altmarius

cultură şi spiritualitate

VOICAN MARIN
  • Masculin
  • BUCUREŞTI
  • România
Partajare

VOICAN MARIN's Prieteni

  • Eugenia Enescu
  • vivianavivi
  • Stefan  Goanta
  • Martin Viorel
  • Judit Kovacs
  • iunya niceea
  • Marin  Marin
  • DOBRE IOANA
  • GINA GUZUMAS
  • lăzărescu constantin
  • Bejliu Anne Marie
  • Martin Viorel
  • Georgescu Cerasela
  • Constantinescu Mariana Adriana
  • Miclaus Silvia Elena
 

Pagina lui VOICAN MARIN

SĂ MAI RÂDEM

C O A D A M O T A N U L U I


La un doctor priceput,
Care-n ţară avea faimă,
Pe-nserate a sosit
Un motan cuprins de spaimă.

- Doctore, sunt disperat!…
Stăpânul e foc şi pară,
Ca pe-un hoţ m-a alungat
Şi mia strigat: “Ieşi afară!”

- Ce motiv avu stăpânul
Să te-alunge-n plină iarnă!?…
- Şoareci sunt, dar pe nici unul
Nu pot prinde, bag-de seamă

Că nemernicii m-ascultă…
Când sunt frânt de oboseală.
Sforăiam, iar ei veneau
Şi mâncau la repezeală:

Brânză, caş, pâine prăjită
Şi friptura de pe masă…
Apoi ţopăiau pe plită,
Cum ar fi le ei în casă.

- Bine, bine…să-mi răspunzi:
Tu de ce nu i-ai pândit?
- Asta e, că nu sunt surzi,
M-au simţit c-am sforăit.

Doctore, ia-mi sforăitul!…
Şi-n pomelnic te voi pune;
Sunt pe drumuri, simt sfârşitul,
Ah!…ruşinea mă răpune.

- Prea bine.., te lecuiesc:
Dă-mi codiţa s-o consult.
- Bine…dar eu sforăiesc…
Nu din coadă, ci din gât !

Doctorul îl ia de coadă
Şi cu-un bisturiu, pe loc,
I-o scurtează de la noadă,
Iar motanul, făcut foc…

Miorlăia îndurerat,
Şi pe jos s-a tăvălit.
Doctorul i-a spus distrat:
- Dragul meu, te-am lecuit…

Ai să vezi că ai scăpat…
Şi aminte-ai să-ţi aduci –
N-ai să sforăi, garantat!
De coadă n-ai să te-ncurci.

De atunci motanul nostru
N-a mai sforăit de fel –
A-nţeles care-i e rostul,
Devenind motan model.

A tot prins la şoricei…
Din pătul, din pod şi beci,
Că azi nu găseşti de vrei,
Nici un chiţ – pe unde treci.

Iar stăpânu-i mulţumit
De motanul fără coadă:
“-Oare ce l-a-nvrednicit
De face atâta treabă?!”

Iar când are chef niţel,
Pe genunchi îl ia uşor:

- Meriţi, vrei un păhărel?
Hai de bea un vinişor!

Că de greaţă o să scapi;
Prea mănânci numai friptură…
Hai, cinsteşte, că nu crapi
Dacă iei şi tu o gură!

Sunt atât de mulţumit!…
Chem tot satul să te vadă.
- Vai, stăpâne, ce-am greşit!…
Vrei să râdă că n-am coadă?

-Şi, de ce ţi-e frică, spune?
Căci tu coadă când aveai –
De râs îmi erai la lume,
Fiindcă şoareci nu prindeai.

- Ascultă, stăpânul meu:
Recunosc, dar să uităm;
Sforăiam… şi era rău –
De-aia şoareci nu prindeam.

Şi ca drept recunoştinţă,
Rog, la doctor să trimiţi
Un cojoc — am o blăniţă…
Din chiscanii-afurisiţi.

Din coada mea să-şi pună
Guleraş ca amintire …
C-a făcut o faptă bună
Şi mi-a adus lecuire.

- Eh! Uite-aşa ar trebui,
Cozile să le cam taie…
Mulţi n-ar mai sforăi,
Şi-ar fi linişte-n odaie:

Zise bunul lui stăpân,
Şi cum somnul l-a furat,
Când un şoarece bătrân
Sub masă s-a strecurat

Să-l asculte pe motan,
Care sforăie din nou;
Rău gândi bietul chiţcan,
Fiindcă motanu-i erou.

L-a-nhăţat ca pe-un nimic,
Şi i-a spus atât de grav:
- Eşti prea prost, şoarece mic!
Ce ţi-ai zis…că sunt bolnav?

Coada eu când mi-am pierdut,
Ai tot râs, şi-ai chiţăit…
Ce credeai, chiţcan tâmpit!
C-am uitat ce am păţit?

Şi la cină l-a servit,
A gustat şi din pahar;
- “Uite-al dracu' pricăjit!…
E gustos pus pe grătar.”

Vreţi morala? Căutaţi:
Observaţi pe cei cu coadă?
Ştiu vorbi, sunt talentaţi…
Prea puţin se văd la treabă.

Dar acei care-i votează…
Ca pe motan i-ar goni,
Coadă dacă le-o scurtează,
De folos ţării vor fi.

Voican Marin-Ghioroiu

NU DA, DOAMNE! DRACULUI
(din cârciumă)
Nu da, Doamne, dracului
Ce i-ai dat şi omului.!…
Doamne, Tu , să fii slăvit!
Slăvit şi blagoslovit!…
Primeşte şi ruga mea:
Te ador, sfinţia Ta!

Lăsaşi omul pe Pământ:
Când din lut l-ai zămislit,
Ucenic îţi era Dracul..
Căra pământul cu sacul,

Şi cu apă îl stropea ,
Să se crape nu-l lăsa;
Nici la soare să se ardă,
Îl ferea să nu se spargă.

Ai suflat, viaţă i-ai dat,
Ceru-ntreg s-a luminat:
Chipul lui îţi semăna,
Căci vorbea şi se mişca.

Dracul, ucenicul Tău,
A-ntrebat: “Doamne, zău!
Vrei să-l urci în cer la Tine?
Sau Pământu-i aparţine!…”

-Am să-ncerc, în cer, să-l sui –
În grădina raiului,…
I-a răspuns Domnu’, -nţelept:
Dracul cum era şiret,

Zise-aşa, cam într-o doară:
-Singur.., fără soţioară!
În grădină,.. cum să steie
Un burlac fără femeie!?…

-Bine, bine... îi răspunde:
Vezi, pământul nu ajunge,
Întunericul coboară…
Huma, cine o mai cară?

-Doamne, ia această coastă
Şi fă-i omului nevastă!…
-Cum s-o iau! Nu-i coasta rea?
N-ai dorit să fie-a ta?

-Dacă spui, a mea rămâne…
Dar, Te rog… cu plecăciune!
Din pământul mocirlos
Şi din coasta care-am scos,

Dăruiţi-i o nevastă…,
Tot cu-nfăţişarea Voastră.
Doamne, fii în veci slăvit!
Când femeia-ai făurit!

Sfinte, când va rugat Dracul,
Nu ştia atunci, săracul!
Vai! că din înger ucenic,
Din cer… va fi izgonit,

De-o-s-ajungă pe Pământ –
Drac pârlit şi amărât:
Să-l urască-ntreaga lume
Şi de el să facă glume.

* * *

Se ducea pe la fântână,
Şi-mi zăcea o săptămână,
Când vedea din coasta lui,
Muieri date dracului!…

Ce-l făceau în chip şi fel,
C-ajunsese …vai de el!
Mai-mai…să-şi piardă capu’ ,
Nu-şi găsea femeie, Dracu’.
…………………………….
Într-o zi mi-l mâncă barba,
N-a putut vedea, cum Neaga
Se juca-n spatele lui –,
Chiar cu coada Dracului.

