul-Antr...

 

V. si cartile “Universul holografic” de Michael Talbot, subcapitolul “Universul omnijectiv”; “CosMos. Un ghid al co-creatorului pentru o Lume Unitara" de Ervin Laszlo si Jude Currivan; “Iubirea infinita este singurul adevar. Demascarea lumii viselor pe care noi o credem reala. Un Matrix al lumii in care traim” de David Icke.

 

…………………………………………….

 

În lucrarea „Cele patru legăminte. Cartea Intelepciunii toltece” (Editura Mix), don Miguel Ruiz ne arată cum apar convingerile noastre limitate, care ne răpesc bucuria de a trăi şi ne fac să suferim inutil şi continuu. Având la bază înţelepciunea toltecă străveche, „Cele patru legăminte” reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viaţa, permiţându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire şi adevărata iubire.

Continuând tradiţia lui Castaneda, don Miguel Ruiz extrage esenţa înţelepciunii toltece, definind în mod clar şi impecabil ce înseamnă sa trăieşti ca un luptător pentru pace în lumea modernă.

 

Fragment din carte:

 

„ Întreaga umanitate caută adevarul, dreptatea şi frumuseţea. Suntem cu toţii într-o eternă căutare a adevarului numai pentru că noi credem doar în minciunile pe care le-am inmagazinat în mintea noastră. Suntem în căutarea dreptăţii din cauză că în sistemul nostru de convingeri nu găsim nicăieri dreptatea. Suntem în cautarea frumuseţii deoarece indiferent cât de frumoasă ar fi o persoana, ea nu crede ca este frumoasă cu adevarat. Căutăm şi căutam, dar totul se află deja în noi. Nu există un alt adevăr care trebuie găsit. Oriunde ne întoarcem capul, tot ceea ce vedem este adevărat, dar din cauza credinţelor şi a condiţionarilor pe care le-am înmagazinat în mintea noastră, noi nu avem ochi pentru acest adevar. Noi nu vedem adevărul pentru cã suntem orbi. Ceea ce ne orbeşte sunt acele false credinţe pe care le avem in mintea noastră. Simţim nevoia să ştim că noi avem dreptate, iar toţi ceilalţi greşesc. Credem în convingerile noastre, dar tocmai ele ne pregătesc pentru suferinţă. Este ca şi cum am trăi in mijlocul unei ceţi atât de dese încat nu ne lasă să vedem dincolo de vârful nasului. Trăim într-o ceaţă care nici măcar nu este reală. Ceaţa este un vis, visul nostru personal, care include tot ceea ce credem, toate concepţiile pe care le avem despre ceea ce suntem cu adevărat, toate compromisurile făcute cu ceilalţi, cu noi înşine şi chiar cu Dumnezeu.”

 

………………………………………..

 

Mintea

[care, de fapt, nu tine de creier si nici de corp]

e ca o apa (un fluviu sau un ocean)

care in cazul fiintelor limitate (individuale) curge printr-o albie-fagas predeterminata-prestabilit, generindu-si propria albie si devenind-luind forma fagasului (a bolovanilor-obstacole din albie)

[formele-gind; lumea are natura visului].

Care o limiteaza-prizoniereaza-conditioneaza.

Aceste conditionari-albie de minte fac sa apara lumea in jur asa cum o percepem / cum este, fac sa apara corpul limitat si identificarea cu trupul si egoul; ele “spun” ca atunci cind luam in mana ceva fierbinte ne ardem, ca trebuie sa imbatrinim si sa murim, ca daca intram intr-o prapastie, cadem si ne lovim s.a.m.d.

Daca insa albia se schimba, apare alt corp, alt individ, alte universuri cu alte legi (mai stricte sau mai laxe decit in cel actual).

De fapt mintea e mereu libera si ar trebui sa curga-fie total-complet libera, fara nici o albie-fagas. Libertatea-eliberarea deconditionarii ontologice a unui jivanmukta. Indescriptibila.

 

Eliberarea din realitate / de minte.

Realitatea (lumea) poate deveni o inchisoare [(co-)generata in mod inconstient de minte (ignoranta=conditionata / profunda=suprastientul)]. Mintea te poate elibera.

Realitatea = ceea ce percepem.

