Newsletter Agentia de carte - 21 octombrie 2021 (II)

[altmariusbook]

http://www.agentiadecarte.ro/wp-content/uploads/2021/10/005-LFDC-.12-209x300.jpg" />

La Cannes, totul e exagerat: reacțiile de după vizionări, orarul proiecțiilor, numărul filmelor de văzut, felul în care timpul se dilată în această bulă cinematografică. Pe scurt, e o altă lume, mai ales în interiorul sălilor de cinema. Ambianța specială a festivalului poate transforma un film într-o experiență remarcabilă. Puțini cinefili pot uita acel moment chintesențial „cannez” când descoperă un nou cineast și un film excepțional. De multe ori, această descoperire se întâmpla la Semaine de la Critique, secțiune dedicată cineaștilor aflați la primul sau cel de-al doilea film de lungmetraj. În 2021, Cristian Mungiu, a fost președintele juriului Semaine de la Critique de la Cannes, reprezentanții secțiunii subliinind că regizorului român i s-a oferit președinția juriului celei de-a 60-a ediții pentru că parcursul său cinematografic este strâns legat de cel al Festivalului de la Cannes. În cinci filme de lungmetraj, toate prezentate pe croazetă, Cristian Mungiu „a construit o operă extrem de marcată de istoria țării sale.”    Dintre filmele selecționate în Semaine de la Critique,  Les Films de Cannes à Bucarest aduce în premieră națională cele trei titluri premiate de juriul condus de regizorul român: FEATHERS, regia Omar El Zohairy, Grand Prix Nespresso, ne face cunoștință cu o mamă pasivă, aproape invizibilă, dedicată trup și suflet soțului și copiilor săi care este prizoniera unei existențe monotone, punctată de sarcini banale și repetitive. Un simplu truc de magie merge prost la ziua de naștere a fiului său de patru ani și declanșează o avalanșă de dezastre absurde și improbabile. Magicianul îi transformă soțul, un tată autoritar, într-o găină. Mama nu are altă opțiune decât să-și asume rolul de cap al familiei. Luptându-se pentru supraviețuirea ei și a copiilor, ea devine treptat o femeie independentă și puternică. „O captivantă poveste absurdă, din ce în ce mai neagră, despre o eliberare treptată”, scrie Variety, iar Screen International e de părere că „pentru un film despre bărbați și găini, Feathers revelează multe despre femeile din societatea egipteană.”   Înainte de-a debuta în lungmetraj, egipteanul Omar El Zohairy a fost asistentul de regie al unor mari regizori egipteni, printre care Yousri Natrallah. În 2011, a regizat primul său scurtmetraj Breathe Out (Zafir), care a primit Premiul special al juriului la Festivalul de Film din Dubai. Al doilea scurtmetraj al său, The Aftermath of the Inauguration of the Public Toilet at Kilometer 375, realizat în 2014, este primul film egiptean selectat la Cinéfondation du Festival de Cannes, urmând să primească numeroase premii la festivalurile din întreaga lume.   RIEN À FOUTRE, regia Julie Lecoustre și Emmanuel Marre, câștigătorul premiului Fondation Gan à la Diffusion pentru distribuție „e o completă nebunie ce te face să râzi în hohote, în timp ce livrează mantre corporatiste existențialiste de un umor sec”, scrie Film of the Week. O însoțitoare de zbor de 26 de ani trăiește fiecare clipă fără să se gândească la consecințe, fidelă pseudonimului său de pe Tinder, «Carpe Diem». Lucrurile se vor complica însă în acest „debut straniu și fermecător”, Hollywood Reporter. Filmul face parte și din secțiunea Focus Belgia a festivalului.   