Co-generarea Realitatii

[Bdi]

 

 

 

 

 

 

 

 

Cogenerarea Realitatii / (Multi) Universului, Principiul Antropic si Biocentrismul - Conexiuni

 

Jivanmukta (jnanin / intelept) = Eliberat [ontologic] in timpul vietii, “cineva” care nu mai e cineva, topit total, complet si definitiv in Dumnezeire.

 

„In Dumnezeu sfintii devin asemenea lui Hristos, pretutindenea fiind, atotputernici, atoatestiutori. In Dumnezeu omul insusi se arata a fi un dumnezeu, si ia parte la toate facerile lui Dumnezeu. Omul traieste Viata lui Dumnezeu Insusi, devine desavarsit precum Insusi Dumnezeu.” (Sf. Nectarie de Eghina)

 

Punand alaturi Gal. III, 28 si Col. III, 11, Sfantul Grigorie afirma ca suntem una in Hristos, "ca putem sa nu mai fim barbat si femeie, barbar, scit, sclav sau liber, ci putem purta in noi forma lui Dumnezeu" (ton Theion characktera: "amprenta Divina"). Trebuie sa ne amintim ca este vorba de o predica funerara, in care Sfantul Grigorie vorbeste despre misterul mortii si despre speranta invierii. In aceasta viata, spune el, suntem legati atat de carne (sarkos), cat si de spirit (pneumatos). Trebuie sa ma ingrop cu Hristos, sa inviez cu Hristos, sa fiu un impreuna mostenitor(co-mostenitor) cu Hristos, sa devin un fiu al lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Insusi (huion genesthai Theon, Theon auton).

 

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Galateni (III, 28), spune: De acum inainte, potrivit cu invatatura Domnului nostru, "nu mai exista nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nu mai exista nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, caci in Hristos Iisus voi toti una sunteti".

  

"Parinte, Ma rog ca toti sa fie una, dupa cum Tu intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una." (Ioan XVII, 21).

 

 

Sf. Varsanufie (prãznuit pe 29/28 februarie) despre care se spune în „Vietile Sfintilor”: „Ajungând sã dobândeascã curãtia inimii si desãvârsita nepãtimire, s-a asezat într-o chilie retrasã, fãrã sã primeascã pe cineva timp de peste cincizeci de ani. Grãia despre el însusi ca si cum ar fi vorbit despre altcineva: "Fiul lui Dumnezeu îmi este martor, stiu de un om aici în mãnãstire, care poate rãmâne fãrã nici un fel de hranã sau bãuturã, si fãrã hranã pânã la venirea Domnului. Nu-i lipseste nimic din toate acestea, pentru cã hrana lui, bãutura lui, haina lui, vesmântul lui, sunt Duhul Sfânt". Uneori totusi îsi îngãduia mãrturia rãpirilor si extazurilor lui, spunând, de pildã, cã el cunostea un om care suise pânã la al saptelea cer, sau scriind: "Grãiesc înaintea Lui si nu mint, cãci stiu pe un rob al lui Dumnezeu între oamenii de acum, în aceastã vreme si în acest loc binecuvântat, care poate scula morti întru numele Stãpânului nostru Iisus Hristos, si poate alunga demoni si vindeca boli de nevindecat, care poate opri si rãzboaie, poate închide si deschide cerul ca Ilie. Cãci totdeauna are Domnul slugi adevãrate, pe care nu le mai numeste slugi, ci fii (Gal. 4,7).Si, precum a lucrat prin primii Sãi ucenici, asa poate lucra si prin cei de acum". El descoperi atunci, tainic, cã era unul din acei "trei bãrbati desãvârsiti înaintea lui Dumnezeu care au întrecut mãsura omeneascã si au primit puterea sã lege si sã dezlege. Ei stau drepti, neclintiti mijlocitori, ca sã nu nimiceascã dintr-o datã lumea, ci, prin rugãciunile lor, sã o certe cu milostivire.” Nu se cunoaste cum si când (si daca) Sfântul Varsanufie si-a sfârsit petrecerea sa pãmânteascã.

 

„…Petru a vãzut venind dupã el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cinã s-a rezemat de pieptul Lui… / Pe acesta deci, vãzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? / Zis-a Iisus lui: Dacã voiesc ca acesta sã rãmânã pânã voi veni, ce ai tu? Tu urmeazã Mie. / De aceea a iesit cuvântul acesta intre frati, cã ucenicul acela nu va muri….” (Ioan 21:21-23)

 

“Eu [Domnul] am zis: “Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca niste oameni muriti…” (Psalmul 81/6)

 

……………………………………….

 

“I used to be an atheist until I realized that I was God." (J. Krishnamurti)

 

"The ego is a monkey catapulting through the jungle:

Totally fascinated by the realm of the senses,

it swings from one desire to the next,

one conflict to the next,

one self-centered idea to the next.

…If you threaten it, it actually fears for its life.

Let this monkey go.

Let the senses go. Let desires go.

Let conflicts go.

Let ideas go.

Let the fiction of life and death go.

Just remain in the center, watching.

And then forget that you are there." (Lao Tzu)

 

"There is no greater mystery than this, that we keep

 seeking reality though in fact we are reality.

We think that there is something hiding reality and that

this must be destroyed before reality is gained.

How ridiculous!   A day will dawn when you will laugh

at all your past efforts.  That which will be the day

you laugh is also here and now." (Ramana Maharshi)

 

The essential nature of this Reality is revealed in a

stunning, timeless moment of Realization:

 "Wonder of wonders!   This very Enlightenment is

 the nature of all beings, and yet they are unhappy

 for lack of it!" (The Buddha's exclamation at the moment of his Awakening)

 

……………………………

 

Co-generarea universului / realitatii:

Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul (Antonie) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.

 

Sau, un alt citat [sic!]. Kuei Ch'in [maestru Ch’an din sec. IX] said, "Not knowing is most intimate." (Your not knowing is the vastness of your own deep nature giving birth to the spattering galaxies, to the dark shapes of the trees in the courtyard, and to your own beating heart).” = “A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi bătânde.”

