Reflecţii în versuri după exerciţiile spirituale pentru preoţi

[altmariustotal catolic]

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20141085

După ce a participat la seria a V-a de exerciţii spirituale pentru preoţi, la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, unde a fost predicator părintele Daniel Iacobuţ, unul dintre participanţi, pr. Eugen Budău, a compus un rezumat în versuri al meditaţiilor.

Ca o prefaţă, 
La exerciţii pentru viaţă, 
Ni s-a sugerat 
Pentru meditat, 
Mai mult să privim 
Şi să recitim 
În a vieţii carte 
Ca să avem parte 
De o reînnoire, 
De o regăsire, 
Luminaţi de cuvânt 
De cuvântul cel sfânt, 
De Scriptura toată, 
Nouă-n dar lăsată. 
Un evanghelist, 
Medic specialist, 
Ne dă vindecare 
Întru meditare. 
Ca model anex, 
Comisarul Rex 
Stă şi meditează, 
La stăpân de pază, 
Cu ochi nemişcaţi 
Şi orientaţi 
Spre stăpânul său 
Care-i la birou. 
Trebuie s-aleg 
Să mă reculeg. 
Mii de ocupaţii 
Nu îmi lasă spaţii 
Dacă nu-mi fixez 
Ca să meditez. 
Zilele-mpreună 
Să nu ne rămână 
Doar o paranteză, 
Opriţi din viteză, 
Din iureşul vieţii, 
În zile excepţii! 
Exersăm acum 
Un model de drum, 
De parcurs în viaţă 
Pentru siguranţă 
Că nu rătăcim 
Când ne ostenim. 
Este important 
Să gândim constant 
Că din cer de sus 
Ne-a ales Isus, 
Că a sa-ndurare 
Este foarte mare 
Şi-al său stil de viaţă 
Multe ne învaţă. 
Surâsul pascal 
Este capital. 
Să ni-l însuşim 
Nu doar când glumim! 
De vom ţine pasul, 
Recompunem vasul, 
Dacă s-a-ntâmplat 
Şi cumva s-a spart. 
Reconstituit 
Cu fir aurit 
De Mântuitor, 
Cel îndurător. 
A lui liturgie 
E mistagogie. 
Intri într-o taină 
Când îmbraci o haină 
Pentru celebrat 
Unde eşti chemat. 
Ai acces mereu 
Către Dumnezeu 
Dacă-ntâi de toate 
Vezi că ai păcate 
Şi ca penitent 
Ceri medicament 
Multă îndurare, 
Pace şi iertare. 
Doar când te căieşti, 
Slavă tu primeşti. 
Cel ce-i necuprins, 
Din rugul aprins 
Te cheamă pe cale 
Fără de sandale 
Din pieile moarte, 
Simbol de păcate. 
Pe muntele Sinai, 
Desculţi poţi să stai. 
Căinţa-n tăcere 
Înseamnă-nviere, 
Mai mult de-o minune, 
Se poate chiar spune. 
Când plângi tu păcatul, 
Mai mare nu-i altul. 
Nici cel care ştie 
Pe morţi să-i învie, 
Nici chiar oratorul 
Care învaţă poporul. 
O mască dublată 
O dai jos îndată, 
Aflând ce-i în tine 
Când masca nu ţine. 
Un vameş ţi-arată 
Deschisă o poartă, 
Păşind printre sfinţi 
După lacrimi fierbinţi. 
Isus a ales, 
Când s-a recules, 
Să intre în rău 
Cu cel în desfrâu, 
Cu cel ce-a trăit, 
De păcat stăpânit. 
Întrând în Iordan, 
Nu-i gestul în van. 
Cu noi solidar, 
Ne-a dus către har. 
Din limita noastră 
El face fereastră 
Şi cerul desface 
Când Tatăl îl place. 
În margini de fire 
Găsim întâlnire 
Cu noi şi cu alţii, 
Iertându-ne fraţii. 
Că eşti limitat, 
Adevăr acceptat, 
Contează nespus 
Urmând pe Isus. 
Dorinţa cea mare 
De-a fi cel mai tare 
E cale greşită, 
Frecventă ispită. 
Doar cu o rugă 
Se pune pe fugă. 
Devii mistagog 
Şi bun pedagog 
Când ai mai presus 
Pe Domnul Isus 
Proclamat în cuvânt 
În locaşul cel sfânt. 
Doar aşa dăruit 
Prin sărut cuvenit 
Zămisleşti mai uşor 
Chipul său în popor. 
Un cuvânt întrupat 
E în tine format, 
Actual, împlinit, 
Când asculţi ce-ai citit. 
Aşteptând doritor 
Să-l vesteşti tuturor, 
Tu te laşi transformat 
De cuvântul purtat. 
Ascultând tu devii 
Omul viu printre vii, 
Te desparţi de Cel Rău 
Care duce spre hău. 
Prin cuvântul păstrat 
Eşti mereu săturat 
Şi învingi dăruind, 
Nu averi moştenind. 
E un stil acceptat, 
De Isus promovat. 
Avuţie şi slavă, 
Mândria bolnavă, 
Sunt mereu ispitiri, 
Tulburări, răscoliri, 
Ce pândesc împreună 
Să te ducă de mână. 
Şi Isus le-a întâlnit 
Dar n-a fost biruit. 
Prin cuvântul citat 
Le-a învins şi-au plecat. 
Stilul său lămurit 
Mai ale într-un rit, 
Îţi arată mereu 
Cum e el Dumnezeu. 
Celebrând a sa cină 
Intri în viaţa divină 
Şi observi că în dar 
El se frânge pe-altar. 
Când pe el l-ai luat, 
Trup cu el ai format. 
Eşti cu el coerent 
Dac-apoi eşti atent 
Cu săracii din stradă 
Care vin să te vadă, 
Cum poţi tu să le dai 
Pâine vieţii spre trai. 
Dacă tu reuşeşti 
Şi pe ei să-i iubeşti 
Poţi la cină să stai 
Şi aici şi în rai. 
Deblocat în privire 
Recunoşti cu uimire 
Că Isus e pe drum, 
Lângă tine acum. 
E real în flămând, 
În cel gol aşteptând. 
El se poartă la fel 
Ca Mesia, ca Miel. 
De-nţelegi stilul său, 
Vei învinge ce-i rău.

Pr. Eugen Budău