V. conex si: "the bubble of perception = bula perceptiei" din Castaneda si finalul piesei "Barrymore" (cu Stefan Iordache in rolul principal).

 

Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala

[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],

plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.

Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in Samsara este realitate !)

Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13”, “Mortile lui Ian Stone”, “Dr. Parnassus”, “Gardienii destinului”, “Transfer de identitate”, “Sucker Punch” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.

 

eu / Eu (Sinele vedantin) sunt / generez lumea (exterioara). Lumea e in mine / Mine.

si

Lumea este eu (ma genereaza pe mine). eu sunt in lume.

Una cu mine = starea de Unitate1

Avertisment ! :

Insa sa nu (co)generam o alta lume, la fel de iluzorie, dupa dorintele noastre meschine / egoiste, ca in „Omul care tunde iarba = The Lawnmower Man” (cartea lui Stephen King si filmul cu Pierce Brosnan).

Nici macar ca in „Etajul 13”, „Dark City” ori „Matrix” s.c.l. – filmele, unde eroul genereaza o noua lume innoita si mai frumoasa / buna, dar tot iluzorie ptca nu s-a trezit complet (trezvia ontologica).

 

Porti prin care se face proiectia lumii relative: Bindu (localizat topologic in crestetul capului), Tanden-ul (localizat topologic la intersectia dintre o axa sagitala de la 3-4 latimi de deget=tzuni sub ombilic cu o axa longitudinala ce uneste centrul perineului cu centrul calotei craniene, in profunzimea abdomenului) si Inima, 3 puncte 1Una.

 

Creatorul realitatii este Dumnezeu, Unul. Fiintele autoconstiente doar o co-genereaza (= co-participa, asambleaza, dar nu creeaza ele). Prin ele se proiecteaza lumea relativa ca printr-o lentila / aparat de proiectie, inclusiv aparatul de proiectie (corpul, personalitatea de buletin etc).

 

Oricarei structuri / functii din noi (“interior”) ii corespunde o structura / functie din (macro / micro) universe (“exterior”) si reciproc. Ma schimb eu (major / minor), se va schimba (minor / major) universul si reciproc. Se schimba ceva cu/in mine (major / minor), se va schimba ceva in/cu universul (minor / major). De ex.: mut locul unui obiect in camera mea si se vindeca o boala. Nu exista neaparat directa-proportionalitate, ci mai degraba relatii non-liniare complexe. V. “efectul fluture”:

http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect

V. si cartea “The Inner Guide Meditation” de Edwin C. Steinbrecher

http://www.amazon.com/Inner-Guide-Meditation-Spiritual-Technology/d...

http://www.4shared.com/document/5zYxk_IW/Edwin_C_Steinbrecher_-_Inn...

http://www.scribd.com/doc/46422328/Inner-Guide-to-Meditation-Edwin-...

 

Conex v.: “dreaming together = visatul impreuna” din Castaneda.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Art_of_Dreaming

 

………………………………………………..

 

Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):

 

„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.

 

Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.

 

A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.

 

Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.

 

Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi nici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.

Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs. creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.

 

Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.

 

Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.

 

Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.

 

Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.

 

Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.

 

După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].

 

Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".

 

Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.

 

Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.

 

Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund, compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs. vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.

 

Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin]

 

[Koanul Zen: Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]

 

Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.

 

Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.

 

Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.

 

Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "

 

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle

 

One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:

 

“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”

 

Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.

 

………………………………………….

 

 

Conex v. si:

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/inception-inceputul-somnul

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/mintea-conditionata-si-mi...

 

https://altmarius.ning.com/group/altmariusscience/forum/topics/spat...

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/viitorul-1

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/2012-urmare

 

 

Biocentrismul%201.doc

 

Biocentrismul%202.doc

 

Universul%20omnijectv.doc

 

Prantropic%2001.jpg

Prantropic%2002.jpg

Prantropic%2003.jpg

Prantropic%2004.jpg

Prantropic%2005.jpg

Prantropic%2006.jpg

Prantropic%2007.jpg

Prantropic%2008.jpg

Prantropic%2009.jpg

[Bdi]

Weird stuff:

Reality is what you can get away with.