Acțiunea din OLGA, regia Elie Grappe, căștigătorul premiului SACD, se petrece în 2013. O gimnastă de 15 de ani se împarte între Elveția, unde se pregătește pentru Campionatul European și Ucraina, unde mama ei, un jurnalist, relatează evenimentele Euromaidan. „Folosindu-se de gimnaști reali ca să debuteze pe teren sigur, regizorul Elie Grappe prezintă un portret psihologic fascinant al unei tinere atlete dedicate, în prag de a obține performanța sportivă” este verdictul publicației Screen International, iar La Estatuilla crede că „regia ieșită din comun a lui Grappe generează o atmosferă, tensiune și frustrare care captează complexitățile psihologice ale unei gimnaste adolescente”.   Elie Grappe a studiat muzică clasică timp de zece ani la Conservatoire National de Lyon, apoi, în 2011, s-a alăturat Departamentului de Cinema de l’École Cantonale d’art de Lausanne, unde a absolvit în 2015. Aici a regizat Répétition, apoi scurtmetrajul Suspendu, ambele selectate la mai multe festivaluri internaționale, Olga fiind debutul său în lungmetraj.   Una dintre surprizele celei de-a 12-a ediții Les Films de Cannes à Bucarest este Retrospectiva Sergei Loznitsa. Ucrainianul a realizat, din 1996 și până în acest moment, 11 documentare care au primit numeroase premii internaționale și naționale. Blockade (2005), documentarul său de montaj, este bazat pe imagini de arhivă din Leningradul asediat în timpul celui de-al doilea război mondial. În 2010, primul său lungmetraj de ficțiune, My Joy, a fost prezentat în competiția oficială de la Cannes, unde a primit Premiul pentru regie. Cea de-a doua ficțiune a sa, In the Fog, cu sublima imagine a operatorului Oleg Mutu, a fost și ea selecționată în competiția oficială. În 2014 se reîntoarce la documentar cu aclamatul Maidan, despre lupta pentru liberate a poporului său, iar 2018, docu-ficțiunea Donbass e selecționată în Un Certain Regard.   Prin filmografia sa, regizorul a reușit să examineze multe momente dificile și conflictuale din istoria sovietică și post-sovietică a statelor baltice. „Fie că e vorba de ficțiune, documentar observațional sau de colaj cu materiale de arhivă, opera sa e preocupată de felul în care individualitatea e uzurpată de mase sau de felul în care aceste organisme colective sunt manevrate de-a lungul istoriei. În documentarele sale, Loznitsa reiterează teza că evenimentele înregistrate vor rezista mereu unei narațiuni liniare.” (Mubi.com)   Documentarul Babi Yar, Context a fost prezentat în acest an la Cannes, într-o proiecție specială. Sfârşit de septembrie 1941. O unitate specială a armatei naziste ucide prin împuşcare, în râpa Babi Yar din apropierea Kievului, 33 771 de evrei, fără nicio împotrivire din partea populaţiei locale. Cu ajutorul imaginilor de arhivă, documentarul reconstruieşte şi aproximează vizual contextul acestei tragedii, dar şi ocupaţia nazistă în Ucraina pe durata deceniului următor. Când memoria se transformă în uitare şi când trecutul contaminează viitorul, revine cinemaului sarcina de a spune adevărul.   Austerlitz se întreabă cum e mai bine să rememorăm istoria. Într-o manieră pur observațională, cu o austeritate ce l-ar fi făcut invidios şi pe maestrul documentarist Frederick Wiseman, regizorul plasează câteva camere ascunse în diferite puncte din lagărul de concentrare nazist Auschwitz-Birkenau și înregistrează, fără comentariu, în planuri secvenţă lungi, alb-negru, hoardele de turiști fără țintă, nerăbdători, obosiți, plictisiți. „Oamenii care veneau aici acum 40 de ani, veneau cu alt scop decât cei de acum”, spune Loznitsa într-un interviu pentru The New York Times. „Acum, nu-şi mai amintesc şi cred că nici măcar nu înţeleg unde sunt şi despre ce e locul ăsta”. Mesajul filmului nu e condamnarea unor indivizi, ci a unei întregi experienţe care n-ar trebui să fie una ca oricare alta. “Cred că trebuie să fie ca într-o biserică”, spune regizorul în acelaşi interviu. “Dacă vrei să te rogi pentru sufletele tuturor celor îngropaţi în ţărâna de aici, atunci vino.”   