 

Conex sa ne amintim de Norul Necunoasterii Divine si de hishiryo = a gandi din strafundul negandirii din Zen, precum si de dharma megha samadhi.

 

„Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci intr-o zi?” Nu intr-o zi, intr-o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I-o dăm intr-o clipă." (Pr Arsenie Papacioc)

 

Acestea sunt valabile atat pt o fiinta obisnuita (inconstienta de potentialitatea sa divina) cat si pt un jivanmukta (care a devenit constient de potentialitatea sa divina si s-a eliberat de orice fel de conditionare a mintii prin egoism-uitare-neatentie-ignoranta ontologica).

 

……………………………………

 

Drunvalo Melchizedek in “Spatiul sacru al inimii” [preluand din vechea Traditie]:

“ „Caderea” din Atlantida de acum 13000 de ani, cea mentionata in Biblie si in alte traditii, a fost de fapt mutarea constiintei din inima in minte. In transformarea care va urma vom face drumul invers, mutand constiinta din minte, in inima. Acest proces este descris sumar in continuare, astfel incat sa va familiarizati cu drumul spre A TRAI IN INIMA.

 

Vor exista foarte multi oameni care vor parasi Pamantul. Spiritele lor se vor deplasa intr-o zona spatio - temporala care le este mai familiara. Cu alte cuvinte, se vor intoarce Acasa, pentru ca de acolo au venit.

Cei care vor ramane, aproximativ sute de milioane de oameni, sunt doar cei care traiesc in inima. Mama Pamant este constienta, cunoaste pe deplin fiecare detaliu si, recunoscand vibratia specifica, va sti cine traieste asa. Acestia se vor uni in inimile lor si vor deveni o singura fiinta vie. Pamantul va fi transformat intr-un vehicul spatial si ne vom indrepta catre un nou mod de a fi, pe un alt nivel de constiinta, guvernat de legea Unitatii.

 

Incepand din acest moment, orice “visati” in inima devine realitate. Acea imagine „visata” in inima trece in campul toroidal al inimii, apoi in cel al corpului. (Universitatea Stanford a facut multe cercetari, incercand sa gaseasca o legatura neurologica intre inima si minte, prin trup. Aceasta legatura exista, dar este in afara corpului). Imaginea patrunde in minte din campul toroidal, apoi se proiecteaza in jurul capului (in sfera de lumina descrisa anterior) si apoi se proiecteaza in sfera pranica din jurul nostru. Apoi, prin campul Merkaba, imaginea este proiectata in Univers, devenind realitatea in care traieste acum, intregul Univers.

 

Cand creati in acest mod, nimeni din Univers (cu cateva exceptii) nu stie ce se petrece. Acest lucru schimba totul: trecut, prezent, viitor. Nu mai exista nici o urma din modul trecut de viata, este ca si cum schimbati canalul la televizor. Cel vechi nu mai este vizibil.

 

Aceasta capacitate de creatie, ce exista in fiecare fiinta umana, este dreptul nostru din nastere. Este ceea ce Pamantul e pe cale sa-si aminteasca. Nu este un proces de invatare, ci unul de reamintire! Incet, incet, oamenii isi vor reaminti despre ce e vorba si lumea va incepe sa se schimbe.

Inima stie ca toata viata este Unul. Ea nu „gandeste” in polaritate. Ea creeaza imagini care sunt bune pentru intreaga Viata, pretutindeni.

Creatia creierul este guvernata de legea polaritatii. El o face prin prisma limitata a egoului, putand afecta viata si pe alte planuri, in moduri nebanuite de cel ce initiaza acest proces. Dar polaritatea e pe cale sa dispara. Nu vom mai avea acces la ea, deoarece reteaua electromagnetica specifica din jurul Pamantului, cea care mentinea constiinta polaritatii, este pe cale sa fie indepartata de planeta.

 

Noi gandim ca traim pe o planeta care se roteste in jurul unui soare. Nu este adevarat! Nu exista planeta si nu exista soare, exista doar Constiinta Pura. Imaginile pe care le vedem, Soarele, Luna, etc, sunt de fapt un “vis” care a fost creat in inima, acum foarte mult timp.”

 

……………………………….

 

Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Cartea "Vise curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare" de Alberto Villoldo ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de lume, dar visăm întru existenţă, chiar natura realităţii însăşi – adică, „viaţa e doar un vis”. Dacă nu îţi visezi propria viaţă, eşti obligat să accepţi coşmarul care este visat de alţii. Această carte ne arată cum să ne trezim din coşmarul colectiv şi să începem să visăm o viaţă plină de curaj şi graţie – un vis sacru, pe care şamanii l-au cunoscut şi servit, de-a lungul timpului.

Autorul ne revelează învăţăturile vechii înţelepciuni care explică cum anume putem da naştere realităţii, din matricea invizibilă a creaţiei. De asemenea, ne spune cum putem interacţiona cu această matrice, pentru a visa o viaţă de pace, sănătate şi abundenţă. El ne arată că, pentru a crea bucuria pe care o dorim, avem nevoie doar de curaj.

 

……………………………………

 

