Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Septembrie 2015 (18)

codrul s-a rărit de frunză

codrul s-a rărit de frunză

e târziu şi vântu-aleargă,

unde-am fost oare cu tine,

mersul tău mă ameţea,

tu veneai din lumi străine

ca să-mi tulburi toamna mea.

unde rămăsese timpul

care sărăcea copacii?

frunza lor luată de vânt…

auzeam râul cum plânge

şi mi te chemam în van,

toamna –n care delirai

era iad şi era rai,

sâni amari la gura mea

cu stamine şi parfumuri,

în culori de…

Drumul de la Debreţin până acasă l-am parcurs mai mult noaptea prin pusta ungară şi pe drumuri dosnice, de aici înainte carnetul meu de însemnări are filele albe; doream să ajung cât mai repede acasă, s-o întâlnesc pe Agneta. Bănuiam că ea trebuia să fie undeva să mă aştepte. ,Îmi socoteam zilele, săptămânile, lunile de când mă despărţisem de ea şi mi se păreau o veşnicie.

Undeva, într-o gară am găsit un tren plin cu răniţi români care mergeau acasă, în patrie, şi m-am agăţat…

banca de amintiri

lângă apele cu valsurile

Dunării albastre

fecioarele şi-au sădit visele,

rătăcite prin pulberi de timp,

aşteptând cavalerii de ieri;

a tăcut vântul şi vulturii

au căzut peste toamnă,

ard tapiserii…

Doină

Frunză verde dor de dor

Iar mă doare un picior,

Iar visez cai verzi pe cer

Care-apar şi care pier,

Aşa ca nălucile,

Rupându-mi ulucile.



Frunză verde trântitură,

Aş mai face câte-o tură,

Prin a viaţă,

Haoţă şi petrecăreaţă...

Iar m-aş face, Doamne, crai,

Călare pe şapte cai,

Ca din poveste…

După fuga aceea pe câmp, luat prin surprindere de război, m-am trezit în casă la Deleş. “Doamnă Deleş, i-am spus eu, oraşul e-n flăcări, se-aud împuşcături peste tot, hai să fugim, să facem ceva!” Doamna Deleş părea însă absentă, o cuprinsese un fel de amnezie totală, stătea în mijlocul camerei cu sticla de coniac în mână şi bea din ea; mi -a întins-o şi mie, dar mie numai de băutură nu-mi ardea, îmi era groază de ce văzusem, tremuram tot, nu puteam să mă mai stăpânesc. “Mie, Mihaly, mi-a…

cuvintele

cuvintele cad

ca ploile-n toamnă

pe şesuri arse,

ce gem în lut,

suflă un vânt

 de amintire,

prin părul tău,

fuior cărunt;

pe bolţi de…

încet-încet se-așterne pe coline toamna

încet încet se-așterne pe coline toamna,

grădina se scufundă-n galben

prin pielea cerului albastră,

doar mere roșii se mai văd în zare

și cumpene de fântâni dormind.

cu degetele răcoroase…

din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,

delir de suflet îngropat în inimi,

prin codri dragi haiducii te-au cântat,

la plug ţăranii te-au avut tovarăş.

din vrăji născută şi apocalipse,

prin cerul vremii, pe la stâni, pe plai,

tu ai adus în inimi bucuria

ciobanului pe gurile de rai.

ai alungat durerea dintre strechi

pe frunze şi pe ţâţe de viori,

pe fluiere de soc şi cobze vechi

sau pe…

firicel meu de lut

firicelul meu de lut

ce durere te-a durut,

n-ai băut şi n-ai mâncat

cine mi te-a supărat?

firicelul meu de lut,

parc-a fost ca un făcut…

marea

de vei cuprinde într-o pleoapă marea

rămâne spânzurată doar mirarea

plutind pe val prin purpura trufașă

noi nu-i vedem făptura uriașă

și spuma luminată a valului confuz

ne sperie privirea, ne cade în…

dansează toamna prin livezi

am găsit un lac, o boare,

între margini de luceferi,

stăpânea peste mărgeane,

vise dragi, povești frumoase,

îmbrăcate în sidef,

o natură somnoroasă,

ce-i cusută în gherghef;

galbenă era…

iedera

Zările-au încărunțit

în palma mea de trubadur

în timp ce sufletul urcă

spre cumpăna înserării.

Vitraliile se volatilizează

ca în bazilicile bizantine

prin care curge mierea luminii.…

Primăvara aceea a venit ca o nebunie peste mine şi peste Agneta; înfloriseră cireşii sălbatic, un alb pur, şi răspândeau un balsam proaspăt, parcă toate bucuriile se revărsaseră asupra noastră şi ne îmbătaseră de fericire. Ieşisem de prin chilii la munca câmpului, în voie, şi nu mai puteam de bucurie când vedeam soarele care se vărsa peste câmpia proaspăt înverzită şi răspândea razele lui binefăcătoare peste întreaga natură…

“Mihaly, am să-ţi spun ceva!”, îmi şopteşte ea mie, încet să…

cromografii de toamnă

cromografii de toamnă

rătăcite peste dealuri şi câmpii

se preling printre izvoare

despletite, aprinse,

 ca o corabie de fum.…

seră de toamnă

luceferii ce mi-au

 aprins şesul

sub ochiul galben

 al lunii,

au incendiat pădurile,…

Umbra timpului

Cade umbra timpului în van,

Cum se duce vremea an de an.

Braţul ei de vânt ori mâna ta,

Semn de-adio tragic îmi făcea.

 …

seară de toamnă

cade toamna ca o harpă

 plină de tristeți divine

bacovian fumegă seara

peste noaptea care vine

nu mi-e somn și mă topesc

după tot ce-i omenesc

dragostea, ce odisee…