Do not adjust your mind
it is reality that is malfunctioning.
http://www.rawilson.com/reality.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_Rising
It is a guide book of "how to get from here to there",… Wilson describes it as an "owner's manual for the human brain".
The book draws a parallel between the development of one's mind and the development of higher levels of intelligence throughout the course of biological evolution

[Bdi]

Weird stuff:

Reality is what you can get away with.

Do not adjust your mind
it is reality that is malfunctioning.
http://www.rawilson.com/reality.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_Rising
It is a guide book of "how to get from here to there",… Wilson describes it as an "owner's manual for the human brain".
The book draws a parallel between the development of one's mind and the development of higher levels of intelligence throughout the course of biological evolution

[Bdi]

Weird stuff:

Reality is what you can get away with.

Do not adjust your mind
it is reality that is malfunctioning.
http://www.rawilson.com/reality.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_Rising
It is a guide book of "how to get from here to there",… Wilson describes it as an "owner's manual for the human brain".
The book draws a parallel between the development of one's mind and the development of higher levels of intelligence throughout the course of biological evolution

[Bdi]

http://montalk.net/matrix/112/realm-dynamics

An ancient hermetic axiom states that everything is mind, everything vibrates. Since each living thing is uniquely conscious, each living thing carries a unique vibratory signature. The soul broadcasts a rich spectrum of vibrations, which through the principle of resonance attracts a corresponding spectrum of experiences. Souls of a common frequency share common realms of experience and tend to cross paths in life.

This is the study of realm dynamics, how vibrations influence experience, and how experience influences vibration. The simplicity of correspondence between soul vibration and personal experience betrays the astounding nature of its implications. For instance, realm dynamics explains how our daily experiences are the end effects of hyperdimensional processes, why people with victim or predator mentalities attract each other, how dissonance between individuals attracts synchronistic triggers for confrontation, how learning a lesson ahead of time prevents it from manifesting as experience, why a pure heart protects one from danger, and how personal parting of ways [„rapirea”] and the upcoming Shift are different degrees of precisely the same phenomenon.

Soul vibrations are no less tangible than sound waves, though their nature and medium of propagation are more exotic. They employ the same medium through which light and radio waves travel but are made of potential waves rather than electromagnetic waves. This means the soul vibratory field (also known as the aura) consists of fields and waves far subtler than electric or magnetic fields, which is why conventional instruments cannot detect the aura. Nevertheless this field is rife with patterned energy and information — the very stuff of thought and emotion.

Realm dynamics is essentially about quantum physics, or at least how quantum principles allow consciousness to interface with physical reality. Quantum physics calculates probable futures and consciousness selects which one to experience. But whereas conventional science says quantum effects are limited to the subatomic scale, here we acknowledge that perhaps quantum phenomena are just as active in the macroscopic world and actually drive the progression of our experiences.

Because quantum processes determine not only what we perceive but also through what we perceive, we are largely unaware of their influence. The situation is similar to swimmers floating down a river at equal speed, each swimmer relatively stationary to the other; by looking only at each other they may conclude they are in still water, that motion in the water is only evident if they look down and observe the tiny eddies swirling about. Conventional science only looks downward and fails to realize that a massive quantum current is what moves us through time. But how exactly does consciousness manifest experience?

The holographic process has metaphysical parallels. The mind of the Creator corresponds to the laser source, archetypes correspond to the objects recorded, and the matrix of existence corresponds to the photographic film. It follows that we as individual units of consciousness are the illuminating laser. The laser’s color is the frequency of our emotions, its phase our thought patterns, and its amplitude our level of intent.

Just as laser color determines the layer of accessible holographic information, so does our emotional nature determine the archetypal range of accessible experience. Of this range, our thoughts determine the particular phase angle from which this archetype is experienced. And the strength of our intent determines how accurately and vividly it manifests.

This is no metaphor; the universe is indeed holographic. But it is also fractal as briefly mentioned. A fractal is infinitely complex and allows inward or outward zooming without limit. Each zoom level inward is a subset of all previous zooms. In our current state, we are zooming into the fractal and perceiving this motion as progress into the future. And naturally the future is a subset of all previous probable futures, though in truth time is illusory because all levels of the fractal exist simultaneously. Once again, this fractal is holographic; we illuminate portions of it in accordance with our emotional nature, thoughts, and intent.