Mi s-a dat pe lângă el
Şi l-a gâdilat, niţel…
La costiţă, la bărbiţă,
Ba l-a sucit de codiţă.

Cum simţi Dracul , vă spun:
Era să leşine-n drum.
Coarnele, pe loc, îi cresc;
Era ţanţoş…, nu glumesc.

Zice Neaga cu suspine:
-Nu e Drac frumos ca tine!…
Cu codiţă, cioc şi bot…
Dar să te iubesc,… nu pot!

-Ce motiv poţi să-mi găseşti!
De ce nu mă preţuieşti?
Sunt mereu în preajma ta:
Tot ce faci, – e coada mea.

-Dracule, să te iubesc...
Fii atent la ce-ţi vorbesc:
Am la tine trei dorinţe!…
Şi-l mângâie pe corniţe.

Cu pricepere-i găseşte,
Chiar în locul unde creşte,
Coarnele atât de fine;
Îl masează ,-i face bine.

-Neagă, pentru ochii tăi,
Îţi aduc aur cât vrei!..
Te îmbrac în diamante,
Îţi dăruiesc trei palate,.

Văduvioara-afurisită…
Se simţi puţin jignită:
-Dracule, te rog, să ştii:
Nu vreau case, nici moşii!

-Nu-nţeleg, ce mai poţi vrea!
De când sunteţi, aş jura,
Că tot ce-i frumos pe voi
Le câştigaţi de la noi:

Farduri, rochii şi cercei,
Brăţări, bani şi tot ce vrei…
Vă place să-aveţi mereu;
Astea toate-ţi dau şi eu.

-Potoleşte-te, m-ascultă!
Ia un ac, şi coase-o umbră:
Nici cu aţă, nici cu lână;
Vreau căldură să îmi ţină.

Mergi de cată! Vreau o piele,
Nu de-aceea de curele…
Nici subţire, dar nici groasă,
Nici cumva…să fie roasă?

Tăbăcită, nici atât! Înţelegi?
Drace, vezi cum o alegi!
Şi când te apuci de ea –,
Să respecţi dorinţa mea:

Pielea nu-mi trebui’ croită,
Nici s-o-nţepi, nici găurită,
Iar la colţuri s-o uneşti,
Să mi-o-mbini, să n-o lipeşti

Nici cu pap, dar nici cu clei,
Nici cu sfoară, nici cu tei,
Nu vreau cercuri să o strângă!
Din piele să-mi faci o pungă:

Apa din ea să nu curgă,
Portofel să mi se strângă,
Să nu ţin în el parale –,
Doar codiţa dumitale.

Lucru-al treilea-i un nimic:
Vezi tu firul acesta, mic?…
Negru-brun-cârlionţat…
Drace, îl vreau îndreptat!

Îl smulsese pe-ndelete
De pe-al muntelui perete,
Unde-mi era-nghesuit,
Un iepuraş ciufulit.

* * * *
Privea Dracu-mărmurit:
(Cu Neaga nu-i de glumit!)
Nici cu firul ondulat…
Nici cu umbra de la gard.

Iar cu pielea-afurisită,
Să nu-mi fie… argăsită!?
Unde să mi-o găsească,
Pe Neaga s-o cucerească?
* * * *
Îşi luă lumea-n cap, săracul!…
Şi-alergă să-mi crape Dracul.
Câtă lume mi-a-ntrebat,
Dar răspuns nu mi-a aflat.

Cum să coase umbra, Dracul?
Şi să nu-nţepe cu acul!
Aţă, tei, lână…să nu pună!…
De căldură, cum să-i ţină?!!!…

Mi-a plecat cu ziua-n zori,
A-ntrebat pe ţesători:
-Cum să cos din umbră haină?
Şi pe loc l-a prins o spaimă,

Că nici unul nu-mi ştia
Dacă umbra se cosea.
Ţesătorii, pân’ la unul –
Îl huleau: “Uite nebunul!”

Croitorii de-i întreabă,
Îi zâmbesc, îşi râd în barbă:
“Unde dracu-ai mai văzut
Piele să n-o fi croit?!…

Dacă umbra o prindeam,
În război nu mai băteam;
Iar dacă de cald ţinea..,
Cine se mai chinuia,

Să pună in pe colnic,
Să-mi toarcă la borangic;
Lâna de ce să o tundă,
Nu puteam dormi la umbră?

Să nu-nţepi, nici găuri să faci?
Mare prost!… zău, ne placi.
De crezi că nu ai ce face –,
Mergi şi-ntreabă la cojoace.

Poţi găsi vreun sfat la ei,
Dar aşa ceva ce-mi cei!…

Zise-un croitor bătrân:
„Dragul tatii, eşti nebun.”)

* * * * *

A plecat , coada îşi strânge,
De necaz începe-a plânge:
„Neaga asta mă albeşte…
Ce-mi cere, nu se găseşte.”

Pe-nserat îmi poposeşte,
(Mi-e lihnit, se poticneşte,
Se loveşte de un car)
…În curte la cojocar.


Cojocarul, om cu milă –,
Cruce-şi face şi se-nchină:
„De când sunt eu cojocar,
Şi de când vând în bazar…

N-am văzut pungă din piele
Să nu aibă sforicele!
Să mai stea pielea lipită ,
Fără aţă răsucită?!…

Piei de-aici, lasă-mă-n pace!
Asta, nici dracu’ nu face.
Dar să n-alergi în zadar,
Dă şi-o fugă la cizmar.

Vezi la el, poate… din piele;
Cine ştie? – din pingele,..
O să-ţi facă portofel –
Să strângă din fălci niţel.”

* * * * *

Capul, Dracul, şi-l simţea ,
Că din cercuri îi sărea,
Iar când cruce îşi făceau,
Fălcile îi clănţăneau …

Ochii din cap îi ieşeau,
Vedea negru, şi-i vâjiiau
Urechile, precum un car,
Până-l găsi pe cizmar.


La o lampă afumată,
Cizmarul lipea o talpă;
Când aude ce-l întreabă,
Îi răspunde cam în şagă:

„Te întreb, aş vrea să ştiu:
Dracule, nu eşti zurliu?
Vrei în el, coada, să-ţi bagi?!…
De ce n-o ţii în nădragi?”

Dracul, negru cât era…
Mai tăciune se făcea:
(De unde m-o fi ghicit
Şi mă vede că-s tâmpit?)

……………………………..

-Vrei o coadă ridicată?…
În pungă s-o ai băgată!
Şi, de ce o vrei din piele,
Când în piaţă sunt umbrele?

(Moş zbanghiu, afurisit!…
Râzi de mine că-s tâmpit?
Dacă babă-mi ai în casă…
De-un biet drac ţie nu-ţi pasă.)

-Moşule, nu zic, or fi umbele;
Of! ea cere, coţofana de muiere:
Pungă vrea, nu portofel!.…
Cizmare, dă-mi un model!

-Lasă-mi zilele ce le mai am:
Vreau să trăiesc doar un an.
Drace, de femeii sătul sunt,
Cum eşti tu de orice sfânt.

Dracu-mi stătea amărât…
Când la cizmar mi-a sosit
O fetiţă-mbujorată, ce-aducea
O cizma, care o strângea.

Se văieta că, vai, transpiră:
“Of! ciorapii se umeziră.”
Şi-ar fi bine, pap să-i puie,
Să-i mai bată ceva cuie.

…Simte-n degete un glod,
De-ar pune-o pe calapod,
Şi să-i de un rând de aţă,
Că prea e cutată-n faţă.

Cum să iese-aşa cu ele?
-Moşule, de sunt de piele…
Vreau să-mi vină ca turnate:
Şi în faţă şi în spate!