Robert Lanza ne avertizeaza, de la primele randuri ale lucrarii “A New Theory of the Universe” (“O noua teorie asupra Universului”), ca lumea nu este cea din cartile de scoala. Fiecare faptura, afirma universitarul american, este centrul propriei sale realitati. Biocentrismul se invarte in jurul experientei subiective, a constiintei fiecaruia dintre noi, a acestui - inca - mister de nepatruns. Este nevoie de o revolutie in gandire, spune Lanza, pentru a fi capabili sa intelegem in profunzime lumea. Iar factorul esential in aceasta schimbare dramatica de paradigma poate fi ideea ca eu, creatura biologica, fac observatiile, cercetez lumea care ma inconjoara. Deci, ma amestec in ea. Dar daca legile naturii au fost special create pentru a fi observate, pentru a se arata si dezvalui observatorului? se intreaba Robert Lanza. Si daca actiunea de a observa, de a intra in intimitatea materiei, pentru a o cerceta, creeaza ea, aceasta actiune, realitatea? Caci stiinta moderna nu poate explica de ce legile fizicii par a fi special create pentru ca noi, observatorii, sa existam si sa le observam! Poate ca tocmai constiinta noastra creeaza lumea asa cum este – si nu vorbesc aici de solipsism (lumea exista numai doar in inchipuirea noastra), spune Lanza. Suntem cumva noi, Observatorii, creatori de timp si spatiu, si nu robi ai timpului si spatiului, asa cum ne-o spune bunul simt? Este o idee extraordinara – si va fi nevoie de dramatice schimbari de perspectiva pentru orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, cei nascuti cu spatiu-timpul in propria constiinta ca sa accepte ideea ca, constiinta fiecaruia dintre noi “produce” spatiul si timpul in care ne traim, ne infasuram vietile! Dar hai sa ne imaginam, spune Robert Lanza, ca realitatea este ca o placa de patefon infinita, ca noi ne aflam exact acolo unde acul o inteapa – acesta este prezentul – dar toate, absolut toate melodiile de pe placa exista simultan, iar noi nu le putem auzi, deci trai, in afara momentului acum. Dar daca am avea acces la intreg – si nu avem [inca], constiinta noastra nu o permite [inca] – am trai simultan cu intreg Universul: “Distinctia dintre trecut, prezent si viitor este numai o persistenta si incapatanata iluzie”, spune Albert Einstein, fluxul continuu de evenimente legand Soarele, stelele, galaxiile fiind doar pura fantezie.”

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Anthropic_principle

http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11114/principiul-antropic

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Biocentrism_(cosmology)

http://www.scribd.com/doc/21469525/Biocentrismul-si-Principiul-Antr...

 

V. si cartile “Universul holografic” de Michael Talbot, subcapitolul “Universul omnijectiv”; “CosMos. Un ghid al co-creatorului pentru o Lume Unitara" de Ervin Laszlo si Jude Currivan; “Iubirea infinita este singurul adevar. Demascarea lumii viselor pe care noi o credem reala. Un Matrix al lumii in care traim” de David Icke.

 

…………………………………………….

 

În lucrarea „Cele patru legăminte. Cartea Intelepciunii toltece” (Editura Mix), don Miguel Ruiz ne arată cum apar convingerile noastre limitate, care ne răpesc bucuria de a trăi şi ne fac să suferim inutil şi continuu. Având la bază înţelepciunea toltecă străveche, „Cele patru legăminte” reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viaţa, permiţându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire şi adevărata iubire.

Continuând tradiţia lui Castaneda, don Miguel Ruiz extrage esenţa înţelepciunii toltece, definind în mod clar şi impecabil ce înseamnă sa trăieşti ca un luptător pentru pace în lumea modernă.

 

Fragment din carte:

 

„ Întreaga umanitate caută adevarul, dreptatea şi frumuseţea. Suntem cu toţii într-o eternă căutare a adevarului numai pentru că noi credem doar în minciunile pe care le-am inmagazinat în mintea noastră. Suntem în căutarea dreptăţii din cauză că în sistemul nostru de convingeri nu găsim nicăieri dreptatea. Suntem în cautarea frumuseţii deoarece indiferent cât de frumoasă ar fi o persoana, ea nu crede ca este frumoasă cu adevarat. Căutăm şi căutam, dar totul se află deja în noi. Nu există un alt adevăr care trebuie găsit. Oriunde ne întoarcem capul, tot ceea ce vedem este adevărat, dar din cauza credinţelor şi a condiţionarilor pe care le-am înmagazinat în mintea noastră, noi nu avem ochi pentru acest adevar. Noi nu vedem adevărul pentru cã suntem orbi. Ceea ce ne orbeşte sunt acele false credinţe pe care le avem in mintea noastră. Simţim nevoia să ştim că noi avem dreptate, iar toţi ceilalţi greşesc. Credem în convingerile noastre, dar tocmai ele ne pregătesc pentru suferinţă. Este ca şi cum am trăi in mijlocul unei ceţi atât de dese încat nu ne lasă să vedem dincolo de vârful nasului. Trăim într-o ceaţă care nici măcar nu este reală. Ceaţa este un vis, visul nostru personal, care include tot ceea ce credem, toate concepţiile pe care le avem despre ceea ce suntem cu adevărat, toate compromisurile făcute cu ceilalţi, cu noi înşine şi chiar cu Dumnezeu.”

 

………………………………………..

 

Mintea

[care, de fapt, nu tine de creier si nici de corp]

e ca o apa (un fluviu sau un ocean)

care in cazul fiintelor limitate (individuale) curge printr-o albie-fagas predeterminata-prestabilit, generindu-si propria albie si devenind-luind forma fagasului (a bolovanilor-obstacole din albie)

[formele-gind; lumea are natura visului].

Care o limiteaza-prizoniereaza-conditioneaza.

Aceste conditionari-albie de minte fac sa apara lumea in jur asa cum o percepem / cum este, fac sa apara corpul limitat si identificarea cu trupul si egoul; ele “spun” ca atunci cind luam in mana ceva fierbinte ne ardem, ca trebuie sa imbatrinim si sa murim, ca daca intram intr-o prapastie, cadem si ne lovim s.a.m.d.

Daca insa albia se schimba, apare alt corp, alt individ, alte universuri cu alte legi (mai stricte sau mai laxe decit in cel actual).

De fapt mintea e mereu libera si ar trebui sa curga-fie total-complet libera, fara nici o albie-fagas. Libertatea-eliberarea deconditionarii ontologice a unui jivanmukta. Indescriptibila.

 

Eliberarea din realitate / de minte.

Realitatea (lumea) poate deveni o inchisoare [(co-)generata in mod inconstient de minte (ignoranta=conditionata / profunda=suprastientul)]. Mintea te poate elibera.

Realitatea = ceea ce percepem.

V. conex si: "the bubble of perception = bula perceptiei" din Castaneda si finalul piesei "Barrymore" (cu Stefan Iordache in rolul principal).

 

Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala

[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],

plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.

Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in Samsara este realitate !)

Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13”, “Mortile lui Ian Stone”, “Dr. Parnassus”, “Gardienii destinului”, “Transfer de identitate”, “Sucker Punch” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.