But our emotional nature is complex and the frequencies comprising it are numerous. Therefore our consciousness vibrates with a spectrum of frequencies and consequently accesses from the hologram a spectrum of experiential archetypes. Each person has a unique vibratory spectrum, though different individuals may share certain frequencies. This spectrum identifies not only soul composition but also one’s unique learning path in life. Our temperament reflects our soul nature and determines the realm of our experiences.

Realms are the personal worlds we inhabit, our sphere of influence, range of perception, and region of activity. They are specific areas of the hologram we illuminate in accordance with our vibratory spectrum, our being, our essence.

Every individual projects and occupies a unique but not necessarily independent realm; some frequencies are more or less shared and account for consensual realities and mutual experiences. Realms can therefore intersect, supercede, or be subsets of other realms.

When one realm is the subset of another, those occupying the greater realm will fully understand and perceive those of the more limited realm but not vice versa. The difference may be small between teacher and student or adult and child, or great between man and animal or hyperdimensional being and man. Small differences account for differences in level of understanding while large differences between realms give rise to differences of perception. This simply means one has a vibratory spectrum that includes and surpasses another.

Sometimes two realms are independent, sharing few but the most fundamental of frequencies. For instance, two people may share the lowest frequencies placing them on the same physical plane but their difference in life path will make each an insignificant character in the life of the other. They may cross paths but only in a superficial manner. And if they are forced to interact or communicate, there is bound to be mutual misunderstanding and lack of interest at best and aversion or confrontation at worst. When the difference between realms is extreme, beings of each realm may not even physically perceive each other.

Realms are somewhat like movie scripts, each person being the star of his script but all scripts including others as major, minor, or background characters. The greater the congruence between two realms, the more important the role played by each character in the other’s script. The importance of a character is not determined by how frequently we interact with them, but how meaningfully we do so. We may cross paths with a background character every day, perhaps a neighbor or coworker and they leave no more than a fading impression on our souls. Others we may meet only once in life during an experience so meaningful that it marks us for life.

Realms also signify the boundary of our perception. Sometimes we cannot see the point another is trying to make, or else we cannot understand why they do what they do, which indicates our realm does not extend into certain regions of the hologram they are familiar with. So on a mundane level, realms delineate what you can identify with and notice.

On a more significant level realms define what you have the ability to perceive; it is possible for another being to be so far outside your realm that you cannot even perceive them and vice versa. This is for beings whose realms are mutually independent.

As for beings occupying realms of which yours is a tiny subset, hyperdimensional beings for instance, they are normally outside your range of perception but can choose to manifest visibly by projecting their consciousness into a narrow band of vibration that matches yours. This concept is easy to grasp if you consider the mundane interpretation of “realm”. When you encounter someone whose realm is a subset of yours, say a small child who has yet to learn the lessons you have already learned, you can choose to simplify your language and communicate on their level. Often this requires using metaphors they can comprehend. Likewise hyperdimensional entities wrap themselves in visual forms that we can comprehend. These visual forms are alternate expressions of their vibratory archetypes just as metaphors are alternate expressions of meaning.

Quantum physics defines a wave function as a probability field. When specified as an equation it can give information about the probability that a subatomic particle, say an electron, will be in a certain position or state of energy when measured. Wave functions can be thought of as a cloud of possibilities from which only one possibility manifests when observed. It is one small region of the universal hologram from which one angle of information is projected. Quantum wave functions are the physical basis of “realms” and realms define the reach of our personal wave functions.

Unlike electrons we are incredibly complex and the wave function of our being is far richer in composition than that of any subatomic particle. Nevertheless the principles of quantum physics are just as valid for us in the macroscopic realm as for electrons in the subatomic realm.

When a subatomic particle is measured in the lab, its wave function locks phase with the instrument’s wave function. Whoever reads the instrument locks phase with its wave function and in the end the observed particle, instrument, and observer all occupy the same reality by having zero phase difference between them. This phase is a physical quantity and is commonly called “geometric phase” or “berry’s phase” or “aharonov-bohm phase” (different names for the same phase in different situations). This phase is nothing more than the physical alignment of the wave function. To repeat, for two things to occupy the same reality and interact causally with each other they must have zero phase difference between them.