N-au lustru, nu-s nici moi;
Pune mâna!… dacă vrei:
Astea sunt cizme de piele?
…Dracu-şi bagă coada-n ele!

Dracul se roşi pe dată,
Prinse cizma blestemată:
(Ce să spun?!… pare de piele,
Dar e largă cozii mele.

Are sfoară, pap, şi-i croită,
Uf! nu-mi e nici potrivită.
Neaga n-o să mi-o accepte,
Ş-asta-i cizmă pentru fete.

N-o să-i fie chiar pe plac;
O s-o creadă că-i un sac.
E prea mare, cuie are…
Ba-i lipită…vai, ş-ii tare.

Neaga n-ar fi mulţumită,
Nu-i o piele potrivită.)
Zice Dracu-n gândul lui:
Şi plecă pe drum, hai-hui.

* * * *

Se opri şi la fierar,
Consultă un potcovar,
Un tâmplar şi un dogar,…
Dar degeaba, că-n zadar:

Nu ştiau, şi-i trecea anul;
Vai, i se dusese planul
Bun, cel care-l-naripase…
C-ajunsese numai oase.

Din fălci îmi dădea de zor,
Se-ndoise, arăta ca un cosor;
Apoi îmi lua pe-ndelete …
Încerca firul să-ndrepte.

Câte, Dracul, n-a făcut:
L-a întins, l-a dezdoit,
Cu limba l-a umezit
Şi cu sârg l-a pipăit.

L-a ţinut în dinţi, săracul!…
Că era să-şi piardă capul.

Când prin dinţi îl trăgea –
Printre buze-l răsucea,

Firul, mai rău, se cârlionţa,
Căci pe Drac îl necăjea.
S-a căznit, s-a străduit,
Că Dracul mi-a tot slăbit,

De trecea prin ochi de spată:
Avea barba-ncâlţoşată,
Privirea de ţap nebun
Care stă cu paru-n drum;

Ş-apoi, ca năucul, strigă,
Stă-n mocirlă; mămăligă
Vrea să facă, să mănânce,..
Se tăvăleşte şi plânge.
……………………………

Dar odată, seara-n vale,
Ii ieşi Păcală-n cale.
Când îl vede că-i albit,
Zdrenţăros…, pipernicit,

Şi vorbea cu păru-n gură,
Lacrimile-l podidiră…
De cât râse-atunci Păcală.
Pe Drac îl ştia că-i smoală:

Negru, lustruit, dat cu lac;
Dar albit!… să-l vezi pe Drac?
Nu pricepe, şi-i strigă Păcală,
Lundu-mi-l a scărmăneală:

- Ce-i cu tine, Drăcuşor?!…
- Ce să fie.., simt că mor!
Şi-i spuse tot ce-a păţit,
Cu Neaga cum s-a-nvoit.

- Ptiu!… Păcală, cruce-şi face:
Păi de-atât’ te superi, Drace?!
Dacă vrei?… am să merg eu
La soroc –, în locul tău.

- Bine, mă-nvoiesc. De te duci,
Eşti în stare să mi-o-aduci?
Ea pe mine mă aşteaptă –,
De ai şti…cât e de deşteaptă:

Mă cunoaşte dintr-o mie…
De când e – pe Dracu-l ştie.
-Atunci, schimbă-mă în drac,
Şi plăcerea am să-ţi fac.

Pe Neaga o-aduc la tine;
N-ai încredere în mine!?
Hai să mergem la fântână!
Şi pe Dracu, -l ia de mână.

- Dracule, de nu mă crezi,
Intră-n fântână să vezi:
Cu urechile s-asculţi
Pe Neaga care, din minţi

Mi te-a scos, te-a zăpăcit…
Drac nebun şi-afurisit!
Cin’ te puse!…n-ai găsit
Altă mândră de iubit?


Drac erai…ca dracii tăi:
Îmi umblai pe câmp şi văii;
Hă-hă! Eşti aşa de-ndrăgostit?
Ce să-ţi spun, te-ai pricopsit!
……………………………..

Dracul în fântână, sta,
Iar Păcală-o aştepta;
Când deodată, pe cărare,
Neaga cânta-n gura mare:

„Cu mine, el, şi-a găsit?
Dracu-mi este-ndrăgostit,
Şi m-aşteaptă la fântână
Să-l iubesc şi să-i dau gură;

Câte nu-mi îndeplineşte,,
Dacă Dracu mă iubeşte.”
Păcală îi sare-n cale
Şi-o sărută cu-nfocare.

Dracu vede şi se miră:
-Ce cred ei? Mă păcăliră!?
Om îl fac: Dracu’ sunt eu!
Şi ieşi din eleşteu.

Alb şi ud, cum arăta,
Se strâmba şi tremura,
Ochii-i scânteiau în cap,
Şi cu glasul lui de ţap,

Strigă: “Bine, măi Păcală!
Aşa fu a ta-nvoială?!…”
Neaga se dă lângă el
Şi-l împinge doar niţel.

Dracul, huştiuluc! – în apă.
-Nu-ţi fi teamă! Nu se-neacă;
Cum să iese! Nu mai poate.
Zorii vin, – nu mai e noapte.

Neaga râde cu suspine:
-Treci, Păcală, lângă mine !
Dracul, cred că o să-nveţe,
Căci noi avem multe feţe.
………………………….

Se aude – “cucuriguuu!!!…”
Răsuna valea şi crângul;
În fântână, Dracu-mi dispare.
Şi-n sfârşit, pe cer e soare.

-Măi Păcală, lasă-l dracu’!
L-am pierdut... Unde, altul,
Mai găsim, un aşa pârlit?
Dracu-atuncea mi-a tuşit,

Părul creţ l-a înghiţit;
Vă spun drept, s-a lecuit…
Că mi-a mers şi s-a vopsit,
Iar e negru şi-i smolit.

* * *

Dacă n-ar fi fost Păcală,
Şi Dracu…, ce de ocară
Se făcu; Neaga care-l îmbrânci,
Ziceţi: eu ce v-aş mai povesti?

16 martie 1977, Delureni.

C O Ţ O F A N A

O vedeţi cum stă pe creacă
…Coţofana cea bălţată ?
Ca politica-i brodată:
Când e albă, când e neagră;

Vai, cum s-o prinzi…
Când dă din coadă!?
Caţ-caţ…şi iarăşi caţ!
Azi e luni, mâine e marţi,

Miercuri, pauză nu face;
Caţ-caţ!…şi joi îi place:
La tribună-i abonată –
Coţofana cea tărcată.

Vineri …legii se opune,
Caţ-caţ!…din cioc le spune:
-Dacă nu eram aici,
Ce făceaţi, stimaţi amici?

Cum stăteaţi în alianţă,
Dacă nu dădeam din clanţă?!
Unul, roşu de necaz…,
Îi zice de la obraz:

-Nu te uiţi ce neagră eşti?
Nu poţi să te primeneşti!…
Unde dracu’ mi-ai umblat,
Şi cu var mi te-ai pătat?

-Ba s-avem pardon, amice!
E frumos ce domnul zice?…
Sare opozantu-n sus,
Se repede ca un urs

Cu vreo şapte după el –
Să-l linşeze pe mişel.
-Tu nu vezi că nu-i pătată!…
În penel este pictată.

Pe ea,... nu e pată albă!
Cască ochii! Pata-i neagră…
Coţofana noastră-i albă!
Eu îţi spun: vezi-ţi de treabă!…

-Atunci?…du-o să se spele,
Curăţ-o, neică, la pene…
Pata neagră poţi să-i scoţi?
Şleahta dracului…de hoţi!

Strigă la el – agresatul:
Că râdea întreg senatul.
-Aţi văzut?… neruşinatul!
Face cu mine pe-al dracu?

