din rune, doină, te-ai născut, din patimi...

[Ionescu Ion]

 

din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,
delir de suflet îngropat în inimi,
prin codri dragi haiducii te-au cântat,
la plug ţăranii te-au avut tovarăş.
din vrăji născută şi apocalipse,
prin cerul vremii, pe la stâni, pe plai,
tu ai adus în inimi bucuria
ciobanului pe gurile de rai.
ai alungat durerea dintre strechi
pe frunze şi pe ţâţe de viori,
pe fluiere de soc şi cobze vechi
sau pe tilinci din aripi de cocori.
te-au nins dureri în ierni de suferinţă,
prin tinde afumate de biserici
şi te-a păscut o singura dorinţă
să mângâi suflete şi să le fereci.
din amănar şi iasc-ai făcut foc,
din dor tu ai făcut melancolia
şi din nimic tu ai făcut noroc
şi ţi-a-nflorit din lacrimi toată glia.

te-au frământat femeile-n copaie,
de sărbători la hore te-au jucat,
purtănd nepoţii pe genunchi tataie,
întâia oară lor mi te-a cântat.

te-a luat românul şi te-a pus la masă,
şi-n jocuri te-a-nvârtit ca pe-o fecioară
apoi te-a-nchis de dragul tău în casă
s-a logodit cu tine-ntâia oară.