Ionescu Ion's Blog (693)

128 de ani de la moartea lui EMINESCU

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii…

VISELE LUI ORPHEU- antologie de autor

VISELE LUI ORPHEU

Moto:

„...râuri curg din părul tău,

râuri de platină, râuri de stele şi de lumină,

din glezna ta răsar păduri de tei

din ochii tăi ţâşnesc laseri de dor,

din gura ta, izvoare zdrumicate,

din inimă, un fulger orbitor.”

(„orpheu şi euridice”-Ion Ionescu-Bucovu)

Zeus, când a făcut lumea, l-a blestemat pe Orpheu să-și caute iubita în Hades, acolo unde fugise să scape de răutățile…

BOALA și moartea LUI EMINESCU

Boala lui Eminescu nu a venit din senin. Ființa poetului a rezistat treizeci și trei de ani, fiind supusă incandescenței bolii și marilor combustii ale muncii sale creatoare. Încă de la vârsta de 18 ani, pe când era la Viena el era conștient că „nu mai poate fi fericit în viață”, stătea zile întregi închis în casă, acuzând dureri de cap, de urechi, de stomac. La Universitate din Berlin se plângea adesea de „dureri de genunchi ” Să fi fost toate acestea…

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din  aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645    Anul 1889 Luna…

bătaia vântului

pădurea-n odăjdii de toamnă,

suvenir, silabe, descânt,

potecile-nveşmântate în zale

se-ntorc în mormânt.

pe sub boltele-nalte ale tăcerii

se-ascunde ecoul târziu,

aripa răscrucilor

rupe şi sperie tot ce e viu.

cerne cerul aur şi scrum,

nimeni nu se-aude în noapte,

nimeni, nimeni nu e pe drum,

doar umbre şi şoapte...

lângă trofeele frunzelor,

fie-mi pletele tale

salcia care mă tremură

lângă…

Agapie albă

Singurătatea doarme pe cumpeni de fântâne,

E-atâta liniște pe mapamond,

Îngerii se retrag prin firide de dor,

Pleșuva lună a căzut în izvor,

Umblă prin suflet o spaimă ascunsă-n păcat,

La Agapia două clopote bat,

Vaste tăceri luminează priveliști uitate,

Un ceas în…

rugăciune

mă cobor în suflet, iată,

sufletul îmi e de piatră

și de ce cobor mereu,

nu-l găsesc pe Dumnezeu.

ridic privirea la soare,

nici acolo nu-mi apare,

îl caut în risipire

și mă scoate iar din fire...…

ce vreți?

a primăvară bat ochii tăi și- a albastru de mare

sunt vii și-n ei se oglindesc potecile noastre

și visele noastre din care ne făurisem castele

și toate pădurile copilăriei prin care trecuse făt-frumos

a primăvară miroase gura ta plină de ghioceii

din floraliile cărților lui elephantis

diafană fața ta varsă oglinzi de ape iar seraful

amăgirii plânge din flautul de aur

ascunzându-se în inelele tale prinse pe…

conjugare

între calm și impulsiv

am devenit un reflexiv,

gustam din tine-un epitet,

închis în veșnicul corset,

strângeam petalele în dinți

atunci când

mă scoteai din minți

mă exilai în câte-o joi

cu scâncete lascive,

moi

și-ades mă trimiteai în rai

cu câte-un pleacă, du-te, hai...

o primăvară în absurd,

eram și orb, eram și surd,

cădeau din cer stele enorm

și te visam adesea-n…

la noi

La noi e pace și-i senin,

Miroase dulce iasomia,

Via dospește-n soare vin,

Cătând în clipe veșnicia.

La noi e pace și-i senin,

Se-ntunecă-n reflexe vii,

Când rândunelele ne vin…

EMINESCU-

STĂRI DE UMILINȚĂ TRĂITE CU DEMNITATE

Eminescu nu a avut o viață colorată în roz, trăirile lui au fost mai mult interioare. Și-a trăit umilințele vieții cu demnitate. Se cunoaște mai puțin partea sumbră, mai dureroasă a vieții sale, poetul parcurgând uneori momente, stări și frustrări dureroase, care i-au marcat existența, trecând peste ele cu demnitate, cu înțelegere și cu discreție, uneori chiar și cu umor. Apropiindu-se ziua lui de naștere la mijloc de…

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți”

Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost…

așteptând primăvara

cine ți-a spus

c-a venit primăvara,

 cine ți-a spus,

frunzele triste

 încă mai dorm

 în muguri pe sus,

încă lumina albastră

cu zâmbetul ei…

întoarce-mă

întoarce-mă

în primăveri târzii

când tu ziceai 

că vii și nu mai vii,

întoarce-mă

în nopțile cu lună 

când eu eram nebunul

și tu erai nebună,

învață-mă

să te mai lași odată

așa de moale,

dulce sărutată,

întoarce-mă 

să-ți fur făptura

pe care încă

n-am furat-o

și ochii tăi

să-mi strige,

iat-o!

întoarce-mă

din rătăcirea

mea,

să poposim, iubito,

pe-altă…

Domnule Democrit,

Plecat din Abdera din sudul Traciei, ai colindat ca un nebun, vânzându-ți partea de avere, prin Egipt, Babilon, Persia, ajungând până la fachirii din India. Ba lumea vorbește că ți-ai fi scos ochii ca să nu tulburi cu vederea lor cercetarea adevărului. Ai fost un strălucit exponent al materialismului, descoperind atomismul . Pentru tine Universul e format din atomi, particule invizibile eterne și în continuă mișcare; sufletul însuși e o combinație de atomi…

dor de primăvară

lanuri de vânt

 leagănă zări,

prin amintiri

 cad orele-n pustiu,

se-aud venind

 din muguri amintiri,

vecia…

eu râd și plâng în limba română

nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română,

nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română,

doina și fluierul jeluiesc tot în limba română,

privighetoarea cântă în limba română,

bucuriile și durerile le spunem în limba română,

ura și dragostea se exprimă tot românește,

limba română e leagănul meu,

patul meu de dor și de suferință.…

ANTICHITATEA versus CREȘTINISMUL

E uimitor cum o nouă civilizație- creștinismul- a intrat în contradicție cu societatea antică, încercând s-o demoleze și, pe ruinele ei, aproape o mie de ani, până în zorii Renașterii, să se instaleze definitiv în istorie.

Creştinismul s-a răspândit repede în tot Imperiul Roman. Încă pe timpul împăratului Nero (54-68), ne spune istoricul Tacitus, a fost o "uriaşă mulţime" care a suferit pentru credinţa creştină. La începutul secolului al ll-lea…

de ce...

De ce-ntârzie-n noi tristețea

Ca toamnele uitate peste câmp,

De ce amurgul de beteală

Cade în suflete însingurat,

De ce zăpezile cu albul lor de-argint

Au  culoarea rece de-ametist,

Oglinzi căzute în…

FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE

Eminescologii din toate timpurile, împotriva rivalității lor, au ajuns la concluzia că există un miraj al eminescianismului, un fel de „ armonie eminesciană” unică, din care iradiază veșnica modernitate a lui. „Ni se pare că oricare ar fi fost temeiurile influenței lui Eminescu, găsim de la început, până azi, un motiv neschimbat, care e armonia eminesciană. Propriu zis, acestă armonie e socotită ca un miracol cultural, e în orice caz unică în…