Priviţi-o, că-i un tăciune…
Ingratul!…îmi face glume?
Domnule, să-mi mulţumeşti:
Că de nu, zău! – o păţeşti!
…………………………

Coţofana-i ia cu tact,
Mi s-a cocoţat pe gard,
Şi-i invită s-o privească,
Ca-n final să hotărască:

Dreptatea, cine mi-o are
Din această adunare.
-Ia priviţi penajul meu!…
Şi să-mi spuneţi, doar atât:

Să fi greşit Dumnezeu!…
Negru, alb... a pus mai mult?
Sunt mai neagră, sau mai albă?
Vreau să ştiu, băgaţi de seamă!…

Garaţioasă-mi dă din coadă.
Vine-n faţă, toţi, s-o vadă.
-E distinsă, e superbă, te vrăjeşte!
O admiră un bătrân, care-şi doreşte

Doar un an, să mai trăiască;
Poftă are s-o iubească.
Ochii-şi simte că-s roşiţi;
“Ah!…ochelari, nenorociţi!

Chiar acum vă aburiţi?
Am nişte colegi pârliţi…”
Supărat că nu mai vede,
Îi ascultă, dar nu-i crede

Pe cei care o condamnă;
Ar vrea să le tragă-o palmă,
Şi să-i calce în picioare;
De el numai gura-i mare.

Dar nu-l ia nimeni în seamă;
E trecut, Domnul mi-l cheamă…
Vai!…şi-l va linişti curând –
La doi metri sub pământ.
……………………………..
Politruci-s căpiaţi,
Năuciţi şi disperaţi:
Sar, se-agită, sunt turbaţi,
Sunt cu toţii-ncăieraţi.

Să-şi convingă adversarul,
Argument le este parul.
Unii folosesc şi pumnul,
Când lovesc pe câte unul;

Care-i drept, un prizărit…
Da-ncasează c-a vorbit;
Când putea, mă rog, să tacă;
Păi, când dracu’ coada-şi bagă,

Juri că iadul cel vestit,
Căci pe toţi i-a cătrănit:
Nici nu văd în cine dau,
Sau pe cine-n faţă au.
…………………………..

Altul spune că-i mai neagră,
Iar vecinul că-i mai albă:
-Tu nu vezi?…priveşte, frate!
Mai frumoasă..., cum s-arate?

Ba-i mai neagră pe spinare;
Şi, te rog, să ai răbdare!
-Dar pe burtă, cum apare?
Şi-njură cu disperare:

Nu e albă ca zăpada!…
-Ai orbit? Priveşte-i coada!
-Bine, bine! Dar când zboară,
Nu e albă-n aripioară?

-Fugi de-aici! La subsioară
Este neagră ca o cioară.
-Dar la guşă şi la cioc?…
Nu e albă..., măi bondoc!

Ce să-ţi spun?…eşti chior de tot:
Te-ai tâmpit, eşti dobitoc!
-Lasă-mă, că-mi ies din minţi!
La picioare, nu te uiţi?

Neagră e ca un batic…
-Nu vreau să te contrazic:
Cum să fie!… Ce tot spui?
Alb’ o văd, ce dracului?!…
………………………….
* * * *
Coţofana-mi stă pe-o sârmă,
Şi din cioc abia îngână:
-Caţ-caţ!…şi iarăşi caţ!
Nu-ncercaţi să-mi număraţi

Penele. Vai, mă flataţi!…
Fiţi cuminţi, de ce umblaţi,
Prin pene, să-mi răsfiraţi..,
Credeţi c-o să câştigaţi?

Nu admit aşa-ncercare!
Dragii mei, pentru onoare…
Am luptat; doar aţi văzut?
Hotărâtă-am susţinut

În această adunare;
Nu vă fie cu mirare!
Eu, devotată vă sunt…
Dar mă tem: aţi priceput?

Drumul pe care-mi umblaţi,
E bătut. Bine-ar fi să renunţaţi.
Senatori şi deputaţi!…
Banii…cam degeaba-i luaţi!

Vă legaţi…numai aşa…
Ce-aveţi cu ţinuta mea?
Bate caţa din picior,
Şi cu-un ochi la senator,

Îi clipeşte cu tandreţe;
Bietul moş – la bătrâneţe –
Care n-are ochelari..,
Se răsteşte la barbari.

Şi cum, sus, caţa era –
Ca s-o poată observa –
Se aruncă spre tâlhari
Şi-i taxează drept, birjari.

Şi mi-i face cum vrea el:
Cu ou proaspăt, pătrunjel…
Şi-mi adaogă oţet ;
El mi-o vede că-i omăt.

N-o poate vedea pe spate,
C-are pene colorate.
Are negru, străluceşte;
Dar el nici nu se gândeşte.

Pentru el, albe sunt toate;
Să-l combată cine poate…
Dacă guşa-i e umflată –
Albă e, şi nu-i pătată!

Şi mai dă apoi din mână,
Răţoindu-se din gură:
-Cum, în negru mi-o vedeţi?!
Încercaţi! Văd…, nu puteţi

S-o distingeţi,.. dar mi-i albă.
-Ce spui, domnule? E neagră!
Harşc! – îi şterge unu-o palmă;
De mustăţi mi-l ia şi-ntreabă:

-Dacă la noi e mai neagră,
Cum susţii că este albă?…
Şi-i mai trage-un pumn în barbă,
Şi cu toţi sar la grămadă,

Că senatu-i o tarabă…
Unul pe altul se-ntreabă:
“E mai albă, sau mai neagră?”
Dracul poate să-nţeleagă.



Coţofana…mai fudulă,
Ţop!…în faţă la tribună,
Când pe uşă mi-a intrat
…Preşedintele-n senat.

Cu aplomb l-a salutat,
Înclinând uşor din cap,
Şi cu nonşalanţă-ntreabă,
Privind la şefu’ în barbă:

-Cum sunt, domnul Preşedinte?…
Spuneţi-le trei cuvinte:
Sunt mai neagră, sau mai albă?
Preşedintele, atunci, din barbă,

Prinde-un purec nepoftit;
Pentru el nu-i nici-o grabă:
Doar de asta e plătit;
Şi cum este plictisit,

De juri c-ar fi trudit…
Sau că-i schivnic pocăit,
Şi-i în post la sfântul schit,
Mi-o priveşte cam smerit.

Ea îl crede că-i cinstit –
După cum caută-n barbă –
Mi-l ştie că-i om de treabă:
Se pricepe-n medieri,

În scandaluri, şuşanele…
Întruniri, audieri,
În corupţii şi belele,
Şi în alte daraveri;

Căci, aşa cum o privea…
Siderat mi-o admira.
Coţofana grai prindea,
Şi frumos îi ciripea:

-Cum sunt domnu’ preşedinte,
Ce procent îmi daţi la pene?…
Mi-o priveşte printre gene,
Râde-n barbă, şi-i cuminte –


Cum sunt sfinţii fără vină;
Câţi nu-i caută pricină…,
Să-i găsească cuie-n cap,
Dar vă spun: el a scăpat,

Vulpea-n urmă a lăsat –
Repetentă-n vizuină.
A-nţeles de unde vântul
Bate. Ştie, căci cuvântul

Este arma care-nvinge,
Iar disputa, ce la sânge
S-a iscat, i-ar dezbina;
Şi cum Cezar arunca

Zarul: ne-o spun cei
Care-au văzut, că doar ei
Auzeau, de surzi n-au fost.
Şi fără să-i ia la rost,

Mi-a-ntors-o din condei:
-Linişte, iubiţii mei!
Pentru asta vă certaţi!?…
Nu puteţi să vă-mpăcaţi?

Legea este-n mâna voastră;
Daţi-o-afară pe fereastră!
Pe mâini nu mi s-a spălat,
Nu aflase de Pilat;

Şi cu-un zâmbet jovial,
S-a retras, cum a venit,
La palatul lui din Deal;
Şi conflictul s-a oprit.