In realm dynamics the situation is a bit more complex. Geometric phase says nothing about the characteristics of consciousness. For that we need esoteric phase. Mathematically speaking, while the geometric phase is real, the esoteric phase is imaginary. Metaphysically speaking, while the geometric phase is a material property, esoteric phase is purely a conscious property. Geometric and esoteric phase are but the real and imaginary components of a “quaternion” phase characterizing the alignment of both mental and material wave functions.

To understand the role of esoteric and geometric phases in context of the holographic principle, recall how the image projected from an optical hologram depends on the angle of the laser, its frequency, and where on the hologram this laser shines.

The geometric phase of quantum physics is simply the angle of illumination. It is only important after the frequency and illumination region have already been selected. Just as selecting the laser angle determines the viewing angle of the final image, so does selecting the geometric phase precipitate one observable state from a wave function.

What about the region of illumination and frequency of the laser? These would correspond to the esoteric phase. Thoughts, emotion, and intent shape the esoteric phase to determine which part of the hologram is illuminated; this specifies one’s realm. Geometric phase then selects what tangible experiences manifest from the given range of probable futures. For the mind to experience a specific probable future, it must achieve both esoteric and geometric phase lock.

Together, geometric and esoteric phase determine where we are located on the universal holographic fractal at any moment in time. Our realm is therefore a wave function that extends from this location spherically outward into all directions of space, time, and dimension.

Conscious beings radiate potential and superpotential fields containing various patterns, vibrations, and intensities paralleling the laser’s region of illumination, frequency, and brightness. This sub-electromagnetic field extends spherically outward into the universal hologram, illuminating regions within physical, temporal, and dimensional proximity. This glowing cocoon defines one’s realm.

The aura is a resonance field that encodes which region of the hologram is accessible for phase lock and what experiences are therefore attracted. To a limited extent the aura maps one’s wave function and realm.

To summarize, one could say that the aura is a sub-electromagnetic field that attracts themes of experience but does not explicitly select which particular experience manifests. The latter is left to personal choice and circumstance. Archetypal elements within consciousness become symbolic patterns in the aura that resonate and attract corresponding experiences from the universal hologram.

So emotions alter realm boundaries by momentary illuminating new regions of the hologram. They also influence what realms we occupy. As Bringers of the Dawn states, emotions can carry us into other dimensions. Moving to a different realm state may be simple as changing your attitude and thereby accessing a happier sequence of experiences or as profound as shifting out of this reality into a higher density. When the laser switches color, it brings out parts of the hologram previously inaccessible.

Spiritual growth is the never-ending expansion of one’s realm to encompass deeper and wider aspects of the hologram, to increase the vibrancy and strength of one’s being. This involves enriching and expanding one’s vibratory spectrum and raising the intensity of illumination. The richer the spectrum, the closer it moves toward white light containing all colors, meaning the closer consciousness arrives to unifying with the hologram and the Source that recorded it.

When we are in need of a lesson our vibratory spectrum is lacking certain frequencies; the aura is devoid of a particular pattern. If our vibratory spectrum is missing a component, there is nothing within us to repel through dissonance the corresponding component in the hologram. And so we essentially allow into manifestation that which we most need to experience.

Stated another way, at equilibrium our realm boundary contains missing areas into which fit corresponding probable futures. These probable futures contain significant experiences whose emotional component is sufficient to fuel the expansion of our realm boundary and fill the gap. Once a lesson is learned, the new equilibrium state no longer invites those types of experiences because the gap is filled, but failing to learn the lesson leaves the gap a bit wider than before. This is why failing to learn a lesson the first time causes it to repeat in various forms of escalating severity.

Different people can learn the same lesson in different ways because each individual has a unique emotional learning path. What experiences are significant to one may be incomprehensible or unnecessarily harsh to another. How the lesson archetype manifests as experience depends on the emotional responsiveness of the individual in question. Some learn better with compassion and joy, others with fear and pain — whatever is the most efficient surrogate motivator. Each emotion has a certain frequency (an oscillation in the esoteric phase) and like the laser accessing a particular holographic layer according to its frequency, people with different temperaments have access to different layers of the hologram and thereby attract different probable futures for any given lesson archetype.

