Liturghia Orelor - 17 decembrie 2009

[altmariustotal ortodox]

Imnul

Ne spun profeţii, rând pe rând,
Că Domnul vine în curând,
Că, după plânset şi suspin,
Îndată timpuri bune vin.

Dispare noaptea, aşadar,
Şi zorii zilei noi apar;
Când norii-l plouă pe cel drept,
Se sting tristeţile în piept.

Când ai venit, Isuse, -ntâi
Şi-ai vrut în lume să rămâi,
Nu ai venit să pedepseşti,
Ci să alini, să mântuieşti.

Dar vei veni cu sfinţii tăi
Din nou, să-i judeci pe cei răi
Şi-n focul veşnic să-i arunci,
La chinuri grele şi la munci.

Şi, totodată, celor buni
Vei aşeza pe frunţi cununi.
La judecata de apoi
Isuse, -ndură-te de noi.

Căci noi dorim, dorim nespus
Să te privim în ceruri sus.
Vederea chipului tău sfânt
Să se prefacă-n veşnic cânt. Amin.

Psalmodia

Antifona 1 Către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. Vino şi mă eliberează! Doamne, la tine caut scăpare.

Psalmul 86 (87)
Cetatea Ierusalimului - mama tuturor neamurilor
Ierusalimul cel de sus este liber şi este mama noastră (Gal 4,26).

1 Întrucât temeliile sale sunt pe munţii cei sfinţi, †
2 Domnul iubeşte porţile Sionului *
mai mult decât toate locuinţele lui Iacob.
3 Lucruri măreţe s-au spus despre tine, *
cetate a lui Dumnezeu.
4 Voi aminti de Rahab şi de Babilon printre cei care mă cunosc; †
iată, filistenii, Tirul şi Etiopia *
s-au născut acolo.
5 Se va spune despre Sion: „Şi acesta, şi acela s-au născut într-însul *
şi însuşi Cel Preaînalt îl întăreşte”.
6 Domnul scrie în cartea popoarelor: *
„Aceştia s-au născut acolo”.
7 Iar ei dansează şi cântă: *
„Toate izvoarele mele sunt în tine”.

Ant. Către tine, Doam- ne, îmi înalţ sufletul. Vino şi mă eliberează! Doamne, la tine caut scăpare.

Antifona 2 Răsplăteşte-i, Doamne, pe cei care speră în tine, ca să adevereşti cuvintele profeţilor tăi.

Cântarea Is 40,10-17
Păstorul cel bun: Dumnezeu cel preaînalt şi preaînţelept
Iată, vin curând şi răsplata mea este cu mine (Ap 22,12).

10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere *
şi braţul lui stăpâneşte:
iată, răsplata lui este cu el *
şi rodul izbânzii merge înaintea lui.
11 Precum păstorul îşi paşte turma, †
cu braţul său adună mieii şi îi ridică la pieptul lui *
şi are grijă de cele ce alăptează.
12 Cine a măsurat apele în căuşul palmei şi a întins cerurile cu braţul său, †
cu baniţa a drămuit pulberea pământului, *
a cântărit munţii şi dealurile cu balanţa?
13 Cine a călăuzit duhul Domnului *
şi cine i-a fost sfetnic?
14 Cu cine a stat la sfat ca să-l înveţe *
şi să-i dezvăluie calea dreptăţii,
să-i descopere ştiinţa *
şi să-i arate calea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă dintr-o găleată †
şi au valoare cât un fir de nisip pe un cântar; *
iată, insulele sunt toate ca un fir de praf!
16 Libanul nu-i de ajuns ca să aprindă focul, *
şi pentru arderile de tot nu-s de ajuns toate animalele sale.
17 Toate neamurile sunt ca şi cum nu ar fi în faţa lui; *
sunt socotite de el ca nimicnicie şi deşertăciune!

Ant. Răsplăteşte-i, Doamne, pe cei ce nădăjduiesc în tine, ca să adevereşti cuvintele profeţilor tăi.

Antifona 3 Întoarce-te o clipă spre noi, Doamne; nu întârzia să vii la slujitorii tăi.

Psalmul 98 (99)
Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru
Tu, care şezi peste heruvimi, ai schimbat starea cea rea a pământului când te-ai făcut asemenea nouă (sf. Atanasiu).