A clipit şi le-a zâmbit,
Că-i un mare pehlivan;
Are şarm de mucalit…
Asta face an de an.
……………………..

Coţofana.., ce să-mi facă?
A zburat pe altă creacă,

A-nţeles că s-a sfârşit,
Şi din uşă-a croncănit:

-N-am ce face, nu pot plânge;
Timpul nu este trecut;
Vin alegeri, pot ajunge
La palat, că-i mai plăcut.
…………………………….
Ce-a ajuns, o fi mai mare?…
Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat;
Dacă iar s-o fi lipit,
Vreun prilej dacă-a găsit

Să se facă remarcată;
Sigur sunt: nu a pierit ,
A ştiut ea…ce să facă.
Dar, vă rog şi vă invit:

Mai treceţi pe la palat,
Să vedeţi, s-a descurcat?
Zice-se…c-au pactizat,
Şi-ar fi secretar de stat.

12 Aprilie 1997, Bucureşti.

CÂINELE ŞI ŢÂNŢARUL

Intr-o toamnă aurită
De al frunzelor miraj,
Un dulău mare se-agită,
Dă din cap, face tapaj:

Vai, nimica nu-i mai place,
Nimeni nu-i mai intră-n voie;
În picioare vrea să-i calce ,
Dacă simte că-i nevoie,

Adversari, să-şi răpună,
Şi să-i muşte rând pe rând…
(De ce să latru la lună?…
Când duşmanii-s pe pământ!)

Mai cu gura, mai cu laba,
Mai cu-un rânjet regizat…
Câinele îşi face treaba –
Şi se-ndreaptă spre palat.

Vai, deodată se opreşte –
Ca trăsnit în cap de-un par:
In ureche-i se-nvârteşte,
Şi-l înţeapă un ţânţar.

E nervos…nevoie mare:
Îşi bagă gheara-n ureche,
Se trânteşte în cărare,
Şi aleargă ca de streche.

Ce urechea îi aude…
Din gura ţânţarului,
Simte săgeţi că-i pătrunde
Chiar în coşul pieptului.

Scheaună ca apucat,
Doreşte coada să-şi prindă;
Când ţânţarul l-a pişcat,
Dă cu capul într-o grindă.

O, când chinul îl omoară,
Vin toţi câinii-n jurul lui –
E o haită ce-nfioară –
Distrug tihna codrului.


Şi atâtea dobitoace…
Sar cu toate-n ajutor:
„Vai, jigodia cum zace!”
Şi-un suspin sfâşietor

Scoate lupul, afectat…
Care, alarmat şi el,
Lăsase nejudecat…
Un terorist de purcel.

Iar mistreţul, fioros,
Din uzină-a alergat:
“Cum, un câine răpănos!…
S-a-mbătat, sau e turbat?

Iar noi stăm şi îl privim!…
Fără inimă suntem?
Repede, să ne unim:
De ţânţar ca să-l scăpăm!

Ursul mormăie viclean
Şi îl linge pe ureche,
A uitat că-i e duşman:
“Păi acum, treaba se vede

Că-i de-al nostru, şi el vrea:
Numai bine, a ne face;
Ia urlaţi, şi-l vom scăpa!…
Milă-mi e!…săracul, zace –

Şi-i învins de un ţânţar?
Noi, atâtea dobitoace,
O să-l scoatem pe scripcar:
Prea ne-a pus pe toţi pe ace!”

Şi-i plesneşte-o labă bună
Şi cu alta-l prijoneşte,
De urlă nebun la lună.
“O,.. lăsaţi…că răguşeşte!”

Zice vulpea, şi-l alintă:
Cu o coadă-l înfăşoară,
Îl scuipă şi îi descântă,
Că potaia se înfioară.

“-Cum, un dulău aşa voinic,
Ce la curte ai crescut…
Un ţânţar aşa de mic?!…
Doamne…ce nesuferit!

Să te-nvingă? Nu accept!
Dulău ai fost, jigodie-ai rămas;
Vino să te strâng la piept-
Câine bătrân şi fără de pripas.”

Veveriţa, doctoriţă pricepută,
Soarbe apă din pahar
Printr-o ţeavă de cucută,
Şi-l stropeşte pe ţânţar.

……………………………

(-Ah!…ce linişte-i acum,
Mă simt ca un nou născut:
Pot să-mi văd şi eu de drum,
Ţânţarul s-a prăpădit1…)

-Voi, poftiţi! să vă împart
Ce-i mai bun, vă alegeţi!
De ţânţar dacă-am scăpat,
Dragii mei, bine-o duceţi.

Las pădurea-n grija voastră;
Pentru voi m-am străduit;
Dar să am aşa năpastă?
La ţânţar nu m-am gândit!…

Capul îi vuia ca moara:
(Surd să fiu?…n-aud nimic;
Ah!… ţânţarul cu vioara,
Cântă iar… mi s-a trezit!…)

Nimeni astăzi nu-l ascultă,
Toţi mănâncă pe-ntrecute.
(Ah! ţânţaru-mi dă de furcă…
Cine dracu’ să m-ajute?!…)

Prăpăditul de ţânţar
Nu-l slăbeşte nici un pic;
(-Uite-al dracu’ de scripcar!…
Ce tot spune-al pitic?)

“-E târziu, poţi să jeleşti;
Nu îţi plac amicii tăi?
Câine prost, vezi ce păţeşti
Dacă te-ai luat după ei!”

(-Ce tot vrea de mă înţeapă!?
Nu se-atâmpără… şi pace;
N-o fi având altă treabă?…)
-Dragii mei, veniţi încoace:

Că această lighioană,
Scai, de capul meu se ţine;
E nebun, mă rog, o toană:
Ce dracu’ are cu mine?

… Şi-ncepură toţi să urle,
Defăimându-l pe ţânţar:
Mai cu tobe şi cu surle…,
Că pe loc, bietul măgar,

Cruce-şi face: a-nţeles…
Şi-ncepu şi el să ragă;
Nu mai are de ales,
Dacă-adunătura-ntreagă

Urlă-ngrozitor, sunt turbaţi;
Au uitat ce mi-au păţit,
Când de câine-au fost muşcaţi,
Frica i-a-ndobitocit.

Dar ţânţarul, bine-nfipt,
Îi şopteşte în surdină:
“Câine prost şi jigodit,
duşmanilor cerşeşti milă?!…

Ce îi doare că eşti prost,
Şi nu vrei să-ţi vezi de drum?
Fiecare vrea un post,
Un oscior de ros, că-i bun.

Nu te uiţi în jurul tău?
Ai lăsat bietele oi…
Câine bleg şi nătărău!
Tu nu ştii nici de nevoi…

Numai cald şi bine vrei,
Să ai unde dormita –
Eu te las, pleacă la ei,
Turma las-o altuia

…Care ştie să o pască,
Să o apere, să-i dea
Apă, hrană… să trăiască;
Fiindcă nu eşti bun de ea!”

Şi ce linişte se lasă:
(-Doamne, bine c-am scăpat!)
Câinele pleacă spre casă,
De palat a şi uitat.

Câteodată se mai vede:
Stă la poartă tolănit;
Îl privesc, nu-mi vine-a crede
Că potaia s-a tâmpit…

Fiindcă-a vrut, mintea, să-şi pună,
Să se-ncreadă în tâlhari,
Că-l iubesc de voie bună…
Şi-au să-l scape de ţânţar.

14.XII.1999

CÂINELE ŞI ŢÂNŢARUL

Intr-o toamnă aurită
De al frunzelor miraj,
Un dulău mare se-agită,
Dă din cap, face tapaj:

Vai, nimica nu-i mai place,
Nimeni nu-i mai intră-n voie;
În picioare vrea să-i calce ,
Dacă simte că-i nevoie,

Adversari, să-şi răpună,
Şi să-i muşte rând pe rând…
(De ce să latru la lună?…
Când duşmanii-s pe pământ!)