Temperaments that are neurotic, paranoid, worried, fearful, angry or hostile are implicitly reactive. The associated soul resonance spectrum is centered around the lower frequencies, near that of physical matter. Matter is perfectly reactive and deterministic; for every action there is an equal and opposite reaction. People with low vibratory frequencies are highly reactive and at the mercy of external influences.

Temperaments that are calm, observant, and discerning are active rather than reactive because awareness and freewill predicate responses to experience. The associated soul resonance frequencies are higher on the scale, closer to that of pure consciousness. In contrast to reactions, actions are nondeterministic for they follow from true choice rather than the predetermined effect of some cause.

The scale from absolute reactivity to absolute activity is bounded by matter on the lowest end and infinite consciousness on the highest end. We as individuals are somewhere in between, our location determined by our chosen emotional learning path. Therefore our soul vibratory spectrum measures where we stand on the grand cycle of spiritual evolution.

Individuals who tread the path of reactivity require relatively abrasive catalysts to get them moving. But because every learning experience offers choice in how to proceed, there is always the opportunity to climb the frequency scale and become more conscious and less reactive, which in turn makes life experiences less abrasive.

When people gather into mutual physical or mental proximity their vibratory fields sum to produce a collective field resonating strongly at frequencies shared among them. Gaps in this field invite collective lessons and experiences. This collective field is self-reinforcing because it exerts repulsion upon anyone or anything whose spectrum is dissonant with the collective frequency. For instance, people entering the field will either be repelled or attracted depending on how closely their aural profiles match that of the collective.

Cities and neighborhoods are examples of physical groups generating a collective field whose intensity falls off with physical distance. Getting too close to an area with vibrations strongly dissonant to one’s own may evoke feelings of uneasiness, suffocation, or panic; entering areas with resonant vibrations will invite feelings of comfort and vitality.

Sometimes people move to a particular place because it provides the necessary probable futures that catalyze personal evolution. But once those catalysts are exhausted, the realm boundary gaps formerly inviting those experiences become filled in and cause dissonance. This dissonance automatically evokes from the hologram varied catalysts for separation. In other words, when it is time for someone to move to a more fruitful area, improbable events manifest to force relocation.

When dissonance is weak between individual and group, repulsion may manifest as emotional uneasiness or apathy; when strong, friction may ignite emotional fire through negative experiences that catalyze the severing of physical or mental interaction between dissonant elements.

According to Jung, synchronicities are meaningful coincidences. They function as waking dream symbols and communicate the presence of something significant beneath the threshold of conscious awareness. Synchronicities tend to appear during hyperdimensional activity or prior to emotionally charged events and expansions in awareness. In general, they are precursors to either realm expansion or realm breach.

[Bdi]

„Toata viata e doar un set de imagini aflate in creier [in minte mai bine zis; mintea fiind, de fapt, independenta de creier] si nu e nicio diferenta intre cele ivite din lucruri reale si cele faurite din vise, asa cum nu exista niciun motiv de a le pretui pe unele mai mult decat pe celelalte.“ (H.P. Lovecraft)

[Bdi]

"Noi nu creem lumea, ci suntem lumea !"

[Bdi]

You're in samadhi right now: This is a little hard to believe, but at the present moment you are in samadhi, and the object on which you are in samadhi is your perception of who you are (1.4), in the context of how you believe the world to be. In fact, you are pure consciousness, Self, Seer, etc.  (1.3), but have difficulty experiencing this because of the clouding (1.5) of the mind field. The tool of meditation and samadhi is learned so as to be able to break these false identities.

Yoga Sutra Patanjali

http://www.swamij.com/yoga-sutras-10104.htm

 

 

[Bdi]

“Realitatea” / lumea (de aici / de Dincolo, toate lumile/universurile paralele) / ceea ce percepem – este o obiectivare / materializare a continutului subconstientului (inconstientului) (avand natura de vis insa) a mintii profunde / fiintei profunde (de care nu sunt constient), a naturii mele reale (care e Minte / Inima, de aici rugaciunea mintii / inimii si coborarea mintii in inima).

O proiectie a mintii / mentala – tot ceea ce exista sunt forme-gand / formes pensees / thought forms.