1 Domnul stăpâneşte: să tremure popoarele; *
el şade peste heruvimi: să se cutremure pământul.
2 Mare este Domnul în Sion *
şi preaînălţat peste toate popoarele.
3 Să laude numele tău mare şi înfricoşător, *
pentru că este sfânt!
4 Regele puternic iubeşte dreptatea: †
tu ai hotărât ceea ce este drept, *
tu exerciţi în Iacob judecata şi dreptatea.
5 Preamăriţi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, †
aruncaţi-vă la picioarele tronului său, *
căci el este sfânt!
6 Moise şi Aron, dintre preoţii lui, †
şi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului, *
îl chemau pe Domnul şi el îi asculta.
7 El le-a vorbit din coloana de nor, †
iar ei au păzit hotărârile lui *
şi legea pe care le-a dat-o.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: †
ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartă, *
dar i-ai pedepsit pentru greşeli.
9 Preamăriţi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, †
şi adoraţi-l pe muntele lui cel sfânt, *
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Ant. Întoarce-te o clipă spre noi, Doamne; nu întârzia să vii la slujitorii tăi.

Lectura scurtă (Is 11,1-3a)
O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iese şi un lăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste el: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul ştiinţei şi al fricii de Domnul. În frica de Domnul îşi va găsi fericirea.

Responsoriul scurt
R. Asupra ta, Ierusalime, * va răsări Domnul. Asupra ta.
V. Şi gloria lui se va arăta în mijlocul tău; * va răsări Domnul. Slavă Tatălui. Asupra ta.

Ant. la Benedictus Să ştiţi că este aproape împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă spun că nu va întârzia.

Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79
Despre Mesia şi Înaintemergătorul său

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime.
71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale,
77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime
79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii *
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Să ştiţi că este aproape împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă spun că nu va întârzia.

Rugăciunea universală
Să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, care a hotărât din veşnicie să mântuiască poporul său:
Ocroteşte, Doamne, poporul tău!
Dumnezeule, care ai făgăduit poporului tău că-l vei trimite pe Vlăstarul dreptăţii,
– ocroteşte sfinţenia Bisericii tale.
Dumnezeule, apleacă inima oamenilor spre cuvântul tău
– şi întăreşte-i pe credincioşii tăi în bucuria sfinţeniei.
Păstrează-ne în iubirea Duhului tău,
– ca să primim îndurarea Fiului tău care va veni.
Păstrează-ne statornici în bine, Dumnezeule preaîndurător,
– pentru ziua venirii Domnului Isus Cristos.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, creatorul şi răscumpărătorul firii omeneşti, care ai voit ca Fiul tău să ia trup din Maica pururea fecioară, priveşte cu bunătate la rugăciunile noastre, pentru ca Fiul tău unul-născut, care s-a făcut om ca şi noi, să binevoiască a ne face părtaşi la viaţa sa dumnezeiască. Prin Domnul.

sus

17 decembrie - Ora Medie
Ora a treia

Imnul

Rugându-te necontenit
La ceasul nouă rânduit,
Ca fii din Dumnezeu născuţi
Slăvim aceste trei virtuţi.

Credinţa sfântă, bun suprem,
Mai preţios ca tot ce-avem,
Speranţa, pentru inimi leac,
Iubirea ce rămâne-n veac.

La ora când, o Duh Preasfânt,
Te-ai revărsat peste pământ,
Coboară iar sub chip de limbi,
Ca-n temple vii să ne preschimbi.

A treia zi, Părinte Sfânt,
Ai zis: „Să fie pe pământ
Covor de iarbă şi de flori
Şi pomi de roade dătători”.

Mărire, Tată îndurat,
Mărire, Fiule-ntrupat,
Mărire, Duhule Preasfânt,
La toţi cinstire, slavă, cânt. Amin.

Ant. Profeţii au vestit că se va naşte Mântuitorul din Fecioara Maria.

Ora a şasea

Imnul

O Doamne, ce de sus veghezi,
Când soarele e în nămiezi,
Ţi-aducem iarăşi prin Cristos
Al laudei smerit prinos.

Aceasta este ora când,
În spate crucea grea purtând,
Ca mielul pentru jertfă-i dus
La moarte, pe Calvar, Isus.

El ne-a-mpăcat cu Dumnezeu,
Şi de atunci primim mereu
Din jertfa sfântului Calvar
Belşug de pace şi de har.

Mărire, Tată îndurat,
Mărire, Fiule-ntrupat,
Mărire, Duhule Preasfânt,
La toţi cinstire, slavă, cânt. Amin.

Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei.

Ora a noua

Imnul

Din zi puţin ne-a mai rămas;
Să-l preamărim c-un singur glas
Pe Domnul cel ce ne-a făcut,
Treimea fără de-nceput.