State Funeral e culminarea obsesiilor cinematografice ale lui Loznita, un film despre moartea unui singur om care a afectat viețile altor zeci de milioane. Din nou, Loznitsa folosește un monumental material de arhivă: a avut acces la aproximativ 300 de role de filmări realizate în timpul serviciului funerar al lui Iosif Stalin din 1953, supravegheate de șase regizori sovietici proeminenți și captate de-a lungul Uniunii Sovietice. Aceste imagini, multe dintre ele înregistrate pe o superbă peliculă color, erau destinate unui documentar intitulat The Great Farewell care a fost proiectat doar o dată, în 1953, și a fost interzis imediat după moartea dictatorului, pentru că tot ce reamintea de cultul personalității lui Stalin era considerat un tabu periculos. „Loznitsa a transformat tot acest material ideologic într-un eseu intelectual provocător care învinge propaganda cu propriile arme expunând, printre altele, cum mulțimea perplexă participa în ceea ce ar putea fi descris precum un doliu performativ, ritualizat. E momentul în care sufletul Uniunii Sovietice evadează din propriul său trup”. Mubi.com   Puțini actori își merită cu adevărat etichetă de „monstru sacru”, dar marele nostru Victor Rebengiuc se numără, cu siguranță, printre ei. Această veritabilă instituție artistică a împlinit 88 de ani. Cu acest prilej, Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează într-o gală care dă ocazia publicului să petreacă 88 de minute cu Victor Rebengiuc care va fi în conversație cu Cătălin Ștefănescu la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României vineri, 29 octombrie, de la ora 19:30.   Mai mult, spectatorii îi vor putea admira enormul talent într-o retrospectivă ce cuprinde trei dintre capodoperele în care a jucat, toate prezente la vremea lor la Cannes și devenite clasice: Pădurea Spânzuraților (Premiul pentru regie, 1965), Prea târziu (competiția oficială, 1996) și Balanța (proiecție specială, 1991). „În fiece apariţie a lui Rebengiuc există o încordare de frânghie gata să se rupă. Rareori filmul a dat peste un interpret de asemenea intelectualitate colţuroasă, tăioasă chiar dacă nu ştii cum să o apuci, peste un om atât de ars pe dinăuntru, atât de făcut pentru film. Şi cum un film adevărat este o scufundare în adâncuri de suflet. celor mai mulţi le trebuie masca de respirat. Lui Rebengiuc nu-i trebuie”. Aurel Bădescu, Magazin special Cinema 1978 via Aarc.ro.   Despre rolul din Pădurea Spânzuraților, filmul care i-a prilejuit prima ieșire în occident, la Festivalul de la Cannes, marele actor spunea, într-un interviu din 1996 din ProCinema, că a fost o adevărată școală pentru el. „Ochiul sigur al lui Ciulei te controla și te viza. Am repetat ca la teatru. Pentru prima dată regăseam munca cu rolul, pentru că Ciulei știa să te aducă unde trebuie. Știa ce vrea să obțină și cum să obțină de la actor, cu delicatețe, cu persuasiune, cu magnetismul pe care-l are doar el”.  Iar criticul de film Magda Mihăilescu ne invită să observăm multele nuanțe ale performanței sale: „Există o candoare în Apostol Bologa. Candoarea unui tânăr sigur de o anume ordine a lucurilor. Nu luați această candoare drept serenitate. Bologa-Rebengiuc nu va fi seren și împăcat cu sine până când nu realizează adevăratul său destin: sentința cu moartea, izbăvirea, evadarea din cercul de foc a marilor minciuni și a absurdității”.   