[Bdi]

Principiul incertitudinii (Heisenberg) + Ecuatia undei de probabilitate / potentialitate / posibilitate / a starii de latenta (Schroedinger): o particula poate fi in mai multe locuri in acelasi timp + in acelasi loc pot fi mai multe particule; nu se poate determina simultan viteza (impulsul) si pozitia unei particule etc

Din marea infinita de probabilitati / potentialitati / potentialitate (oceanul de incertitudine), prin observatie (masuratoare, actul de a masura) se coaguleaza / precipita / colapseaza: o singura / anumita versiune / varianta de realitate (anume stare).

Se poate extrapola si la scara macro.

Deci, o alta exprimare:

Realitatea / Universul exista (e reala) in masura in care o percepem (o percep) / o observi (o observ) – eu, tu,… noi toti, si in masura in care credem / suntem convinsi de realitatea ei (obiectivitatea ei, independent de constiinta noastra, ceea ce nu este adevarat !)

Noi insine o coagulam/ asamblam (v. “the assemblage point” din Carlos Castaneda) / precipitam din oceanul de infinite posibilitati.

Exista si nu exista, dar e altceva decat credem noi, cu prejudecatile / preconceptiile noastre, care ele ne fac sa “alegem” (inconstient) o anume versiune de realitate.

 

[Bdi]

http://abyss.uoregon.edu/~js/21st_century_science/lectures/lec13.html

 

Young Two-Slit Experiment:

Readings:

two slit experiment Copenhagen Interpretation Quantum Mechanics

the two slit experiment is key to understand the microscopic world

The wave-like properties of light were demonstrated by the famous experiment first performed by Thomas Young in the early nineteenth century. In original experiment, a point source of light illuminates two narrow adjacent slits in a screen, and the image of the light that passes through the slits is observed on a second screen.

click here to interference movie

click here to see a wave experiment

waves can interfere, for light this will make a series of light and dark bands matter particles, such as electrons, also produce interference patterns due to their wave-like nature so with a high flux of either photons or electrons, the characteristic interference pattern is visible

The dark and light regions are called interference fringes, the constructive and destructive interference of light waves. So the question is will matter also produce interference patterns. The answer is yes, tested by firing a stream of electrons.

if we lower the intensity of light, or the flux of electrons (the electric current), we should be able to see each photon strike the screen each photon makes a dot on the screen, but where is the interference pattern?

However, notice that electrons do act as particles, as do photons. For example, they make a single strike on a cathode ray tube screen. So if we lower the number of electrons in the beam to, say, one per second. Does the interference pattern disappear?

the interference pattern is still there, it simply takes some time for enough photons, or electrons, to strike the screen to build up a recognizable pattern interference, or a wave phenomenon, is still occurring even if we only let the photons, or electrons, through one at a time so what are the individual particles interfering with? apparently, themselves

The answer is no, we do see the individual electrons (and photons) strike the screen, and with time the interference pattern builds up. Notice that with such a slow rate, each photon (or electron) is not interacting with other photons to produce the interference pattern. In fact, the photons are interacting with themselves, within their own wave packets to produce interference.

in order for a particle to interfere with itself, it must pass through both slits this forces us to give up the common sense notion of location

But wait, what if we do this so slow that only one electron or one photon passes through the slits at a time, then what is interfering with what? i.e. there are not two waves to destructively and constructively interfere. It appears, in some strange way, that each photon or electron is interfering with itself. That its wave nature is interfering with its own wave (!).click here to see a particle experiment The formation of the interference pattern requires the existence of two slits, but how can a single photon passing through one slit `know' about the existence of the other slit? We are stuck going back to thinking of each photon as a wave that hits both slits. Or we have to think of the photon as splitting and going through each slit separately (but how does the photon know a pair of slits is coming?). The only solution is to give up the idea of a photon or an electron having location. The location of a subatomic particle is not defined until it is observed (such as striking a screen).