Acum, în jurul orei trei,
Sutaşul mândrei Cezarei
De Petru la credinţă-adus
Primi botezul lui Isus.

Credinţa ce-am primit-o-n dar
Să fie-al vieţii noastre far;
Luând pe Petru ghid fidel,
Să fim mereu uniţi cu el.

Mărire, Tată îndurat,
Mărire, Fiule-ntrupat,
Mărire, Duhule Preasfânt,
La toţi cinstire, slavă, cânt. Amin

Ant. Maria a spus: Ce fel de salutare este aceasta? Căci sufletul meu s-a tulburat, pentru că îl voi naşte pe regele veacurilor rămânând pururea fecioară.

Psalmodia

Psalmul 118 (119),113-120
XV (Samek)

113 Urăsc oamenii cu două feţe, *
legea ta eu o iubesc.
114 Tu eşti locul meu de refugiu şi scutul meu, *
mi-am pus toată speranţa în cuvântul tău.
115 Îndepărtaţi-vă de la mine, toţi cei răi; *
eu voi păzi poruncile Dumnezeului meu.
116 Fii ajutorul meu, după făgăduinţa ta, ca să trăiesc, *
şi nădejdea mea nu o dezamăgi.

117 Susţine-mă şi voi fi mântuit, *
şi-mi voi găsi neîncetat bucuria în orânduirile tale.
118 Tu îi dispreţuieşti pe toţi cei care se îndepărtează de la orânduirile tale, *
pentru că planurile lor sunt doar minciună.
119 Ca cenuşa sunt înaintea ta toţi păcătoşii pământului: *
de aceea am iubit învăţăturile tale.
120 Îmi tremură carnea de frica ta * şi mă tem de judecăţile tale.

Psalmul 78 (79),1-5.8-11.13
Plângere asupra Ierusalimului
Dacă ai fi cunoscut şi tu... cele ce-ţi sunt spre pace! (Lc 19,42).

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta, †
au pângărit templul tău cel sfânt *
şi au prefăcut Ierusalimul în ruine.
2 Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor tăi †
le-au dat ca hrană păsărilor cerului, *
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului, *
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, *
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? †
La nesfârşit? *
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră greşelile părinţilor noştri, †
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta, *
căci suntem cu totul lipsiţi de putere.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, *
pentru slava numelui tău!
Eliberează-ne şi iartă-ne păcatele, *
de dragul numelui tău.
10 De ce să spună păgânii: *
„Unde este Dumnezeul lor?”
Să se cunoască între popoare răzbunarea înaintea ochilor noştri, *
pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi.
11 Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război; †
scapă-i cu braţul tău puternic *
pe cei condamnaţi la moarte.
13 Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale, te vom lăuda în veci †
şi vom vesti lauda ta *
din generaţie în generaţie.

Psalmul 79 (80)
Vizitează, Doamne, via ta
Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20).

2 Păstor al lui Israel, ascultă, †
tu, care-l călăuzeşti pe Iosif ca pe o turmă, *
tu, care şezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta;
3 arată-ţi puterea în faţa lui Efraim, Beniamin şi Manase *
şi vino să ne mântuieşti.

4 Dumnezeule, fă-ne să ne întoarcem, *
fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!
5 Doamne, Dumnezeul oştirilor, †
cât va dura mânia ta, *
fără a ţine seamă de rugăciunea poporului tău?
6 Tu ne-ai hrănit cu pâinea suspinelor *
şi ne-ai adăpat din belşug cu lacrimi.
7 Ne-ai făcut de batjocura vecinilor noştri *
şi duşmanii noştri râd de noi.

8 Dumnezeul oştirilor, fă-ne să ne întoarcem, *
fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!
9 Tu ai scos o vie din Egipt *
şi ai alungat popoare, ca s-o sădeşti.
10 Ai pregătit terenul pentru ea, *
i-ai înfipt rădăcinile şi ea a umplut pământul.
11 S-au acoperit munţii de umbra ei *
şi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu.
12 I-ai întins mlădiţele până la mare *
şi lăstarii ei ajungeau până la fluviu.

13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, *
încât toţi trecătorii o jefuiesc?
14 O pustieşte mistreţul din pădure *
şi o pasc animalele sălbatice.
15 Dumnezeul oştirilor, întoarce-te! †
Priveşte din cer şi vezi, *
vizitează via aceasta.