 

eu / Eu (Sinele vedantin) sunt / generez lumea (exterioara). Lumea e in mine / Mine.

si

Lumea este eu (ma genereaza pe mine). eu sunt in lume.

Una cu mine = starea de Unitate1

Avertisment ! :

Insa sa nu (co)generam o alta lume, la fel de iluzorie, dupa dorintele noastre meschine / egoiste, ca in „Omul care tunde iarba = The Lawnmower Man” (cartea lui Stephen King si filmul cu Pierce Brosnan).

Nici macar ca in „Etajul 13”, „Dark City” ori „Matrix” s.c.l. – filmele, unde eroul genereaza o noua lume innoita si mai frumoasa / buna, dar tot iluzorie ptca nu s-a trezit complet (trezvia ontologica).

 

Porti prin care se face proiectia lumii relative: Bindu (localizat topologic in crestetul capului), Tanden-ul (localizat topologic la intersectia dintre o axa sagitala de la 3-4 latimi de deget=tzuni sub ombilic cu o axa longitudinala ce uneste centrul perineului cu centrul calotei craniene, in profunzimea abdomenului) si Inima, 3 puncte 1Una.

 

Creatorul realitatii este Dumnezeu, Unul. Fiintele autoconstiente doar o co-genereaza (= co-participa, asambleaza, dar nu creeaza ele). Prin ele se proiecteaza lumea relativa ca printr-o lentila / aparat de proiectie, inclusiv aparatul de proiectie (corpul, personalitatea de buletin etc).

 

Oricarei structuri / functii din noi (“interior”) ii corespunde o structura / functie din (macro / micro) universe (“exterior”) si reciproc. Ma schimb eu (major / minor), se va schimba (minor / major) universul si reciproc. Se schimba ceva cu/in mine (major / minor), se va schimba ceva in/cu universul (minor / major). De ex.: mut locul unui obiect in camera mea si se vindeca o boala. Nu exista neaparat directa-proportionalitate, ci mai degraba relatii non-liniare complexe. V. “efectul fluture”:

http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect

V. si cartea “The Inner Guide Meditation” de Edwin C. Steinbrecher

http://www.amazon.com/Inner-Guide-Meditation-Spiritual-Technology/d...

http://www.4shared.com/document/5zYxk_IW/Edwin_C_Steinbrecher_-_Inn...

http://www.scribd.com/doc/46422328/Inner-Guide-to-Meditation-Edwin-...

 

Conex v.: “dreaming together = visatul impreuna” din Castaneda.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Art_of_Dreaming

 

………………………………………………..

 

Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):

 

„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.

 

Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.

 

A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.

 

Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.

 

Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi nici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.

Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs. creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.

 

Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.

 

Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.

 

Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.

 

Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.

 

Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.

 

După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].

 

Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".

 

Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.

 

Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.

 

Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund, compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs. vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.

 

Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin]

 

[Koanul Zen: Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]

 

Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.

 

Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.

 

Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.

 

Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "

 

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle

 

One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:

 

“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”

 

Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.

 

………………………………………….

 

 

Conex v. si:

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/inception-inceputul-somnul

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/mintea-conditionata-si-mi...

 

https://altmarius.ning.com/group/altmariusscience/forum/topics/spat...

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/viitorul-1

 

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/2012-urmare

 

 

Biocentrismul%201.doc

 

Biocentrismul%202.doc

 

Universul%20omnijectv.doc

 

Prantropic%2001.jpg

Prantropic%2002.jpg

Prantropic%2003.jpg

Prantropic%2004.jpg

Prantropic%2005.jpg

Prantropic%2006.jpg

Prantropic%2007.jpg

Prantropic%2008.jpg

Prantropic%2009.jpg

[Bdi]

Karl Pribram realized that the objective world - does not exist, at least not in the way as we know it or as we see it.
"Out there", there are only waves and frequencies, which our brain convert for us into images, which make up our world. Our brain is responsible that we see things as we do!
Pribram asserted that our brain is able to construct objects and David Bohm even concluded that "we construct space and time".
http://www.messagetoeagle.com/holograuniv.php

“The assemblage point” Carlos Castaneda
http://aquakeys.com/toltec/fire-from-within-chapter_07-assemblage-p...

Reality is a computer projection: physicists
http://cybershamans.blogspot.ro/2012/10/reality-is-computer-project...

Holographic Universe: Unexpected mysterious glitches in our simulated Reality
http://cybershamans.blogspot.ro/2013/03/holographic-universe-unexpe...

Do we live in a computer simulation? UW researchers say idea can be tested
http://www.messagetoeagle.com/compsimulationtests.php

Pradatorul omului in diverse traditii
http://www.bibliotecapleyades.net/cienciareal/esp_donjuan13.htm

Dumnezeu e mult mai mult decat acestea toate.

[Bdi]

PUNCTUL DE ASAMBLARE

◄─ Punctul de asamblare al omului apare în jurul unei zone definite a coconului, pentru că îlcomandă Vulturul, a spus el. Dar locul exact este determinat, de obicei, de acte repetate. Mai întâi,învăţăm că se poate afla acolo şi apoi îl comandăm chiar noi să fie acolo. Comanda noastră devinecomanda Vulturului şi acel punct este fixat în locul respectiv. Gândeşte-te cu multă grijă la următorullucru: comanda noastră devine comanda Vulturului. Vechii vizionari au plătit scump pentru aceastădescoperire. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect. – Focul-138◄─ Ce se întâmplă cu cei ale căror puncte de asamblare îşi pierd rigiditatea? m-am interesateu.─ Dacă nu sunt luptători, a spus el, zâmbind, cred că şi-au pierdut minţile. Aşa cum ai crezut şitu, o dată, că înnebuneşti. Dacă sunt luptători, ştiu că au înnebunit, dar aşteaptă răbdători. Vezi, să fii43

