Incunabule (III): Biblioteca Academiei Române

[pagina em portugues]

3. BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE, BUCUREŞTI

Biblioteca Societăţii Academice Române îşi are începutul în donaţia Episcopului de Buzău, Dionisie Romano, donaţie adusă la cunoştiinţa Societăţii chiar în prima şedinţă de lucru a acesteia, la 6 august 1867[1]. Luînd cuvîntul după discursul rostit de August Treboniu Laurian, membru al Societăţii, în care acesta regreta pierderea bibliotecii lui Constantin Cornescu Oltelniceanu, care conţinea, „(...) monumente remarcabile pentru limba şi literatura română...” Dionisie Romano a declarat: „Nu s-a pierdut, domnilor, ea este la mine şi sunt fericit de-a o putea pune la dispoziţiunea Societăţii literare”... acesta a fost doar primul pas în constituirea unei biblioteci extrem de bogate, demnă de titlul de Bibliotecă Academică.

Unul dintre sectoarele bine reprezentate în această Bibliotecă este cel al cărţilor vechi, româneşti sau străine, cărţi de patrimoniu. În această lucrare, noi vom prezenta incunabulele.

Din opera lui Albert cel Mare, Biblioteca Academiei Române deţine două exemplare ale „Predicilor despre sacramentul liturghiei” (Sermones de eucharistiae sacramento), exemplare tipărite la Kőln de Johannes Guldenschaff în anul 1477. Un exemplar de la Academie conţine 58 de file[2], celălalt 141 de file. Din aceeaşi operă, Academia mai deţine şi un exemplar din „De Mysterio sive de officio missae”, tipărit în aceleaşi condiţii, şi avînd 95 de file tipărite + 1 filă albă. Episcop dominican şi filosof cunoscut ca profesor al Sfîntului Toma d’Aquino, Albert cel Mare s-a născut în Suabia în anul 1200 şi a murit în anul 1280 la Köln. Albert cel Mare a stabilit că studiul naturii este legitim în descendenţa tradiţiei creştine[3]. Operele lui reprezintă întregul corp al cunoştiinţelor din Evul Mediu timpuriu, atît în teologie, cît şi în filosofie sau ştiinţele naturii.

Sfîntul Ambrozie explică Evanghelia Sfîntului Luca („Explanatio Evangelii S. Luca libb. X”). Incunabulul a apărut în anul 1476, tipărit fiind de Anthonius Sorg în localitatea Augsburg.

Antoninus Florentinus este prezent în colecţiile Bibliotecii Academiei cu un exemplar din „Confessionale” din anul 1499, tipograf fiind Martinus Flach.

Comediile lui Aristofan (poet, reprezentant al comediei antice greceşti, a trăit între anii 445 şi 386 î. Chr.) sunt tipărite într-un incunabul de la Veneţia din anul 1498; menţionăm că un alt exemplar al aceluiaşi incunabul se găseşte şi la Biblioteca Judeţeană din Satu-Mare.

Aristotel. Un incunabul leagă sub titulatura „Opera Graece”, Mecanica lui Aristotel cu Metafizica lui Aristotel şi Teophrastus (unul dintre discipolii lui Aristotel, om de ştiinţă, filosof şi logician. În limba greacă, Theophrastos înseamnă „cel ce vorbeşte divin”, iar acest supranume i-a fost dat de Aristotel, numele său real fiind Tyrtamos). Incunabulul a fost tipărit la Veneţia de Aldus Manutius în iulie 1497.

Sfîntul Augustin este autorul lucrării „Liber qui vocatut Quinquaginta”, tipărită la Augustae de Anthonius Sorg în februarie 1475. Conţine 92 de file.

Bartolus din Saxoferrato (1313-1357) a fost profesor de drept şi avocat la Perugia. În această calitate, a fondat împreună cu mai mulţi jurişti nord-italieni un grup care a pus bazele unui nou cod civil roman, inspirat de „Corpus Iuris Civili”, al împăratului bizantin Justinian I. La Biblioteca Academiei Române se află un incunabul ce reproduce „Lectura super tribus libris Codicis”, tipărit la Veneţia de Andrea Thoresani de Asula în anul 1492. Incunabulul are 52 file.