16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta *
şi pe fiul omului pe care l-ai întărit pentru tine.
17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi *
să piară la ameninţarea feţei tale.
18 Mâna ta să fie peste omul dreptei tale, *
peste fiul omului pe care l-ai întărit pentru tine.
19 Atunci nu ne vom mai îndepărta de tine, †
tu ne vei da viaţă *
şi vom invoca numele tău.
20 Doamne, Dumnezeul oştirilor, fă-ne să ne întoarcem, *
fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!

Ora a treia

Ant. Profeţii au vestit că se va naşte Mântuitorul din Fecioara Maria.

Lectura scurtă (Is 4,2)
În ziua aceea, mlădiţa Domnului va fi plină de măre- ţie şi slavă, şi rodul pământului va fi plin de strălucire şi bucurie pentru cei din Israel care vor fi mântuiţi.

V. Se vor teme neamurile de numele tău, Doamne.
R. Şi toţi regii pământului, de slava ta.

Ora a şasea

Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei.

Lectura scurtă (Is 4,3)
Şi cel rămas în Sion, şi cel lăsat în Ierusalim se va numi sfânt, şi toţi cei din Ierusalim vor fi scrişi printre cei vii.

V. Adu-ţi aminte de noi, Doamne, în bunătatea ta.
R. Vino şi ne vizitează cu mântuirea ta.

Ora a noua

Ant. Maria a spus: Ce fel de salutare este aceasta? Căci sufletul meu s-a tulburat, pentru că îl voi naşte pe regele veacurilor rămânând pururea fecioară.

Lectura scurtă (Is 61,11)
Precum din pământ răsar ierburile şi în grădină încol- ţesc seminţele, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor neamurilor.

V. Vino, Doamne, şi nu întârzia.
R. Dezleagă fărădelegile poporului tău.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, creatorul şi răscumpărătorul firii omeneşti, care ai voit ca Fiul tău să ia trup din Maica pururea fecioară, priveşte cu bunătate la rugăciunile noastre, pentru ca Fiul tău unul-născut, care s-a făcut om ca şi noi, să binevoiască a ne face părtaşi la viaţa sa dumnezeiască. Prin Domnul.

sus

17 decembrie - Vesperele
Imnul

Marie, tu menit-ai fost
Să afle-n tine adăpost
Al Tatălui divin Cuvânt
Adus de tine pe pământ.

Oferă sânul tău curat,
Primeşte-n el ce-ţi este dat
De Duhul Sfânt, venit de sus,
Fii bună gazdă lui Isus.

Deschide-ţi poarta, aşadar,
Preasfânt şi tainic sanctuar,
Să intre marele-mpărat
Ce firea noastră a-mbrăcat.

Un sol venit din paradis
Vesteşte-acum pe Cel Promis,
Pe-al lumii sfânt Mântuitor
De veacuri aşteptat cu dor.

Cel ne-ncăput, un vas de lut
De dragul nostru s-a făcut;
Cu îngerii din cer cântaţi
Ai Evei fii: sunteţi salvaţi!

Să-l preamărim cu-al nostru cânt
Pe Tatăl, veşnic Creator,
Pe Fiul şi iubirea lor
S-o adorăm în Duhul Sfânt. Amin.

Psalmodia

Antifona 1 Către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. Vino şi mă eliberează! Doamne, la tine caut scăpare.

Psalmul 131 (132)
Făgăduinţele dumnezeieşti făcute casei lui David
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).

I

1 Aminteşte-ţi, Doamne, de David *
şi de toate suferinţele sale!
2 Cum a jurat Domnului *
şi a făcut această promisiune către Cel Atotputernic al lui Iacob:
3 „Nu voi intra sub acoperişul casei mele, *
nu voi urca în patul meu să mă odihnesc,
4 nu voi da somn ochilor mei, *
nici odihnă pleoapelor mele,
5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul, *
o locuinţă pentru Cel Atotputernic al lui Iacob”.
6 Iată, am aflat că este în Efrata, *
l-am găsit în câmpiile Iaarului.
7 Să intrăm în locuinţa lui, *
să ne aruncăm la pământ la picioarele sale.
8 Ridică-te, Doamne, şi vino în locul tău de odihnă, *
tu şi chivotul puterii tale!
9 Preoţii tăi să se îmbrace în dreptate *
şi credincioşii tăi să tresalte de bucurie.
10 De dragul slujitorului tău, David, *
nu-ţi întoarce faţa de la unsul tău!

Ant. Către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. Vino şi mă eliberează! Doamne, la tine caut scăpare.

Antifona 2 Răsplăteşte-i, Doamne, pe cei care speră în tine, ca să adevereşti cuvintele profeţilor tăi.

