Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Februarie 2014 (11)

de ziua ta

Tu ai culoarea eternității, femeie dulce,

Ca o veneră în spume de lapte scăldată,

Tu cazi din icoane cu pruncul în brațe

Cu frumusețea-ți din dorul de fată.

Tu ai culoarea minunilor lumii acestea

Și-ai luat frumusețea din toate florile,

Cineva nevăzut ți-a țesut ție povestea

Și te-a-mpodobit cu toate culorile.

Tu duci omenirea pe drum mai departe,

Ești suflet curat, ai cugetul tern,

Ești Ana din ziduri, Maria din…

evadatul

am evadat din cuiele lui Crist

și mă întreb și eu de mai exist,

Veneția mă plimbă ca un vis,

pe unde viața drumul mi-a deschis.

calc pe argint de ape și de cer

și dimineața visele îmi pier,

nu înțeleg de unde-atâta vină:

fug de întuneric spre lumină.

azi este viață, mâine poate nu e

și rugile din noi încet se suie,

urcând așa din trepte-n treaptă

spre -nvățătura înțeleaptă.

adorm cu vise grele în gând,

din…

poveste naivă

hai să ne-așezăm pe banca veche

cu mâinile împreunate într-o poveste naivă

să ascultăm tăcerea ce-a adormit în noi

privind la treptele cerului înstelate

la luna care aiurează sus pe boltă

în cea mai frumoasă primăvară a vieții

vin îngerii serii taci lin melodii albe

urcă și cad ca dintr-un altar bizantin

în largi singurătăți în largi singurătăți

chivotul nostru l-am pierdut demult

în acestă mare agonie a două…

Veselie de primăvară

ascultaţi cum cântă pădurile

şi cum se joacă prin ele vântul,

ascultaţi râurile pe toate gurile,

ascultaţi păsărilor cântul.

s-au sculat toţi codrii bătrâni,

îi bucură căldura şi soarele,

ascultaţi doinele la români,

ascultaţi cum susură izvoarele.

priviţi şi prindeţi în palmă,

soarele, raza lui dulce şi viaţa,

lumina de ploaie, limpede, calmă,

când cade peste noi dimineaţa.

jucaţi-vă noaptea cu…

reîmprimăvărare

în dimineața asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meu

ce frumoasă e primăvara când își desfac florile lujerii multicolori

o privighetoare s-a urcat în vârful cerului și aiurează nebună

viața străbate prin zidurile durerilor din noi spre paradisul celest

luna grea ca o lubeniță obosită după priveghiul îndelung al iernii

strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori

umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din…

rugăciune către soare

Soarele meu, soarele meu,

Luminează-mi ferestrele deschise,

Du-mă aproape de Dumnezeu,

Lasă-mi zborul meu de vise.

Înmiresmat de primăveri ferice,

Aș vrea să zbor pe vechile poteci,

Prin câmpul vesel cu aglice,

Pe unde Tu, Doamne, mai treci.

Lasă-mi cuvântul meu în rune

Să dăinuiască ca un zeu,

În veci de veci să se cunune

Cu logosul lui Dumnezeu.

Mai dă-mi o șansă pe pământ,

Culege-mă din…

sonetul primăverii

Privește prin albastrul stelelor vrăjite

În seara dulce care ne-nconjoară

Cum cerul primăverii-n brazi coboară

Și luna cade-n ape liniștite.

Te-aștept să vii cu seara dimpreună,

Pe banca unde teiul ninge floarea

Și unde cântă ades privighetoarea,

Pe poienița de sub clar de lună.

Îți voi ieși cu primăvara-n cale

Sub crengile de tei îmbălsămate

Să sorb toată dulceața gurii tale…

Și când vom fi de stele mai…

mijește primăvara

Mijește primăvara prin zăpadă,

Se-aude-un zvon de ghiocel în zare,

De câtva timp a început să cadă

O rază dulce de la sfântul soare.

Se bucură pământul în nuntire,

Se-nveselește apa în izvor,

Iarna rămâne doar o amintire

În țara mea de vise și de dor.

Aș vrea o primăvară-n veșnicie

Ca să-mi alunge iar melancolia,

Cu dulcele miros de iasomie

Acolo unde cântă ciocârlia.

Izvorul curge iar ca o…

ne fură moartea la cântar

ne fură moartea la cântar

și noi nici nu avem habar

zburăm pe-o verticală frântă

avem credința noastră sfântă

gustăm arome de silabe

cu aripa ucisă-n labe

pe geana sufletului fals

dansăm adesea câte-un vals

albastra lume ne săgeată

precum pe-al nostru brâncoveanul

când capul lui cădea ca banul

în bosforul de-acum uitat

după un trup decapitat

robe serafice de sfinți

ne tot îndeamnă la…

inele

Trunchiul meu s-a umplut de inele,

Am ajuns stejar bătrân,

Bat viscole prin frunzele mele,

Iernile-mi fură frunza din sân.

Poate-or mai veni primăveri calde,

Să-nfrunzesc în haină nouă,

Inelele mele aș vrea să se scalde

Prin ploi de vis și prin rouă.

Îmi număr anii, nu îi ascund,

Mi-e greu piciorul, mă doare o mână,

Argint a trecut prin părul cărunt

Și rădăcina îmi e bătrână.

M-am ascuns adesea-n cuvânt

Mi-au…

Moto:

Iancu Luca Caragiale

Îți dă berea cu măsură.

Face și literatură…

Însă nu face parale.

( Cincinat Pavelescu)

Caragiale berar! Iată cea mai ingrată meserie a unui mare scriitor care a nemurit teatrul românesc. Putea să-și aleagă altă slujbă, dar cred că lui i-a plăcut ambianța „bodegii” unde vin toți miticii la o gură de vorbă, unde se toacă politica și se bârfește. Poate de aici au ieșit momentele, schițele și mofturile lui.

În asociație cu…