Sfîntul Bernard este autorul lucrării „Meditationes de interiori homine. De bona conscientia; De misteria vitae”, care se află de asemenea în colecţiile Bibliotecii Academiei. Această lucrare a fost tipărită de Anthonius Sorg la Augsburg în anul 1475.

Sfîntul Bonaventura (pe numele real Giovanni di Fidanza) a trăit între anii 1217-1274; a fost canonizat în anul 1482. După ce a absolvit Universitatea din Paris în anul 1235, obţinînd gradul de „Maestru al artelor”, se înscrie în ordinul franciscan. Între anii 1243 şi 1248 urmează cursurile Şcolii franciscane din Paris. În Bibliotecă figurează cu lucrarea „Breviloquium”, tipărit la Augustae (Augsburg) de Antonius Sorg.

Boccaccio s-a născut în anul 1313 la Paris dintr-un tată comerciant toscan şi o mamă franţuzoaică. A trăit pînă în anul 1375, şi a murit la Certalda, în Toscana. Împreună cu Petrarca a pus bazele umanismului în Renaştere. Prima lucrare aparţinînd lui Giovanni Boccaccio a apărut în anul 1340, ea numindu-se „Vînătoarea Dianei”: un scurt poem cu versuri iambice. În aceeaşi perioadă a mai scris „Il filocolo” şi „Il filostrato”, „Teseida”. Dar lucrarea cea mai importantă este „Decameronul”, lucrare renegată de către autor mai tîrziu. Din opera acestui scriitor scriitor renascentist, Biblioteca Academiei deţine o „Genealogiae Deorum”, tipărit la Veneţia de Octavianus Scotus în anul 1494 şi lucrarea „Ameto overo Commedia delle Ninfe Fiorentine”, tipărită la Trevisto de Michele Manzolo Parmese în anul 1479.

Sfînta Caterina de Siena (1347-1380), pe numele ei adevărat Caterina Benincasa s-a născut la Siena la 25 martie 1347. Călugăriţă dominicană, mistică, numită ulterior patron sfînt al Italiei, a jucat un rol important în readucerea Papei de la Avignon la Roma, în anul 1377. În anul 1970 a fost declarată doctor al Bisericii. Scrierile sale cuprind 380 de scrisori, 26 de rugăciuni şi patru tratate incluzînd „Il libro della Divina dottrina” (Cartea Doctrinei Divine). Dintre scrisorile Sfintei Caterina de Siena, la Biblioteca Academiei Române se află un incunabul intitulat „Epistole devotissime”, coligat cu „Orationi scelte”... al cărui editor ştiinţific a fost Bartolomeo da Alzano da Bergamo; incunabulul a fost tipărit în atelierele aldine din Veneţia în anul 1500.

Alţi autori: Boethius, Donatus Bossius, Bernardinus Carvajal, Nicolaus Falcutius, Papa Grigore al IX-lea, Hyeronimus Beatus, Jacobus de Voragine, Joerg von Nürnberg (singura prezenţă în bibliotecile din România), Aurelius Macrobius, Franciscus de Mayronis, Ovidiu (cu Metamorfozele, ediţie din anul 1480), Paulus de Castro, Nicolaus Perrotus, Franciscus Philelphus, Papa Pius al II-lea, Bartholomaeus Platina, Ulrich von Reichenthal.

Una din cele mai frumoase cărţi aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române a fost editată de Aldus Manutius la Veneţia în anul 1499. Este vorba de „Hypnerotomachia Poliphili” (Visul lui Polifil), carte aparţinînd călugărului dominican Francesco Colonna. În această carte, autorul şi ilustratorul au ştiut să îmbine cele 170 de ilustraţii cu compoziţia tipografică. Nu este cunoscut numele ilustratorului, deşi de-a lungul timpului au existat unele atribuiri: Mantegna, Bellini, Raffaelo Sanzio, Felice Feliciano. Cartea va influenţa întreaga literatură manieristă din Europa, iar în nuvela „Franciscus Columna”, Charles Nodier descrie emoţia în faţa unei asemenea capodopere.