sănătos fizic şi psihic înseamnă să ai un punct de asamblare nemişcat. Când se deplasează înseamnăpractic că nu mai eşti în minţile tale.A spus că luptătorii ale căror puncte de asamblare s-au deplasat au două opţiuni. Una este aceeasă admită că sunt bolnavi şi să se poarte anormal, reacţionând emoţional la lumile ciudate la care suntobligaţi să fie martori de către forţa de deplasare; iar alta este să rămână impasibili, neafectaţi, ştiind căpunctul de asamblare revine întotdeauna la poziţia sa iniţială.─ Şi dacă punctul de asamblare nu revine la poziţia sa iniţială? am întrebat.─ Atunci, acei oameni sunt pierduţi, a spus el. Fie sunt nebuni incurabili, pentru că punctele lor de asamblare nu vor mai putea niciodată să asambleze lumea aşa cum o ştim, fie sunt vizionari unici, careşi-au început mişcarea către necunoscut.─ Ce determină dacă sunt una sau alta?─ Energia! Impecabilitatea! Luptătorii impecabili nu-şi pierd firea. Rămân neatinşi. Ţi-am spusde multe ori că luptătorii impecabili pot

vedea

lumi înspăimântătoare fără să fie afectaţi. În clipa imediaturmătoare ei sunt capabili să spună o glumă, să râdă cu prietenii lor, cu străinii.I-am explicat atunci ceea ce îi spusesem de multe ori, anume că ceea ce mă făcea să cred căsunt bolnav erau nişte experienţe senzoriale dezbinatoare, pe care le avusesem ca urmare a ingerării unor plante halucinogene. Am trecut prin stări de tulburări spaţiale şi temporale, cu neplăcute pierderi deconcentrare, viziuni şi halucinaţii de locuri şi oameni la care mă zgâiam de parcă ar fi existat cu adevărat.Nu puteam să nu mă gândesc că-mi pierd minţile.─ Conform canoanelor obişnuite, îţi pierdeai, într-adevăr, minţile, a spus el. Dar, din punct devedere al vizionarilor, nu era o mare pierdere. Pentru un vizionar, mintea nu este altceva decâtautoreflecţia inventarului unui om. Dacă pierzi acea autoreflecţie, dar nu şi baza, trăieşti, practic, o viaţăinfinit mai puternică decât dacă ai fi păstrat-o. – Focul-139-140◄A continuat spunând că motivul de discordie al noilor vizionari era acela că, pe parcursulevoluţiei nostre, de îndată ce lumina conştiinţei se concentrează asupra benzii de emanaţii a omului şiselectează o parte din ele, pentru a le scoate în evidenţă, ea intră într-un cerc vicios. Cu cât scoate maimult în evidenţă anumite emanaţii, cu atât mai stabil este punctul de asamblare. Se poate spune deci căacea comandă a noastră devine comanda Vulturului. Este de la sine înţeles că, atunci când conştiinţanoastră evoluează în atenţie primă, comanda este atât de puternică, încât este un adevărat triumf să spargicercul şi să deplasezi punctul de asamblare. – Focul-142◄.....dialogul interior este ceea ce ţine punctul de asamblare în poziţia sa iniţială. – Focul-150◄─ Îţi dădeam plante energizante, ca să-ţi deplasezi punctul de asamblare, a continuat donJuan. Sigur, plantele energizante au acest efect; dar foamea, oboseala, febra şi alte lucruri de acest gen potavea un efect similar. Omul obişnuit greşeşte crezând că rezultatul unei deplasări este pur mental. Nu este,după cum poţi să confirmi chiar tu. – Focul-152◄Pe ambele margini ale benzii de emanaţii umane există o ciudată acumulare de deşeuri, unmorman incalculabil de rebuturi. Acesta este un depozit morbid şi sinistru. El avea mare valoare pentruvechii vizionari, dar nu şi pentru noi. ....... Pe marginea dreaptă întâlnim viziuni nesfârşite de activitatefizică, violenţă, crimă, senzualitate. Pe marginea stângă, găsim spiritualitatea, religia, pe Dumnezeu.Genaro şi cu mine ţi-am mutat punctul de asamblare pe ambele margini, ca să-ţi oferim o viziune deansamblu a deşeurilor umane. – Focul-153◄Această „luare a caimacului” este atât de reală, încât uităm că am construit-o, comandândpunctelor noastre de asamblare să apară acolo unde apar. Uităm că sunt reale pentru noi, pentru că noi amcomandat să le percepem reale. Avem puterea să luăm caimacul aliniamentelor, dar nu ne putem protejade propriile noastre comenzi. – Focul-157◄.....de îndată ce punctul de asamblare se deplasează dincolo de o anumită limită, poateasambla lumi complet diferite de cea pe care o cunoaştem. – Focul-159◄Experienţa mea cu Catalina a întârziat întoarcerea noastră în sudul Mexicului. Mădescătuşase în mod incredibil. M-am disociat, în starea mea normală de conştiinţă. Parcă-mi pierdusempunctul de referinţă. Mă descurajasem. I-am spus lui don Juan că-mi pierdusem până şi dorinţa de a maitrăi.Stăteam pe veranda casei lui don Juan. Maşina mea era plină cu saci şi ne pregăteam de plecare,dar eram atât de disperat, încât am început să plâng.Don Juan şi Genaro au râs până le-au dat lacrimile. Cu cât eram mai disperat, cu atât mai mareera bucuria lor. În cele din urmă, don Juan m-a făcut să mă transfer în starea de conştiinţă elevată şi mi-aexplicat că râsul nu era o lipsă de respect din partea lor, ci o experienţă sinceră a fericirii de a mă vedeaînaintând pe cărarea cunoaşterii.44