Mai cu gura, mai cu laba,
Mai cu-un rânjet regizat…
Câinele îşi face treaba –
Şi se-ndreaptă spre palat.

Vai, deodată se opreşte –
Ca trăsnit în cap de-un par:
In ureche-i se-nvârteşte,
Şi-l înţeapă un ţânţar.

E nervos…nevoie mare:
Îşi bagă gheara-n ureche,
Se trânteşte în cărare,
Şi aleargă ca de streche.

Ce urechea îi aude…
Din gura ţânţarului,
Simte săgeţi că-i pătrunde
Chiar în coşul pieptului.

Scheaună ca apucat,
Doreşte coada să-şi prindă;
Când ţânţarul l-a pişcat,
Dă cu capul într-o grindă.

O, când chinul îl omoară,
Vin toţi câinii-n jurul lui –
E o haită ce-nfioară –
Distrug tihna codrului.


Şi atâtea dobitoace…
Sar cu toate-n ajutor:
„Vai, jigodia cum zace!”
Şi-un suspin sfâşietor

Scoate lupul, afectat…
Care, alarmat şi el,
Lăsase nejudecat…
Un terorist de purcel.

Iar mistreţul, fioros,
Din uzină-a alergat:
“Cum, un câine răpănos!…
S-a-mbătat, sau e turbat?

Iar noi stăm şi îl privim!…
Fără inimă suntem?
Repede, să ne unim:
De ţânţar ca să-l scăpăm!

Ursul mormăie viclean
Şi îl linge pe ureche,
A uitat că-i e duşman:
“Păi acum, treaba se vede

Că-i de-al nostru, şi el vrea:
Numai bine, a ne face;
Ia urlaţi, şi-l vom scăpa!…
Milă-mi e!…săracul, zace –

Şi-i învins de un ţânţar?
Noi, atâtea dobitoace,
O să-l scoatem pe scripcar:
Prea ne-a pus pe toţi pe ace!”

Şi-i plesneşte-o labă bună
Şi cu alta-l prijoneşte,
De urlă nebun la lună.
“O,.. lăsaţi…că răguşeşte!”

Zice vulpea, şi-l alintă:
Cu o coadă-l înfăşoară,
Îl scuipă şi îi descântă,
Că potaia se înfioară.

“-Cum, un dulău aşa voinic,
Ce la curte ai crescut…
Un ţânţar aşa de mic?!…
Doamne…ce nesuferit!

Să te-nvingă? Nu accept!
Dulău ai fost, jigodie-ai rămas;
Vino să te strâng la piept-
Câine bătrân şi fără de pripas.”

Veveriţa, doctoriţă pricepută,
Soarbe apă din pahar
Printr-o ţeavă de cucută,
Şi-l stropeşte pe ţânţar.

……………………………

(-Ah!…ce linişte-i acum,
Mă simt ca un nou născut:
Pot să-mi văd şi eu de drum,
Ţânţarul s-a prăpădit1…)

-Voi, poftiţi! să vă împart
Ce-i mai bun, vă alegeţi!
De ţânţar dacă-am scăpat,
Dragii mei, bine-o duceţi.

Las pădurea-n grija voastră;
Pentru voi m-am străduit;
Dar să am aşa năpastă?
La ţânţar nu m-am gândit!…

Capul îi vuia ca moara:
(Surd să fiu?…n-aud nimic;
Ah!… ţânţarul cu vioara,
Cântă iar… mi s-a trezit!…)

Nimeni astăzi nu-l ascultă,
Toţi mănâncă pe-ntrecute.
(Ah! ţânţaru-mi dă de furcă…
Cine dracu’ să m-ajute?!…)

Prăpăditul de ţânţar
Nu-l slăbeşte nici un pic;
(-Uite-al dracu’ de scripcar!…
Ce tot spune-al pitic?)

“-E târziu, poţi să jeleşti;
Nu îţi plac amicii tăi?
Câine prost, vezi ce păţeşti
Dacă te-ai luat după ei!”

(-Ce tot vrea de mă înţeapă!?
Nu se-atâmpără… şi pace;
N-o fi având altă treabă?…)
-Dragii mei, veniţi încoace:

Că această lighioană,
Scai, de capul meu se ţine;
E nebun, mă rog, o toană:
Ce dracu’ are cu mine?

… Şi-ncepură toţi să urle,
Defăimându-l pe ţânţar:
Mai cu tobe şi cu surle…,
Că pe loc, bietul măgar,

Cruce-şi face: a-nţeles…
Şi-ncepu şi el să ragă;
Nu mai are de ales,
Dacă-adunătura-ntreagă

Urlă-ngrozitor, sunt turbaţi;
Au uitat ce mi-au păţit,
Când de câine-au fost muşcaţi,
Frica i-a-ndobitocit.

Dar ţânţarul, bine-nfipt,
Îi şopteşte în surdină:
“Câine prost şi jigodit,
duşmanilor cerşeşti milă?!…

Ce îi doare că eşti prost,
Şi nu vrei să-ţi vezi de drum?
Fiecare vrea un post,
Un oscior de ros, că-i bun.

Nu te uiţi în jurul tău?
Ai lăsat bietele oi…
Câine bleg şi nătărău!
Tu nu ştii nici de nevoi…

Numai cald şi bine vrei,
Să ai unde dormita –
Eu te las, pleacă la ei,
Turma las-o altuia

…Care ştie să o pască,
Să o apere, să-i dea
Apă, hrană… să trăiască;
Fiindcă nu eşti bun de ea!”

Şi ce linişte se lasă:
(-Doamne, bine c-am scăpat!)
Câinele pleacă spre casă,
De palat a şi uitat.

Câteodată se mai vede:
Stă la poartă tolănit;
Îl privesc, nu-mi vine-a crede
Că potaia s-a tâmpit…

Fiindcă-a vrut, mintea, să-şi pună,
Să se-ncreadă în tâlhari,
Că-l iubesc de voie bună…
Şi-au să-l scape de ţânţar.

14.XII.1999


CÂINELE ŞI ŢÂNŢARUL

Intr-o toamnă aurită
De al frunzelor miraj,
Un dulău mare se-agită,
Dă din cap, face tapaj:

Vai, nimica nu-i mai place,
Nimeni nu-i mai intră-n voie;
În picioare vrea să-i calce ,
Dacă simte că-i nevoie,

Adversari, să-şi răpună,
Şi să-i muşte rând pe rând…
(De ce să latru la lună?…
Când duşmanii-s pe pământ!)

Mai cu gura, mai cu laba,
Mai cu-un rânjet regizat…
Câinele îşi face treaba –
Şi se-ndreaptă spre palat.

Vai, deodată se opreşte –
Ca trăsnit în cap de-un par:
In ureche-i se-nvârteşte,
Şi-l înţeapă un ţânţar.

E nervos…nevoie mare:
Îşi bagă gheara-n ureche,
Se trânteşte în cărare,
Şi aleargă ca de streche.

Ce urechea îi aude…
Din gura ţânţarului,
Simte săgeţi că-i pătrunde
Chiar în coşul pieptului.

Scheaună ca apucat,
Doreşte coada să-şi prindă;
Când ţânţarul l-a pişcat,
Dă cu capul într-o grindă.

O, când chinul îl omoară,
Vin toţi câinii-n jurul lui –
E o haită ce-nfioară –
Distrug tihna codrului.


Şi atâtea dobitoace…
Sar cu toate-n ajutor:
„Vai, jigodia cum zace!”
Şi-un suspin sfâşietor

Scoate lupul, afectat…
Care, alarmat şi el,
Lăsase nejudecat…
Un terorist de purcel.