Rebengiuc este mare și în roluri „mici” ca întindere, dar memorabile, cum ar fi cel al directorului lucid și neputincios din Prea târziu sau cel al preotului de țară din Balanța. Despre acest fenomenal rol episodic în care a furat, practic, scena, actorul spunea în același interviu: „Încă o întâlnire cu Pintilie, încă o nebunie memorabilă. Câteva nopți de filmare în creierul munților și un personaj extraordinar pe care l-am interpretat cu voluptate”.   Ca în fiecare an, Les Films de Cannes à Bucarest reunește filmele premiate în festivalurile mari cu cea mai înaltă distincție și le prezintă sepctatorilor în Ziua de aur. Astfel, anul acesta spectatorii pot vedea pe marele ecrane: BABARDEALĂ CU BUCLUC SAU PORNO BALAMUC, Ursul de aur – Berlinale, 2021, un „joc cinematografic îndrăzneț și hilar” (IndieWire) marca Radu Jude, L’ÉVÉNIMENT, Leul de aur – Veneția 2021, într-o proiecție închisă în cadrul evenimentului Managing Talents, dedicat actorilor. *Proiecție oferită prin amabilitatea Independența Film și TITANE, Palme d’Or – Cannes 2021, filmul «sold-out în mai puțin de zece minute» al ediției de anul acesta.   FRAGILE este un serial documentar despre vulnerabilitatea dar și despre puterea femeilor. Proiectul Storyscapes și Fragile Society își propune să documenteze și să redea poveștile de viață ale unor femei din România aflate în luptă cu abuzurile, cu tensiunile create de prejudecățile celorlalți și de așteptările societății. Poveștile sunt spuse sub forma unor monoloage-mărturisire interpretate de actrița Ioana Flora care le personifică, pe rând, pe fiecare dintre cele care au avut curajul să-și spună povestea, conservând autenticitatea relatării, specificul și emoțiile fiecărei povești. Episoadele sunt regizate de Ioana Mischie, iar primele cinci au fost deja publicate pe platforma proiectului (https://fragile.live). Spectatorii Les Films de Cannes à Bucarest vor avea ocazia să le vadă pe următoarele cinci, în premieră absolută, într-o proiecție ce va avea loc miercuri, 27 octombrie, de la ora 19:00 la Grădina Verona. După proiecție realizatorii invită spectatorii la o dezbatere pe marginea subiectului și vor dezvalui următoarea etapă a proiectului.   Festivalul oferă, pentru al doilea an la rând, o selecție palpitantă, online pe Orange TV Go, ce va începe pe 22 octombrie cu cinci dintre cele mai bune comedii franceze din ultimii ani, și va continua cu filmele din secțiunea Focus Rebengiuc, și cu Retrospectiva Sergei Loznitsa. Filmele vor fi disponibile online, gratuit, timp de 24 de ore, câte unul pe zi, conform programului anunțat pe www.filmedefestival.ro, în Orange TV Go – în aplicație sau pe tvgo.orange.ro.   Le Discours de Laurent Tirard – Selecția Oficială Cannes 2020, Un beau soleil intérieur de Claire Denis – Premiul SACD Quinzaine des réalisateurs, Cannes 2017, Mandibules de Quentin Dupieux – în afara competiției, Veneția 2020, Le Redoutable de Michel Hazanavicius – în competiție, Cannes 2017 și Au revoir là-haut de Albert Dupontel – Premiul pentru cel mai bun regizor, Premiile César 2018, sunt filmele care vă vor binedispune începând din 22 octombrie pe Orange TV Go.   Programul online include și serialul documentar Fragile și va fi completat cu selecția Filminute organizat în colaborare cu Festivalul international de film de un minut, care îi provoacă pe cineaștii, scenariștii, animatorii, artiștii, designeri și producătorii de conținut creativ să realizeze și să înscrie cele mai bune producții de fix 60 secunde. Filmele sunt eligibile pentru Premiul Publicului.   Întregul program de la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Union, Sala Auditorium a MNAR, Grădina Verona și Orange TV Go, cât și informații despre evenimentele ediției, mecanisme de vot și alte informații pot fi consultate pe www.filmedefestival.ro.   