Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Februarie 2013 (13)

simfonie

noaptea cad stele-n ruină

pe boltă câte una se-anină,

se-aude cu glas nepătruns

un clopot sub cerul de sus,

calea lactee, potecă de drumuri,

se vede prin aburi și fumuri,

în noapte suntem doar singuri,

cuprinși de sălbatice friguri,

se strecoară lumina subțire

și naiuri, și harfe, și lire

se-aud încet urcând către cer

cu îngerii până ce pier.

frunze coboară în lanțuri de lună,

e noaptea noastră…

glas de primăvară

a început să bată vânt,

dulce, drag, de primăvară,

dați-mi iară o vioară

și arcușul să vă cânt.

a început să bată vânt

peste creangă, peste flori,

îmi trezește noi fiori,

dați-mi naiul să vă cânt.

a început să bată vânt

peste amintiri duioase,

hai, ieșiți afar din case,

primăvara să vă cânt!

a deschis ochii în soare,

cu destinul în spiral,

a venit fără egal

primăvara…

absent

absent la tropotul de glasuri,

vreu să ating nepăsător

pe scara vieții când cobor,

esența timpului din ceasuri.

din trupul meu decapitat

vreau să răsară amintiri,

ca iarba printre vechi zidiri

din lumea care m-a uitat.

pasărea mea nu mă desminte,

zboară printr-un labirint

cu aripi sure de argint,

și niciodată nu mă minte.

mătasea somnului e rece,

când sângele se face gând,

cuvintele mereu…

șarpele

femeia doarme spălată de rugi

cu ochii închiși, cu genele lungi,

șiret, șarpele lacom de lapte

îi legănă corpul în șoapte.

de dragoste îi sângeră gura,

cântă în ea iubirea și ura,

ura-i un leagăn de morți,

iubirea încă mai râde la porți.

durerea prin vis o apasă,

o păzește un șarpe de casă,

cadranul orelor se sfarâmă-ncet,

șarpele casei mușcă discret.

zeul din pleoape-i zâmbește ,

femeia ce doarme-l…

Ion Ionescu-Bucovu:,,DE 8 MARTIE PENTRU VOI…”

imnul umanităţii

( închinat tuturor femeilor din lume)

Dragele mele,

ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?

voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,

tot ce-i mai frumos în lume,

iubite, mame, amante, surori,

în voi învie dorul,

voi mişcaţi lumile,

pruncii în braţele voastre

sunt zeii care ne duc mai departe viaţa,

mâinile voastre,

când mângâie,

sunt leacul dorului împlinit.

ce-i…

atâtea…

atâtea amintiri se sting,

cu aripile frânte,

atâtea viscole ne-nving,

atâtea timpuri crunte.

atâtea doruri ne dobor,

atâtea gânduri blânde,

se duc ca apa de izvor,

ca florile plăpânde.

atâtea vieți se duc în van,

sub fericitul soare,

și trece timpul în avan

pe neguri călătoare.

atâtea ape de topaz

ce s-au pierdut în zare,

într-un nemărginit talaz,

pe nesfârșita mare.

atâta cer, atâta…

pădurea și poetul

rămâi-mi-a zis codrul la sânul meu pe veci,

rămâi să te fac bucium în dimineți cu soare

uitat prin rămurele, mai vino și mai treci

să-mi cânți și veșnicia și dorul de izvoare.

de n-ar mai veni toamne, eu sigur aș rămâne,

să-ți cânt doina și dorul cu glasul trăgănat,

când văd că moare frunza și frigul mă răpune

mă doare plânsul tău , de nu e cu bănat.

rămâi că înfrunzesc în dulcea primăvară

și ușile-ți deschid să vii ca…

dulce mai era odată chipul tău, copilărie

dulce mai era odată chipul tău copilărie,

peste tine-au trecut două nocturne de chopin,

pădurea toată s-a făcut poveste

luând chipul unor îngeri cu buzele de lemn.

suflai în fluierele strânse de nai,

rostogolind peste câmpie doina și dorul,

privind la naivul cu părul bălai,

mereu călătorul, mereu visătorul.

au trecut anii, norii fuioare se-adună,

spre chipul tău se-ntind să-l încapă,…

terține

e noapte la noi, e noapte afară,

culcat lângă tine, iubito,

sunt un vultur cu aripi de ceară.

tremurul trupului tău mă-nfioară,

cad ritmic cuvintele mele,

ca stropii din ploaia de vară.

tu vii de departe, din basme divine,

femeie dulce, liană albastră,

sunt zeul nemuritor lângă tine .

ca să-mi rămâi statuie pe veci,

strig timpul ce trece, se duce,

te rog mai rămâi, să nu pleci.

timpul sperie umbra și…

baladă

ca ulise vin din luptă,

prăfuit de marșuri lungi,

cu o sete ne-ntreruptă

osteneala să-mi alungi.

ne vedem în basme albe,

străjuind același vis,

să-ți aduc atâtea salbe,

ca o creangă de cais.

spală-mă deja de jale,

ca să fim mereu ferice,

să pornim pe altă cale,

cu miresme și aglice..

să trăim ca înainte,

țărm de aur și cleștar,

cu o dragoste fierbinte,

să plecăm în lume iar.

căci în buză de…

dorințe

cântă iubirea, trubadure,

că avem prea scurt răstimp,

singurătatea-i o pădure

fără niciun anotimp.

viața e o frunză-n vânt

și nu știm pe unde-o poartă,

între cer și-ntre pământ,

puțin vie, mai mult moartă.

sunt dorințe și chemări,

vor să-mbrace nou veșmânt,

peste zări și peste mări

întrupate în cuvânt.

între veghe și-ntre vis

înfloresc paseri și stele,

gândurile noastre ni-s

zbor fantastic către…

în zâmbetul tău se-arată primăvara

se desferecă lumea din lutul cel inert,

în zadar filozofii dau lecții despre viață,

ne cade din cer o stea călătoare,

miracole vin, miracole trec,

bem cupa otravei cea dulce-amară,

copacii-nverzesc…

dragostea se lasă spre seară…

în zâmbetul tău se-arată primăvara,

stai ca un rug de flăcări sub boltă,

se desferecă lumea de tainele amare,

soarele se sărută cu marea în cercuri de foc.

din cântecul…

scrisoare

te-ai dus, mamă, și eu încă sunt,

jumătate trăiesc pe pământ,

jumătate sunt în cer la tine,

trăiesc printre cele divine,

fă-mi și mie rost de-o cruce

că văd viața cum se duce.

să nu mai spui nimănui,

nici lui tata să nu-i spui

că vin și eu încet după voi,

și-mi las umbra zălog în zăvoi.

dac-ai putea să mă sorbi,

cum fac pe cer niște corbi

și dacă tu m-ai văzut,

ia-mă din iarbă și lut,

ca ție să ți se…