II

11 Domnul i-a jurat lui David într-adevăr *
şi nu-şi va retrage cuvântul:
„Din rodul trupului tău *
voi pune pe tronul tău.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul meu †
şi poruncile pe care le-am dat, *
atunci şi fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tău”.
13 Pentru că Domnul a ales Sionul *
şi a voit să fie locuinţa lui:
14 „Acesta este locul meu de odihnă pentru totdeauna, *
aici voi locui, pentru că lucrul acesta îl doresc”.
15 Voi binecuvânta din plin roadele lui *
şi voi sătura pe săracii lui cu pâine.
16 Voi îmbrăca pe preoţii lui cu mântuire, *
şi credincioşii lui vor cânta de bucurie.
17 Acolo voi face să odrăslească puterea lui David, *
voi pregăti o lumină pentru unsul meu.
18 Îi voi acoperi cu ruşine pe duşmanii lui, *
dar peste el va străluci coroana”.

Ant. Răsplăteşte-i, Doamne, pe cei ce nădăjduiesc în tine, ca să adevereşti cuvintele profeţilor tăi.

Antifona 3 Întoarce-te o clipă spre noi, Doamne; nu întârzia să vii la slujitorii tăi.

Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a
Judecata lui Dumnezeu

17 Îţi mulţumim ţie, *
Doamne, Dumnezeule atotputernic,
cel care eşti şi care erai, *
căci ai luat în mână puterea ta cea mare şi ai început să domneşti.
18 Şi s-au mâniat neamurile, *
dar a venit mânia ta şi timpul să-i judeci pe cei morţi
şi să dai răsplata slujitorilor tăi, profeţilor şi sfinţilor, *
şi celor ce se tem de numele tău, mici şi mari.
12,10b A venit acum mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru *
şi puterea Unsului său, căci a fost alungat acuzatorul fraţilor noştri, *
care îi acuza în faţa Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului *
şi prin cuvântul mărturiei lor;
şi nu şi-au iubit viaţa, *
până la moarte.
12a De aceea, bucuraţi-vă, cerurilor, *
şi voi, care locuiţi în ele!

Ant. Întoarce-te o clipă spre noi, Doamne; nu întârzia să vii la slujitorii tăi.

Lectura scurtă (1Tes 5,23-24)
Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în mod desăvârşit şi fiinţa voastră întreagă: duhul, sufletul şi trupul să se păstreze fără prihană pentru venirea Dom- nului nostru Isus Cristos. Credincios este cel care vă cheamă. El va şi înfăptui.

Responsoriul scurt
R. Arată-ne, Doamne, * îndurarea ta. Arată-ne.
V. Şi dă-ne mântuirea ta; * îndurarea ta. Slavă Tatălui. Arată-ne.

Ant. la Magnificat O, Înţelepciune, care, ieşind din gura Celui Preaînalt, străbaţi lumea de la un capăt la altul, orânduindu-le pe toate cu putere şi blândeţe, vino şi ne învaţă calea înţelepciunii.

Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55
Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.

51 A arătat puterea braţului său, *
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început şi acum şi pururea *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. O, Înţelepciune, care, ieşind din gura Celui Preaînalt, străbaţi lumea de la un capăt la altul, orânduindu-le pe toate cu putere şi blândeţe, vino şi ne învaţă calea înţelepciunii.

Rugăciunea universală
Să ne rugăm lui Cristos, bucuria tuturor acelora care îl aşteaptă, şi să-i spunem:
Vino, Doamne, şi nu întârzia!
Aşteptăm cu bucurie sosirea ta,
– vino, Doamne Isuse.
Tu, care eşti înaintea veacurilor,
– vino şi ne mântuieşte în veacul de acum.
Tu, care ai creat lumea şi pe toţi cei care locuiesc în ea,
– vino să răscumperi lucrarea mâinilor tale.
Tu, care nu ai dispreţuit firea noastră muritoare,
– vino să ne scapi de puterea morţii.
Tu, care ai venit ca să avem viaţă din belşug,
– vino şi ne dăruieşte viaţa ta veşnică.
Tu, care ai voit să-i aduni pe toţi oamenii în împărăţia ta,
– vino şi adună-i pe aceia care aşteaptă vederea feţei tale.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, creatorul şi răscumpărătorul firii omeneşti, care ai voit ca Fiul tău să ia trup din Maica pururea fecioară, priveşte cu bunătate la rugăciunile noastre, pentru ca Fiul tău unul-născut, care s-a făcut om ca şi noi, să binevoiască a ne face părtaşi la viaţa sa dumnezeiască. Prin Domnul.