Sectiunea Focus Semaine de la Critique este prezentată de Nespresso Focus Victor Rebengiuc și Gala 88 de minute cu Victor Rebengiuc sunt realizate cu sprijinul Sun Wave Pharma. Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest este prezentat de Orange România, partener de tradiție al evenimentului. Inspirat de: UniCredit Bank Cu sprijinul: Sun Wave Pharma, Apa Nova, Groupama, Dacin Sara, Mercure Hotels, Catena Proiect cultural finanțat de: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Centrul Naţional al Cinematografiei, SACD, Ambasada Franței și Institutul Francez din România   Proiect co-finantat de Primăria Capitalei prin ARCUB în cadrul programului ‘București – Oraș deschis’ 2021. Pentru informații detaliate despre Programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro    Mașina oficială: Renault Cafeaua festivalului: Nespresso Festival hub: Lokal   Parteneri: Muzeul Național de Artă al României, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Română, Avanpost, Multimedia Est, Europa Cinemas, Serve, Librăriile Cărturești, Grădina Verona, Eventbook   Parteneri media principali: Radio Guerrilla, TVR, Agerpres Parteneri media: Zile și Nopți, Cinemap, Cinemagia, Ziarul Metropolis, Film Menu, iQAds, Smark, Movie News, LiterNet, The Institute, ELLE, Senso TV, Tonica, AARC, CineGhid, Munteanu, Films in Frame, Radio România Cultural, Blitz TV, Dentsu, Igloo Partener cultural: RFI România Cea de-a 12-a ediție Les Films de Cannes à Bucarest este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films.   Număr de vizualizări :34http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/_lZhMTn6ZWc?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Mai sunt 4 zile până la lansarea documentarului “Regele Mihai: Drum... Posted: 20 Oct 2021 06:00 AM PDT Chainsaw Film Productions și HISTORY Channel lansează “Regele Mihai: Drumul către casă”. Documentarul prezintă povestea nespusă a vieții Regelui în exil începând cu expulzarea sa forțată din România în 1948 de către comuniștii impuși de Kremlin și până la înmormântarea lângă strămoșii săi la Mănăstirea Curtea de Argeș în 2017. Programul este difuzat în premieră pe HISTORY Channel duminică, 24 octombrie 2021, la ora 21:00, cu o zi înaintea centenarului nșsterii Regelui Mihai și este urmat de alte 11 difuzări până la sfârșitul anului. Documentarul a fost filmat în România, Elveția și Marea Britanie. Programul include un interviu cu Prințul Philip, Duce de Edinburgh, în care descrie prietenia sa din copilărie cu Regele Mihai când călăreau ponei pe malul Mării Negre și la Castelul Peleș în Sinaia.  Prințul Philip, care este înrudit ca și soția sa Regina Elisabeta a II-a cu Regele Mihai, comentează și poziția Occidentului care abandonează România și Europa de est sub influența lui Stalin la Yalta în 1944.      Împreună cu filmele anterioare “Războiul Regelui (2016) și “Maria: Inima României” (2018), noul documentar “Regele Mihai: Drumul către casă” aduce în fața publicului o perioadă din istoria României din 1860 până în 2017,” spune John Florescu, Producătorul executiv al celor trei programe.  