─ O să-ţi spun ce ne spunea nagualul Julian când ajungeam unde eşti tu, a continuat don Juan.În felul acesta vei şti că nu eşti singur. Ceea ce ţi se întâmplă ţie se întâmplă oricui stochează destulăenergie pentru a arunca o privire necunoscutului.Mi-a explicat că nagualul Julian obişnuia să le spună că fuseseră evacuaţi din casele în carestătuseră toată viaţa. Rezultatul economisirii energiei fusese ruperea de cuibul lor comod, dar îngrozitor de limitat şi plicticos, aflat în lumea vieţii de zi cu zi. Deprimarea lor, le-a spus nagualul Julian, nu eraatât tristeţea pierderii cuibului, cât faptul că trebuia să-şi caute o nouă locuinţă.─ Noile locuinţe, a continuat don Juan, nu sunt atât de comode. Dar sunt mult mai spaţioase.Ordinul tău de evacuare a venit sub forma unei adânci deprimări, o pierdere a dorinţei de a maitrăi, la fel cum ni s-a întâmplat şi nouă. Când ne-ai spus că nu mai vrei să trăieşti, nu ne-am putut stăpânirâsul.─ Acum, ce o să se întâmple cu mine? m-am interesat.─ Trebuie să găseşti alt loc, folosind limbajul adecvat, mi-a răspuns don Juan.Pe don Juan şi pe don Genaro i-a cuprins din nou euforia. Fiecare dintre declaraţiile şi remarcilelor îi făceau să râdă isteric.─ Este foarte simplu, a spus don Juan. Noul tău nivel de energie va crea un nou loc, care să-ţiadăpostească punctul de asamblare. Iar dialogul luptătorilor, pe care-l porţi cu noi de fiecare dată cândsuntem împreună, va solidifica această nouă poziţie. – Focul-170-171◄.....

visatul

era în sine cel mai eficient mod de a deplasa punctul de asamblare. – Focul-190◄..... poziţia punctului de asamblare dictează cum ne comportăm şi ce simţim. – Focul-217Inamicul şi, în acelaşi timp, prietenul nostru este dialogul interior sau inventarul nostru. Fii unluptător; închide-ţi dialogul interior: fă-ţi inventarul şi apoi aruncă-l! Noii vizionari au realizat inventareminuţioase şi apoi au râs de ele. Fără inventar, punctul de asamblare se eliberează. – Focul-273◄─ Orice mişcare a punctului de asamblare seamănă cu moartea, a spus el. Totul în noi sedeconectează, apoi se reconectează la o sursă mult mai puternică. Această amplificare a energiei esteresimţită ca o insuportabilă anxietate.─ Ce trebuie să fac când se va întâmpla aşa ceva? am întrebat.─ Nimic, a răspuns el. Doar să aştepţi. Explozia de energie va trece. Periculos e când nu ştii cese întâmplă în interiorul tău. O dată ce ştii, nu există un real pericol. – Tăcerii-151◄În cazul vrăjitorilor, rememorarea este modul de a recupera toată informaţia stocată înmişcarea punctului de asamblare.Intensitatea este rezultatul spontan al mişcării punctului de asamblare, a continuat el. Deexemplu, tu trăieşti aceste momente mai intens decât ai face-o în mod normal, deci în realitate stocheziintensitate. Într-o zi vei retrăi acest moment deplasându-ţi punctul de asamblare exact pe locul în care segăseşte acum. Iată cum stochează informaţii vrăjitorii. – Tăcerii-231

[Bdi]

NON-ACŢIUNEA – OPRIREA LUMII

◄Daca vrei să „opreşti” pe cineva, trebuie sa ramâi în afara cercului care-l presează. Astfel poţidirectiona presiunea. – Ix-11◄Mi-a spus că atunci când alergasem pe deal pentru a-mi salva viaţa, mă aflasem într-o stareperfectă pentru a „opri lumea”. În acestă stare erau combinate frica, groaza, puterea şi moartea; el a spuscă o astfel de stare ar fi foarte greu de repetat. –Ix-130◄─ Piatra aceea este piatră din cauza tuturor lucrurilor pe care ştii să i le faci. Eu numesc asta„acţiune”. De exemplu, un om al cunoaşterii ştie că piatra asta este piatră datorită „acţiunii”, aşa că, dacăel nu vrea ca piatra să fie piatră, tot ce are de făcut este „non-acţiunea”. – Ix-225◄─ Lumea este lume, fiindcă tu ştii „acţiunea” necesară pentru a o face aşa. Dacă nu i-aicunoaşte „acţiunea”, lumea ar fi diferită. ...... fără anumite „acţiuni”, nu ar fi nimic familiar înîmprejurimi. – Ix-225◄─ Toate astea sunt adevărate, don Juan?─ Dacă aş răspunde la întrebarea ta afirmativ sau negativ ar însemna o „acţiune”. Dar, deoarecetu înveţi despre „non-acţiune”, trebuie să-ţi spun că nu are nici o importanţă dacă este adevărat sau nu.Aici luptătorul are un avantaj asupra omului obişnuit. Pe un om normal îl interesează dacă lucrurile suntfalse sau adevărate, în timp ce pe un luptător nu îl interesează. Un om normal procedează într-un anumitmod cu lucrurile despre care ştie că sunt adevărate şi într-un mod diferit cu lucrurile despre care ştie că nusunt adevărate. Dacă ştie că sunt adevărate, el acţionează şi crede în ceea ce face. Dar dacă ştie călucrurile nu sunt adevărate, pe el nu-l interesează să acţioneze sau nu crede în ceea ce face. Pe de altăparte, un luptător acţionează în ambele ipostaze. Dacă lucrurile sunt adevărate, el acţionează conform„acţiunii”. Dacă lucrurile nu sunt adevărate, el tot va acţiona, dar conform „non-acţiunii”. – Ix-228◄─ Ceea ce s-a oprit ieri în tine a fost ceea ce ţi-au spus oamenii că este lumea. Vezi, oameniine spun din clipa în care ne naştem că lumea este aşa şi aşa, şi aşa şi pe dincolo şi, normal, noi nu avemaltă şansă decât să vedem lumea aşa cum ne-au spus oamenii că este. – Ix-298◄Să observi bolovanul pentru a şti ce este un bolovan înseamnă „acţiunea”, dar să-i observiumbra înseamnă „non-acţiunea”. Umbrele sunt ca uşile, uşile „non-acţiunii”. De exemplu, un om alcunoaşterii poate vorbi despre cele mai intime sentimente ale oamenilor, observându-le umbrele. – Ix-233◄─ Dar cum ar putea apărea sentimentele din umbre, don Juan?─ Să crezi că umbrele sunt doar umbre înseamnă „acţiune”, a explicat el. Credinţa asta esteîntrucâtva stupidă. Gândeşte-te: totul în lume are încă atâtea necunoscute, încât, evident, trebuie să existeşi în umbre ceva mai mult. În definitiv ceea ce le face să fie umbre este mai exact „acţiunea”. – Ix-233◄Am descris senzaţia neobişnuită pe care o avusesem şi el a spus că fusese obligat să măîntrerupă, pentru că „văzuse” că era gata să mă pierd în ea. A adăugat că era o tendinţă firească a noastrăsă ne complăcem când apar senzaţii de asemenea natură şi că, procedând astfel, aproape că transformasemo „non-acţiune” în vechea şi familiara mea „acţiune”. El a spus că ceea ce ar fi trebuit să fac era să menţinviziunea fără să mă scufund în ea, pentru că, într-un fel „acţiunea” este o manevră de sucombare. –Ix 235◄Când ai început prima dată să „visezi”, îmi foloseai puterea personală, de aceea a fost maiuşor. Acum eşti gol. Dar trebuie să continui să încerci până când o să ai destulă putere personală. Vezi,„visatul” este „non-acţiunea” viselor şi, pe măsură ce vei progresa în „non-acţiunea” ta, o să progresezi şiîn „visat”. Trucul este să nu încetezi să-ţi cauţi mâinile, chiar dacă nu crezi că ceea ce faci are vreun sens.38