Din opera lui Donatus Bossius (1436-cca. !500), Biblioteca Academiei Române deţine un exemplar al lucrării „Chronica Bossiana”, tipărit la Milano de Antonius Zarotus în anul 1492. Un alt exemplar al acestei lucrări, mai complet ca paginaţie, poartă titlul „Chronica. Series episcoporum et archiepiscoporum Mediolanensium”, şi se află la Biblioteca Naţională a României. Donatus Bossius a fost cronicar şi notar în Milano.

Aurelius Macrobius este cel mai de seamă reprezentant al intelectulităţii „păgîne”, ostile creştinismului oficial din ultimii ani ai Imperiului Roman de Apus[4]. Din opera lui Macrobius, Biblioteca Academiei Române deţine „In somnium Scipionis expositiones et Saturnalia”, lucrare apărută la Brixiae (Brescia) de Bononius de Ragusia în anul 1483.

Paulus Orosius a trăit în prima parte a secolului al V-lea d. Chr., născut fiind în Spania. A fost un apărător al creştinătăţii ortodoxe, teolog şi autor al primei istorii a lumii scrise de un creştin. În anul 414 l-a întîlnit pe Sfîntul Augustin la Hippo, care, un an mai tîrziu, l-a trimis în misiune în Palestina. A rămas în istoria scrierilor creştine prin „Historiae adversus paganis libri VII” („Istoria luptelor împotriva păgînilor”), din care un exemplar poate fi găsit la Cluj; la Biblioteca Academiei se află două ediţii ale lucrării „Historiarum initium ad Aurelium Augustinum”, tipărite la Veneţia în anii 1499 şi 1500.

Anton Koberger din Nürnberg este tipograful unei Biblii Latine cu o mare circulaţie în Europa secolului al XV-lea. Din acest incunabul, în România se păstrează un număr de exemplare aflate la marile biblioteci: Biblioteca Academiei, Biblioteca Naţională,Biblioteca Batthyaneum din Alba-Iulia, etc „Sexta pars Bibliae cum glossa ordinariae et expositione lyre litterali et morali”, a fost editat la Basel de Johannes Petrus de Langendorff în anul 1498, lucrarea fiind o interpretare biblică, caracteristică secolului al XV-lea.

Una dintre scrierile de mare importanţă pentru istoria românilor este „Chronica Hungarorum”. Iniţial, această cronică a apărut la Buda, în anul 1473, dar Academia nu deţine decît un exemplar facsimilat.

Cicero, „De oficiis”. Incunabulul păstrat la Biblioteca Academiei Române, beneficiind de comentariile lui Petrus Mersius este tipărit la Veneţia în anul 1499. De altfel, din opera lui Cicero, Academia mai deţine şi un exemplar în două volume din „Opera omnia” (Opera completă). Tiparul s-a efectuat la Milano în anul 1498 de către Alexander Minutianus.

Dante Alighieri şi a sa „Divină Comedie” (titlu original: „Commedia del divino: poeta fiorentino Dante Alighieri col comento di Christoforo Landino”) se află în biblioteca Academiei în două ediţii diferite: prima, în anul 1484, tipărită la Veneţia de Octavianus Scotus; a doua, tot la Veneţia, în 1497, de Pietro de Zuanne di Quarengii.

Biblioteca deţine o serie de facsimile ale unor incunabule-culegeri în limba germană veche, cum ar fi: „Hie fach sich an gar ein graussemliche erschrocken ystoren von dem wilden wütrich Dracole Wayde” , „Die deutsche kalender”, etc. Aceste titluri aveau o mare căutare la sfîrşitul secolului al XV-lea, şi tipărirea lor în tiraje mari, alături de scrierile religioase, se explică numai prin faptul că erau foarte cerute.