Primele două documentare au fost lansate în Romania pe ProTV și au fost difuzate în 42 de țări pe HISTORY Channel. Narat de aclamatul actor Marcel Iureș, documentarul prezintă interviuri cu membri ai familiei Regelui, consilieri și prieteni apropiați Regelui Mihai, avocatul său din Elveția, jurnaliști, istorici și fostul director al Casei Regale. Consilierul istoric principal al filmului este Dr. Matei Cazacu, autor și istoric la Centre National de la Recherche Scientifique în Paris. John Florescu și scenaristul și producătorul britanic Trevor Poots au realizat acest program de 44 de minute împreună cu echipa românească condusă de producătorul senior Viorel Chesaru. Printre revelațiile puțin cunoscute ale acestui documentar (bazate pe documente desecretizate) fac parte: *Încercarea CIA de a-l implica pe Rege într-o operațiune secretă în anii 50 care urma să parașuteze agenți în munții Carpați pentru a destabiliza regimul comunist din România.  CIA i-a oferit Regelui Mihai echivalentul a jumătate de million de dolari și o casă în America pentru această colaborare, dar Regele a refuzat. Filmul prezintă relația între Rege și Frank Wisner, Director influent în CIA, care îl cunoscuse pe Rege în 1944 ca tânăr agent al serviciilor de informare americane la București. *Securitatea l-a amenințat cu moartea pe Regele Mihai, înconjurându-i casa de lângă Geneva și infiltrându-i anturajul apropiat cu spioni care îl urmăreau. Mărturiile fostului avocat al Regelui și ale cercetătorilor CNSAS din București, precum și documente din arhivele Cantonului Geneva și ale Poliției Federale elevețiene, confirmă acest lucru, precum și faptul că Regele știa de aceste operații de urmărire. *Căsătoria catolică a Regelui Mihai cu Regina Ana, făcută în secret la Biserica Saint Charles în Monaco în 1965, la 17 ani după căsătoria lor ortodoxă în Palatul Regal din Atena în 1948.  În 1948, mamele celor doi, Regina Elena și Prințesa Margarethe a Danemarcei s-au întâlnit la Vatican cu Papa Pius al XII-lea pentru a-i cere permisiunea pentru o ceremonie catolică.  Discuțiile au fost foarte aprinse și Regina Ana povestește cum mama ei, șocată de refuzul Papei, a lovit cu pumnul în masă, lăsându-l stupefiat pe papă. Filmul prezintă și momentele dificile din viața Regelui, când a fost nevoit să își întrețină familia și să-și crească cele cinci fete cu resurse financiare modeste. Cei apropiați povestesc cum Regele devenise foarte retras și suferea psihic, în parte datorită neputinței de a se face ascultat de către liderii mondiali. Stabilit într-o zonă rurală din Anglia, Regele a ținut o fermă de păsări și a refăcut mobilă. În mod remarcabil, viața regelui s-a schimbat după ce s-a implicat în Elveția într-o mișcare inter-religioasă cu sediul într-un castel în Caux care promova pacea și reconcilierea. Mișcarea de Re-Înarmare Morală (MRM) a fost fondată și condusă de pastorul american Frank Buchman, care prezentase principiile sale Reginei Maria cu patru decade în urmă la Castelul Peleș. O veche prietenă a familiei, Danielle Maillefer, spunea despre Rege: “ Pentru prima dată în exil, a simțit că este cineva și că are încă un rol important de jucat în lume.” Regele Mihai a mai lucrat ca pilot de încercare la Geneva și ca broker pentru o firmă de pe Wall Street, unde era cunoscut ca “Mister Michael King”. Una din secvențele cele mai puternice include reflecțiile Regelui despre țara de care a fost despărțit în cea mai mare parte a vieții și unde a reușit să se întoarcă sporadic după 1997. Regele Mihai vorbește despre absența unei spiritualități în viața românilor, despre suspiciunea paralizantă înrădăcinată din timpul comunismului și despre lipsa inițiativei în viața rurală. Interviul audio cu Prințul Philip a fost înregistrat la Palatul Buckingham de John Florescu pe 20 octombrie 2016, și este considerat ultimul interviu dat de prinț înainte de retragerea sa din viața publică. Documentarul se bazează pe interviul realizat de John Florescu cu Regele Mihai în 2003 la Palatul Elisabeta. Interviul de peste cinci ore a rămas timp de peste 10 ani într-un