Iar mistreţul, fioros,
Din uzină-a alergat:
“Cum, un câine răpănos!…
S-a-mbătat, sau e turbat?

Iar noi stăm şi îl privim!…
Fără inimă suntem?
Repede, să ne unim:
De ţânţar ca să-l scăpăm!

Ursul mormăie viclean
Şi îl linge pe ureche,
A uitat că-i e duşman:
“Păi acum, treaba se vede

Că-i de-al nostru, şi el vrea:
Numai bine, a ne face;
Ia urlaţi, şi-l vom scăpa!…
Milă-mi e!…săracul, zace –

Şi-i învins de un ţânţar?
Noi, atâtea dobitoace,
O să-l scoatem pe scripcar:
Prea ne-a pus pe toţi pe ace!”

Şi-i plesneşte-o labă bună
Şi cu alta-l prijoneşte,
De urlă nebun la lună.
“O,.. lăsaţi…că răguşeşte!”

Zice vulpea, şi-l alintă:
Cu o coadă-l înfăşoară,
Îl scuipă şi îi descântă,
Că potaia se înfioară.

“-Cum, un dulău aşa voinic,
Ce la curte ai crescut…
Un ţânţar aşa de mic?!…
Doamne…ce nesuferit!

Să te-nvingă? Nu accept!
Dulău ai fost, jigodie-ai rămas;
Vino să te strâng la piept-
Câine bătrân şi fără de pripas.”

Veveriţa, doctoriţă pricepută,
Soarbe apă din pahar
Printr-o ţeavă de cucută,
Şi-l stropeşte pe ţânţar.

……………………………

(-Ah!…ce linişte-i acum,
Mă simt ca un nou născut:
Pot să-mi văd şi eu de drum,
Ţânţarul s-a prăpădit1…)

-Voi, poftiţi! să vă împart
Ce-i mai bun, vă alegeţi!
De ţânţar dacă-am scăpat,
Dragii mei, bine-o duceţi.

Las pădurea-n grija voastră;
Pentru voi m-am străduit;
Dar să am aşa năpastă?
La ţânţar nu m-am gândit!…

Capul îi vuia ca moara:
(Surd să fiu?…n-aud nimic;
Ah!… ţânţarul cu vioara,
Cântă iar… mi s-a trezit!…)

Nimeni astăzi nu-l ascultă,
Toţi mănâncă pe-ntrecute.
(Ah! ţânţaru-mi dă de furcă…
Cine dracu’ să m-ajute?!…)

Prăpăditul de ţânţar
Nu-l slăbeşte nici un pic;
(-Uite-al dracu’ de scripcar!…
Ce tot spune-al pitic?)

“-E târziu, poţi să jeleşti;
Nu îţi plac amicii tăi?
Câine prost, vezi ce păţeşti
Dacă te-ai luat după ei!”

(-Ce tot vrea de mă înţeapă!?
Nu se-atâmpără… şi pace;
N-o fi având altă treabă?…)
-Dragii mei, veniţi încoace:

Că această lighioană,
Scai, de capul meu se ţine;
E nebun, mă rog, o toană:
Ce dracu’ are cu mine?

… Şi-ncepură toţi să urle,
Defăimându-l pe ţânţar:
Mai cu tobe şi cu surle…,
Că pe loc, bietul măgar,

Cruce-şi face: a-nţeles…
Şi-ncepu şi el să ragă;
Nu mai are de ales,
Dacă-adunătura-ntreagă

Urlă-ngrozitor, sunt turbaţi;
Au uitat ce mi-au păţit,
Când de câine-au fost muşcaţi,
Frica i-a-ndobitocit.

Dar ţânţarul, bine-nfipt,
Îi şopteşte în surdină:
“Câine prost şi jigodit,
duşmanilor cerşeşti milă?!…

Ce îi doare că eşti prost,
Şi nu vrei să-ţi vezi de drum?
Fiecare vrea un post,
Un oscior de ros, că-i bun.

Nu te uiţi în jurul tău?
Ai lăsat bietele oi…
Câine bleg şi nătărău!
Tu nu ştii nici de nevoi…

Numai cald şi bine vrei,
Să ai unde dormita –
Eu te las, pleacă la ei,
Turma las-o altuia

…Care ştie să o pască,
Să o apere, să-i dea
Apă, hrană… să trăiască;
Fiindcă nu eşti bun de ea!”

Şi ce linişte se lasă:
(-Doamne, bine c-am scăpat!)
Câinele pleacă spre casă,
De palat a şi uitat.

Câteodată se mai vede:
Stă la poartă tolănit;
Îl privesc, nu-mi vine-a crede
Că potaia s-a tâmpit…

Fiindcă-a vrut, mintea, să-şi pună,
Să se-ncreadă în tâlhari,
Că-l iubesc de voie bună…
Şi-au să-l scape de ţânţar.

14.XII.1999









VOICAN MARIN's Blog

RUGĂMINTEA UNUI PENSIONAR

Postat în Iunie 6, 2016 la 5:00pm 0 Comentarii

       Dragii noștri primari, v-am ales cu speranța că veți auzi doleanțele noastre de-a nu ne uita odată ce v-ați așezat în sacul „puterii administrative”, să nu vă uite bunulDumnezeu în birouri! Fiți buni și coborâți printre oameni, mergeți în piețe și vă veți minuna de ce o să vedeți. Mai zilele trecute (când peste tot erau flăcăi și fete care ne ofereau fluturași să mergem la votare) am fost în piața VETERANILOR din sectorul 6, unde am asistat la o scenă…

Continuare

DRAMA

Postat în Iunie 6, 2016 la 4:48pm 0 Comentarii

DRAMA...

 

          Profesoara Luxița Prădăreanu, diriginta clasei a XII-a, Liceul Ion Luca Caragiale (din comuna Cuculenii din Deal) era destul de nervoasă în această dimineață de aprilie, fiindcă ședința cu părinții o punea în imposibilitatea să meargă la sfânta biserica de la Vale,…

Continuare

DOR DE EMINESCU

Postat în Ianuarie 23, 2015 la 11:45am 0 Comentarii

 

 

                      DOR DE EMINESCU

 

            15 Ianuarie 2015, Ziua Națională a Culturii, când se împlinesc 165 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei…

Continuare

C U T I N E Î N G Â N D

Postat în Septembrie 25, 2014 la 7:29pm 0 Comentarii

C U T I N E Î N G Â N D

Din ochii tăi de peruzea

Cădeau mărgăritare,

Un dor nebun mă chinuia...

În seara când te-am lăsat

Şi-n cale nu ţi-am stat....

Un vânt sufla în depărtare

Şi inima mi-o pustia...

Nu ştiu ce demon mă-mpingea!

Căci vocea lui mă îndemna,

Să fug din calea ta.

La tine nici nu m-am uitat:

Orbit eram de crunta gelozie,

Am alergat prin crângul desfrunzit,

Şi soarta-am blestemat,

Că-mi hărăzise…

Continuare

LĂUTAR CU PLETE DALBE

Postat în Septembrie 25, 2014 la 7:28pm 0 Comentarii

LĂUTAR CU PLETE DALBE

- Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi apari;

Dacă berea curge-n halbe la Matilda-n Grădinari.

Când mă uit în sânul ei, tu mă urmăreşti, ţigane?

Din arcuş îţi ies scânteii, iar pe faţă ai broboane…

Văd în ochii tăi săgeți: mă urăşti, ce e cu tine!...

Înţeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine?

- Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca nevastă;

Boierule, de-o răpeşti, mă arunc de la fereastră!