---

Role of the Observer:

since the quantum world can not be observed directly, we are forced to use instruments as extensions of our senses however, quantum entities are so small that even contact with one photon changes their position and momentum = measurement problem 1st hint that the observer is an important piece of any quantum experiment, can not isolate the observer or their effects

The quantum world can be not be perceived directly, but rather through the use of instruments. And, so, there is a problem with the fact that the act of measuring disturbs the energy and position of subatomic particles. This is called the measurement problem.

the two slit experiment is a good test of the role of the observer in the quantum realm any experimental design that attempts to determine which slit a photon has passed through (test for its particle nature) destroys the interference pattern (its wavelike nature) this is a breakdown of objective reality each quantum entity has dual potential properties, which become an actual characteristic if and when it is observed

Thus, we begin to see a strong coupling of the properties of an quantum object and and the act of measuring those properties. The question of the reality of quantum properties remains unsolved. All quantum mechanical principles must reduce to Newtonian principles at the macroscopic level (there is a continuity between quantum and Newtonian mechanics). How does the role of the observer effect the wave and particle nature of the quantum world? One test is to return to the two slit experiment and try to determine count which slit the photon goes through. If the photon is a particle, then it has to go through one or the other slit. Doing this experiment results in wiping out the interference pattern. The wave nature of the light is eliminated, only the particle nature remains and particles cannot make interference patterns. Clearly the two slit experiments, for the first time in physics, indicates that there is a much deeper relationship between the observer and the phenomenon, at least at the subatomic level. This is an extreme break from the idea of an objective reality or one where the laws of Nature have a special, Platonic existence. If the physicist looks for a particle (uses particle detectors), then a particle is found. If the physicist looks for a wave (uses a wave detector), then a wave pattern is found. A quantum entity has a dual potential nature, but its actual (observed) nature is one or the other.

---

Quantum Wave Function:

a wave packet interpretation for particles means there is an intrinsic fuzziness assign to them the wave function is the mathematical tool to describe quantum entities

The wave nature of the microscopic world makes the concept of `position' difficult for subatomic particles. Even a wave packet has some `fuzziness' associated with it. An electron in orbit has no position to speak of, other than it is somewhere in its orbit. To deal with this problem, quantum physics developed the tool of the quantum wave function as a mathematical description of the superpositions associated with a quantum entity at any particular moment.

wave function express likelihood *until* a measurement is made

The key point to the wave function is that the position of a particle is only expressed as a likelihood or probability until a measurement is made. For example, striking an electron with a photon results in a position measurement and we say that the wave function has `collapsed' (i.e. the wave nature of the electron converted to a particle nature).

---

Superposition:

quantum physics is a science of possibilities rather than exactness of Newtonian physics quantum objects and quantities becomes actual when observed key proof of quantum superpositions is the phenomenon of quantum tunneling

The fact that quantum systems, such as electrons and protons, have indeterminate aspects means they exist as possibilities rather than actualities. This gives them the property of being things that might be or might happen, rather than things that are. This is in sharp contrast to Newtonian physics where things are or are not, there is no uncertainty except those imposed by poor data or limitations of the data gathering equipment. Further experimentation showed that reality at the quantum (microscopic) level consists of two kinds of reality, actual and potential. The actual is what we get when we see or measure a quantum entity, the potential is the state in which the object existed before it was measured. The result is that a quantum entity (a photon, electron, neutron, etc) exists in multiple possibilities of realities known as superpositions. The superposition of possible positions for an electron can be demonstrated by the observed phenomenon called quantum tunneling.

the position of the electron, the wave function, is truly spread out, not uncertain observation causes the wave function to collapse to an actual

Notice that the only explanation for quantum tunneling is if the position of the electron is truly spread out, not just hidden or unmeasured. It raw uncertainty allows for the wave function to penetrate the barrier. This is genuine indeterminism, not simply an unknown quantity until someone measures it. It is important to note that the superposition of possibilities only occurs before the entity is observed. Once an observation is made (a position is measured, a mass is determined, a velocity is detected) then the superposition converts to an actual. Or, in quantum language, we say the wave function has collapsed.

quantum existence is tied to the environment, opposite to the independence of macroscopic objects

The collapse of the wave function by observation is a transition from the many to the one, from possibility to actuality. The identity and existence of a quantum entities are bound up with its overall environment (this is called contextualism). Like homonyms, words that depend on the context in which they are used, quantum reality shifts its nature according to its surroundings. In the macroscopic world ruled by classical physics, things are what they are. In the microscopic world ruled by quantum physics, there is an existential dialogue among the particle, its surroundings and the person studying it.

---