De fapt, aşa cum ţi-am mai spus, un luptător nu are nevoie să creadă, pentru că atât timp cât el continuă săacţioneze fără să creadă, el face „non-acţiune”. – Ix-236◄Tot ce te-am învăţat până acum a fost un aspect de „non-acţiune”, a continuat el. Un luptător aplică „non-acţiunea” tuturor lucrurilor din lume şi totuşi nu pot spune mai mult despre asta decât ţi-amspus astăzi. Trebuie să-ţi laşi corpul să descopere singur puterea şi sentimentul „non-acţiunea”. – Ix-237◄De exemplu, inelele noastre de putere, al meu şi al tău, sunt agăţate chiar acum la „acţiune”în această cameră. Noi facem camera. Inelele noastre cu putere ţes camera asta pentru a exista, chiar înacest moment. – Ix 251◄Vezi, a continuat el, fiecare dintre noi ştie „acţiunea” camerelor, pentru că, într-un fel saualtul, am petrecut mult din vieţile noastre în camere. Pe de altă parte, un om al cunoaşterii dezvoltă un altinel al puterii. Eu i-aş spune inelul „non-acţiunii”, pentru că este agăţat de „non-acţiune”. De aceea, cuacest inel, el poate ţese o altă lume. – Ix 251◄Asta este lumea ta, a spus, indicând spre strada aglomerată de dincolo de fereastră. Eşti unom al acestei lumi. Şi acolo, afară, în lumea aceasta, este terenul tău de vânătoare. Nu există nici un modde a scăpa de „acţiunea” acestei lumi, aşa că luptătorul nu face altceva decât să transforme lumea lui înterenul său de vânătoare. Ca vânător, un luptător ştie că lumea este făcută ca să fie folosită. Aşa că elfoloseşte fiecare bucăţică din ea. Un luptător este ca un pirat, care nu are slăbiciuni în a lua şi a folosi totce doreşte, cu menţiunea că pe un luptător nu-l deranjează şi nu se simte insultat când este folosit şipăcălit, la rândul lui. – Ix-253◄.... o altă procedură: să mă plimb mult, fără să-mi focalizez ochii pe ceva. Recomandarea safusese să nu privesc la nimic direct, ci să-mi încrucişez puţin ochii pentru a obţine o imagine perifericădespre tot ce-mi apărea în faţa ochilor. El insistase, deşi n-am înţeles atunci, că dacă îţi păstrezi ochiinefocalizaţi asupra unui punct aflat chiar deasupra orizontului, devenea posibil, la un moment dat, să-ţidai seama că ai o percepţie de o sută optzeci de grade asupra a ceea ce ţi se află în faţa ochilor. M-aasigurat că acest exerciţiu era doar un mod de a-ţi opri dialogul intern. – Pov-22◄─ Ţi-am spus că dialogul interior este cel care ne ţine legaţi de pământ. Lumea e aşa şi aşa,aşa şi pe dincolo, doar pentru că discutăm cu noi înşine despre ea ca fiind aşa.◄Don Juan a explicat că trecerea în lumea vrăjitorilor se deschide după ce luptătorul a învăţatsă-şi oprească dialogul interior. –Pov-22◄─ După cum ştii, punctul crucial al vrăjitoriei este dialogul interior; el este cheia pentru tot.Când luptătorul învaţă să-l oprească, totul devine posibil; pot fi realizate schemele cele mai ciudate;trecerea spre toate experienţele stranii şi supranaturale pe care le-ai avut recent s-a datorat faptului că aireuşit să-ţi opreşti dialogul interior. – Pov-103◄Dialogul interior se opreşte în acelaşi fel cum începe: printr-un act de

voinţă

. – Focul-150◄Spusese că oprirea lumii este la fel de necesară pentru vrăjitori ca scrisul şi cititul pentrumine. Ea constă din introducerea unui element disonant în ţesătura comportamentului cotidian, cu scopulde a stopa fluxul constant al evenimentelor obişnuite – evenimente catalogate în mintea noastră de cătreraţiune.Elementul disonant se numeşte „non-acţiune” sau opusul „acţiunii”. – Tăcerii-165◄El spunea că „visatul” este în mod intrinsec „non-acţiunea” de a dormi. – Darul V-24

[Bdi]

"Cetatea [Lumea-Universul] Ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în Tine aceasta cu credinţă împărăţind, în Tine se şi întăreşte, şi prin Tine biruind, înfrânge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei."

[Bdi]

[Credem ptca am ales noi sa credem in aceea (astfel).]
sau/si
[Credem astfel (in asta) ptca e asa.]

+

[Noi definim adevarul.]
in loc de
[Adevarul sa ne defineasca pe noi.]