Am pierdut-o într-o…

Continuare

Panou de comentarii (21 comentarii)

La 6:51pm în Iulie 27, 2009, altmarius a spus...
Fiti binevenit intre prietenii altmarius. Va astept cu tot ce considerati mai reprezentativ pentru dumneavoastra si activitatea dumneavoastra in aceste pagini! Puteti participa la discutii in grupuri sau in forumuri, puteti declansa aceste discutii sau crea grupuri.
La 9:15am în August 14, 2009, Nicoleta Cimpoae a spus...
Versurile Dv. ating cu delicatete coarda sufletului, facand-o sa vibreze in armonie cu frumusetea universului si intensitatea sentimentelor ... vibratie profunda, dar atat de trista! ... Minunate ganduri-randuri!
Multumesc! ... Thank you!

La 6:40am în August 17, 2009, Dimitrio a spus...

La 6:42am în August 17, 2009, Dimitrio a spus...

La 9:18am în August 23, 2009, VOICAN MARIN a spus...
TOT E BINE SĂ RÂDEM
PROVERB: "RÂDE OM DE OM ŞI DRACUL DE TOŢI"...HA-HA-HA!...


CONTRACTUL CU DRACUL

Se urcară patru-n barcă,
Şi vâslind să treacă lacul,
Unul strigă: „Barca-i spartă!
Acum ne mai scapă dracul.”

-M-ai strigat, dragă amice?…
Dracul din apă răspunde:
Unul bagă mâna-n apă:
Haţ! de coadă îl şi prinde.

-Aghiuţă, fă ce ştii…
Hai, astupă găurica!
Partener de vrei să fii?
Facem contract acuşica.

Dracu-atât mi-a aşteptat:
Sare-n sus de bucurie,
Barca-n faţă s-a-nclinat;
-Drac îţi trebuie, bădie!…

Strigă partenerul trei:
-Tu nu vezi că ne-a băgat
Mai la fund? De ce-l iei!
-Tu-mi dictezi, ardei umflat?

Se răsteşte şeful mare:
Şi-l împinge fără milă.
-Mi-ai fost frate, şi mă doare…
Dar mai bine fără tine!

Râde-n barbă-afurisitul;
Barca-n spate s-a lăsat.
-Vezi ce face, prăpăditul?
Săi de-l scapă! S-a-necat…

Şi un vânt la boss îi face,
Barca s-a echilibrat;
Dracu-acum la rame trage,
Barca s-a îndepărtat

Înspre larg, s-a rătăcit;
Dracu-o vâslă a scăpat.
-Să nu spui c-ai obosit?…
Drac nebun şi-mpeliţat!


Dacă merg pe mâna ta…
Unde-i malul, necurate?
Ah! barca-ntruna apă ia…
Vâră-ţi coada şi n-o scoate!

Stai în gaură cu ea!
Vrei la apă să mă bagi?
Vâsla o scăpaşi, belea!…
Cu o ramă...cum să tragi?

Dracul, ofensat, se mută
Lângă cel care tăcea;
Trage coada şi destupă
Gaura; apa mai tare ţâşnea.

Cel care-ndrăzni să-l certe,
Prin surprindere fu luat:
Partenerul, brânci, îi face,
Şi cu el în lac a dat.

Dracul, mulţumit, îi zice:
-Ce-mi promiţi?—te ajutai…
-Prietene, îmi eşti complice…
Trage barca, de ce stai!

Frate-mi eşti, ţi se cuvine:
Cât am eu, şi tu să ai;
Bate palma, mergi cu mine,
În guvern te pun să stai.

Un transplant şi, pielea-ţi schimb,
Alb te fac,… să mă ţii minte;
Hai, vâsleşte!… n-avem tip!…
Ţine-o-aşa, mergi înainte!

Dracul, cât îi el de drac,
Se lasă înşelat de politruc…
Când la mal, barca, o trase,
Un pumn zdravăn la muştiuc

A primit, să se înveţe minte,
De-a mai crede-n parteneri;
De-atunci face feţe, feţe…
Şi-i mai negru decât ieri.

Cel scăpat râde, că dracul
Stă în baltă bosumflat;
Partener şi-a luat pe-altul—
Un contract nou a-ncheiat.

Ce mai vorbe ne aruncă…
Când la tribună vorbeşte:
„Apucaţi-vă de muncă!…
Asta vi se potriveşte.

Eu, sunt făcut să iau maiaua,
Să conduc şi să vă-ndrum;
Dacă-un drac luă cacealmaua…
Cum să mă opresc din drum!

Coaliţii am să fac, câte vreţi:
Fraieri se găsesc o mie;
Dacă-l prind pe domnul drac,
Jur să-l pun în colivie!

Să-l priviţi şi să-i cereţi;
El mai poate schimba traiul;
Mă votaţi, şi-o să vedeţi,
C-am să v-asigur mălaiul!

Şi tot omu-o să mănânce,
Şi să bea… dacă-i e sete;
Guvernarea mea aduce
Pensii mari, nu baliverne…

Cum promit duşmanii mei.
Am program de guvernare…
Patru ani, atât vă cei!
Şi-o să fie-o dezvoltare…

Cum nici vestul n-a văzut:
Pentru voi am să slujesc!
Mai tuşeşte,... un strănut:
-Daţi-mi votul!… nu cerşesc.







Dragii mei, vă-ntreb: acum
Vă e clar, planul vă place?
Cunosc bine pe ce drum
Vă conduc; cădem la pace?

Şi românul, bun cum este…
Ce îşi zice: „ Fraţilor, ar fi păcat!…
Cine dracu’ mai găseşte,
Om mai bun ca el în stat?…”

Pân’ şi dracu-i revoltat,
Fiindcă pe el aruncau
Tot ce-n ţară se-ntâmpla,
Şi românii nu-l credeau

Că ar fi jucat cinstit;
Cu politica n-a mers –
Pungaşul l-a păcălit…
Şi în bot un pumn i-a şters.

„Măi, dacă românu-a zis:
Frate să te faci cu dracul!
Să conduci, nu e de râs…
Aţi văzut? Îl trecut lacul,

Şi de mine, el, să uite?!…
Drept vă spun, am învăţat:
De acum am să-l ţin minte,
Cu mine a terminat!

A zis dracul, supărat,
Şi din lac n-a mai ieşit;
De-aţi şti câţi l-au strigat,
Dar n-aude, -i lecuit.

Marin Voican-Ghioroiu.
La 1:55am în August 28, 2009, VIOLETTE a spus...
O seara placuta , am ascultat cintecele pe pagina dv sint foarte frumoase
La 8:03pm în Septembrie 13, 2009, Miclaus Silvia Elena a spus...
La 8:09pm în Septembrie 13, 2009, Miclaus Silvia Elena a spus...
La 10:03am în Septembrie 20, 2009, Dana Tutuianu a spus...
Upload Photos Photo Sharing Funny Pics

Collage Pictures View Photos Photo Sharing

Collage Images View Photos Photo Sharing
Upload Photos Collage Pics Funny Pics

Free Image Hosting View Photos Funny Pics

Free Image Hosting View Photos Photo Sharing

Collage Images Free Image Hosting Collage Pictures

Free Image Hosting Upload Photos Funny Pics
Free Image Hosting View Photos Photo Sharing

Free Pics Hi Pics Photo Sharing
Upload Photos Photo Sharing Funny Pics
View Photos Hi Pics Funny Pics

Hi Images Upload Photos Photo Sharing
La 8:37pm în Octombrie 4, 2009, Vajaianu Nancy a spus...
Stimate domn, am tot respectul pentru initiativa dvs. Versurile sunt remarcabile.Felicitari.

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

Google Docs

 
 
 

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

Hermann Hesse -bucher

Creat de altmariusscience Nov 7, 2012 at 5:47pm. Actualizat ultima dată de altmariusscience Nov 7, 2012.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell & Steiner - 1

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:52pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor