Calendar Romano-Catolic - 18 decembrie 2009

[altmariustotal ortodox]

Sf. Zosim, ucenicul sf. Paul
Martirologiul Roman îi aminteşte în această zi pe sfinţii Zosim şi Rufus, ucenici ai sfinţilor apostoli, care au colaborat la întemeierea primelor comunităţi creştine din Macedonia. Noul Testament nu le pomeneşte numele, dar ei sunt menţionaţi în scrisoarea Sfântului Policarp, adresată Bisericii din Filipi.
„Eu vă îndemn deci pe toţi să fiţi răbdători şi să daţi dovadă de răbdarea voastră, aşa cum aţi văzut cu ochii voştri nu numai la fericiţii Ignaţiu, Rufus şi Zosim, dar şi la concetăţenii voştri, la însuşi Paul şi la ceilalţi apostoli. Fiţi convinşi că toţi aceştia nu au alergat fără rost, ci în credinţă şi dreptate, şi acum ei se află alături de Domnul, în locul ce li se cuvine pentru suferinţele pe care le-au îndurat. Deoarece ei nu au iubit această lume, ci pe Acela care a murit pentru noi şi tot pentru noi a fost înviat de Dumnezeu”. Această chemare călduroasă a fost adresată creştinilor filipeni de către Sfântul Policarp.
Filipi era un oraş vestit din Macedonia, la hotarul cu Tracia, care îşi avea numele de la Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare. Comunitatea creştină din acest oraş era formată în cea mai mare parte din păgâni convertiţi la creştinism, în timp ce creştinii proveniţi dintre evrei reprezentau o minoritate. Credinţa le-a fost predicată filipenilor de către însuşi Sfântul Pavel; era prima comunitate întemeiată de el pe pământ european şi, poate pentru acest motiv, comunitatea din Filipi a rămas pentru totdeauna foarte aproape de inima lui, după cum se vede din scrisoarea pe care le-a trimis-o pe când se afla în închisoare la Roma. Prezenţa lui Zosim şi a lui Rufus în mijlocul creştinilor filipeni, deşi nu este nominal menţionată, a lăsat urme adânci în sufletul lor, astfel încât sfântul Policarp, scriindu-le filipenilor, i-a aşezat alături de Sfântul Pavel şi de Sfântul Ignaţiu.
Deoarece Sfântul Policarp (+ 155) i-a cunoscut pe mulţi dintre ucenicii sfinţilor apostoli şi a păstorit într-un timp când între diferitele comunităţi creştine de pe malul Mării Egee erau foarte frecvente schimburile de scrisori şi de vizite, menţionarea de către el a Sfinţilor Zosim şi Rufus este o dovadă de netăgăduit a activităţii şi sfinţeniei lor, cu toate că nu se cunosc alte amănunte privitoare la viaţa lor. Biserica îi aşază în rândul celor care au trăit şi au lucrat pentru răspândirea împărăţiei lui Dumnezeu şi îi propune credincioşilor ca exemple vrednice de imitat.