Doar dintr-o credinta (eronata si partiala) in ceva fals, se poate naste cel mult un univers iluzoriu (vis) - cum se si intampla cu lumea in care traim.
Eventual si un dumnezeu fals (care e tot in cadrul Tonalului).
Dar prin credinta noastra eronata nu putem sa-L generam pe Acela Adevarat. Ci vice versa: Acela ne genereaza pe noi si credintele noastre (cele adevarate + cele false).

Dintre oamenii obisnuiti, nu exista niciunul care sa nu aiba niste convingeri-prejudecati clare in subconstient. De genul: cred/nu cred povestile lui Cutare. Nu ce (isi) zice cu gura / mintea conteaza, ci ceea ce crede in forul interior (si care poate fi invers decat ce zice / recunoaste rational).
E, intr-un fel, o chestiune de a fi cinstit cu tine-insuti si cu Acela. De obicei, o dam cotita...

"Este asa pentru ca asa ati ales sa credeti " !

Este asa [generam un astfel de univers, in care e asa] pentru ca asa ati ales sa credeti [cf convingerilor noastre subconstiente]

Credem si generam lumea corespunzatoare.

[Bdi]

„Vrajitoria este definita in sistemul lui Castaneda ca fiind "manipularea punctului de asamblare pentru a-i schimba focarul de contact cu marea intunecata a constienti­zarii, facând astfel posibila perceptia altor lumi" (Castaneda, 2003, 233). Daca in vechea vrajitorie se miza mult pe mister, la Castaneda acesta este inlocuit cu teoria despre energie, prin care se explica totul. Accesul la cunoasterea acesteia se realizea­za insa prin propria experienta: "splendoa­rea vrajitoriei consta in faptul ca fiecare vrajitor trebuie sa probeze totul prin propria experienta" (Castaneda, 2000, 25), ceea ce aminteste de probele initiatice din samanis­mul traditional, prin care neofitul trebuia sa ia contact nemijlocit cu lumea spiritelor pentru a deveni saman.
Universul are, in conceptia lui don Juan, structura unui bulb de ceapa, fiecare dintre foi corespunzând unui nivel de energie. O lume reala, spre deosebire de una fantasma­tica, este o lume in care se genereaza ener­gie. Fiecare fiinta poseda, de asemenea, un corp energetic, oul luminos, in care se afla punctul de asamblare, prin mutarea caru­ia este posibila deplasarea prin lumile paralele. Spre deosebire de samanismul traditional, in care aceste depla­sari stau sub semnul misterului, aici infap­tuirea lor este explicata prin existenta fila­mentelor de energie. Lucrurile devin reale doar daca ai invatat sa fii de acord cu realitatea lor, precizeaza don Juan, sugerând ca initierea in perceperea altor forme de energie este esenta accederii la aceste lumi, care exista in numar infinit.

In conceptia samanismului traditional exista trei lumi: lumea inferioara, lumea de mijloc si lumea superioara, samanul putând trece, in transa, dintr-o lume in alta. La Carlos Castaneda exista explicatii de ordin tehnic pentru aceste expeditii prin alte lumi. Ele sunt posibile dat fiind ca in lumea reala, generatoare de energii, se schimba pozitia punctului de asamblare pe alte filamente de energie, in acest mod fiind posibila plim­barea prin lumile energetice (Castane­da, 2000, 18). Aceasta schimbare se efec­tueaza de catre vrajitor prin intermediul vointei sale, care este mult mai puternica decât ra­tiu­nea, pe care se bazeaza oamenii obisnuiti. Si samanul traditional apeleaza tot la vointa, cea care-l ajuta sa se deplaseze, in timpul transei, spre lumea inferioara sau spre lumea superioara.
Trecerea in alte lumi este posibila ca un dar facut oamenilor de catre Vultur. Vultu­rul este o personificare a puterii, o metafora mostenita de la vechii samani, care desem­neaza lumea emanatiilor energetice ce alcatuiesc universul: "Vulturul, desi nu este miscat de situatia unei fiinte vii, a facut un cadou fiecareia dintre ele. In felul sau propriu si corect, oricare dintre ele, daca asa doreste, are puterea de a pastra flama con­stiintei, puterea de a se opune chemarii de a muri si de a fi consumata. Fiecare fiinta vie a fost daruita cu putere, daca doreste a cauta o deschidere spre libertate si a trece prin ea. Este evident pentru vazatorul care vede acea deschidere si pentru creaturile care trec prin ea ca vulturul a facut acest cadou pentru a perpetua constiinta" (Castaneda, 1998, 177). Pentru a face posibila instructia acelora care doresc sa obtina libertatea, Vulturul a creat Nagualul, "o fiinta dubla careia i-a fost dezvaluita regula." "Regula" este mitul inte­meietor al invatamintelor lui don Juan, echi­valent cu povestea despre nasterea clanului pe care samanul tribului o impartasea neofi­tului in finalul actului de initiere.”

Ca sa poti sa faci ceva, trebuie sa avem suficienta energie (acces la energie). Nu ai, nu poti si nici nu rezisti la asaltul Necunoscutului. Si ne invartim in cercul nostru restrans de idei (altfel meritorii), polisam pe acolo si suntem incantati de realizarile noastre, dar, de fapt, nu iesim in afara inchisorii mintii personale.
Energie avem nativ (ancestrala) sau dobandit prin practica (gandire-simtire-traire-fapte-respiratie corecte).
http://castaneda.home.ro/html/seminar.html

PS: Daca de ex la biserica (inainte, in timp, dupa) ma uit / ma gandesc dupa tipe, pierd energia primita acolo in dar. Si in general, pe strada: e o forma de a fi raspandit, nu adunat. Nu adun energie, ci irosesc. Si vine curand, curand (maxim la 70-80 ani): Expirat…
Cu cat amanam seriozitatea (implicarea serioasa in Treaba), devenim mai inchistati (in preconceptii etc) si e tot mai greu…

[Bdi]

http://en.wikipedia.org/wiki/Yesterday_Was_a_Lie

[Bdi]

[Bdi]

[Bdi]

Episoadele "Silence in the Library" si, mai ales " Forest of the Dead" din serialul “Dr Who”.

“Credinta ta in realitatea lumii o sustine. Cand inchizi ochii, se opreste.” [Ramana Maharshi + stopping the world - Castaneda]