depozit în Hollywood. Doar 30 de minute au fost folosite pentru “Războiul Regelui”, lansat în 2016 pe ProTV și după aceea pe HISTORY Channel. Producătorii executivi ai filmului pentru HISTORY Channel sunt Bartek Major și Agnieszka Kubiak. Printre intervievați se numără profesorul Dennis Deletant, cel mai important autor și istoric occidental specializat în istoria României, profesor emerit al University College London și Dr. Tessa Dunlop, istoric și comentator TV din Marea Britanie, care lucrează în prezent la o biografie a Reginei Maria. Diana Mandache, cel mai prolific biograf al Familiei Regale a României, și-a adus contribuția din punct de vedere editorial și al cercetării. Din echipa de producție a filmului, fac parte Mircea Lăcătuș  – editor si producător arhive, Dan Drăghicescu – producător asociat și Laura Beldiman – cercetător si asistent editorial. Sponsorii filmului sunt Banca Transilvania și S.N. Nuclearelectrica S.A.  Filmul este realizat cu suportul TVR.     Număr de vizualizări :28http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/DS0HCaPB2wE?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Două colecții istorice, scoase la licitație în cel mai mare evenime... Posted: 20 Oct 2021 03:33 AM PDT În cadrul celui mai însemnat eveniment al pieței românești de artă – Licitația de Toamnă, sunt scoase la vânzare opere semnate de mari maeștri ai artei românești ce provin din două colecții istorice: Ionescu-Quintus și Boroianu-Burileanu. Valoarea operelor din cele două colecții este de aproximativ 500.000 de euro.  20 de opere de artă, din cadrul evenimentului de marți, 26 octombrie, fac parte din prestigioasa colecție istorică Ionescu-Quintus, clădită de-a lungul a 3 generații – Ghiță Ionescu, parlamentar liberal și membru PNL încă de la fondarea în 1875, de numele său legându-se sediul Muzeului de Artă din Ploiești; Ion Ionescu-Quintus, personalitate politică cu puternice valențe culturale și care pune bazele primei colecții a Pinacotecii Ploieștiului, urmat de ultimul moștenitor Mircea Ionescu-Quintus, membru PNL la doar 19 ani, fiind ulterior președintele partidului. Între cele mai importante capodopere din colecția Ionescu-Quintus, scoase la licitație marțea viitoare, se remarcă 3 lucrări semnate de pictorul național Nicolae Grigorescu: „Căldura vetrei”, care are prețul de pornire de 25.000 de euro, „Bivuac în câmpia Dunării”, care pornește în licitație de la un preț de 12.000 de euro și „Lectură”, licitarea căreia va începe de la prețul de doar 9.000 de euro. Cea de-a doua colecție de artă, din cadrul Licitației de Toamnă, aparține familei cu rădăcini străvechi pe două linii genealogice importante – Boroianu-Burileanu, nume importante pentru cultura și apartenența ei la dezvoltarea României moderne, lăsând moștenire o importantă selecție de artă românească. Colecția Boroianu-Burileanu rămâne în istoria artei românești un remarcabil exemplu de colecționism și tezaurizare și reunește 14 lucrări de referință, între care 2 opere monumentale semnate primul pictor membru al Academiei Române, Gheorghe Petrașcu: „Natură statică cu vase și albume de artă” (estimare 30.000-50.000 de euro) și „Crizanteme” (estimare 20.000-40.000 de euro). Operele de artă din cadrul celor două colecții de artă pot fi admirate, în regim gratuit, la Palatul Cesianu-Racoviță. Programul expoziției: luni-duminică, 10:00-20:00. Oricine poate să viziteze expoziția și să se alăture comunității Artmark LIVE – prin crearea unui cont pe site. Astfel, poate lăsa o ofertă online, pe www.artmark.ro, ori participa live în ziua licitației, pe 26 doctombrie, prin platforma Artmark LIVE.