Prototipul „Dracole waida” a apărut într-o primă ediţie tipărită la Viena, în anul 1468, tipograf fiind Ulrich Han. Următoarele ediţii au apărut la Nürnberg în anul 1488 (ediţie din care Biblioteca Academiei deţine o copie fotografică) şi Lübeck. Pînă în anul 1500 se vor publica mai multe ediţii din această scriere referitoare la Domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş.

Lucretius, poet şi filosof roman, ce a trăit doar 40 de ani (între 95 şi 55 î. Chr.), într-una din cele mai zbuciumate perioade ale Imperiului Roman (războiul civil dintre Marius şi Sulla), este autorul unei opere, din care, din păcate, nu a rămas decît poemul „De Rerum natura”. Ediţia princeps a acestui poem a apărut in anul 1473 sub îngrijirea lui Fernandus de Brixia[5]. Această ediţie poate fi văzută în prezent la Viena. La Biblioteca Academiei se găseşte un exemplar din anul 1495, tipărit la Veneţia.

Alte incunabule: o culegere în limba greacă, tipărită la Veneţia în anul 1499, al cărui autor este Simplicius: „Megalu didaskalu hypomnema eis tas deka kategorias tu Aristotelus”, manuale şcolare , etc.

„Li soneti con canzoni”, „Trionphi”, „Trionphi: soneti et canzone”, sunt titlurile a trei incunabule din opera lui Francesco Petrarca deţinute de Biblioteca Academiei. Toate aceste incunabule au fost tipărite la Veneţia, între anii 1488 şi 1497.

Comediile lui Plaut au fost reproduse într-un incunabul tipărit la Veneţia în anul 1499. Plaut (254-184 î. Chr.) a venit la Roma împins de sărăcie, scrie în cronica sa Sfîntul Ieronim. Aici el s-a angajat într-un teatru ambulant, iar cu timpul a început să scrie piese de teatru.[6]

Plutarh (46-127 d.Chr.) a fost un prozator, moralist şi biograf. Născut în Cheroneea din Beoţia, a studiat filosofia cu Ammonios, a acordat o atenţie deosebită muzicii şi matematicii. Lucrările sale au fost editate în mai multe ediţii manuscrise şi o serie întreagă de incunabule, din care la Biblioteca Academiei poate fi regăsit „Vitae illustrium virorum sive Parallelae”, incunabul tipărit la Veneţia de Joannes Rigatium de Monteferrato în anul 1491. Ediţia princeps a acestei lucrări a apărut la Roma în jurul anilor 1470-1471.

„Psalterium Greco-Latinum”, editor ştiinţific fiind Johannus Placentinus Monachus, se găseşte de asemenea în această bibliotecă; ea a fost tipărită la Milano de Bonnacursi Pisani în anul 1481.

Alţi autori prezenţi în colecţiile Bibliotecii Academiei Române: Hartmann Schedel, Engenolf von Staufenbergl (Cu „Geschichte”= Povestiri, într-o ediţie facsimilată după cea originală din anul 1483), Suetonius (Cu „Vieţile celor doisprezece Cezari”) – într-o ediţii veneţiene cu data 29 martie 1493; Teocrit (într-o ediţie în limba greacă, tipărită la Veneţia în anul 1495), Johannes de Turrecremata (Cu „Expositio psalterii”)

Cartea lui Hartman Schedel („Liber chronicarum”), tipărită în atelierele lui Anton Koberger beneficiază de xilogravuri colorate de mînă, filă cu filă. Între acestea, o xilogravură intitulată „Valahia”.

Din opera lui Toma D’Aquino, Biblioteca Academiei Române deţine „Quaestiones disputatae de veritate”, tipărită la Kőln de Johannes Koelhoeff de Lübeck în anul 1475. Incunabulul conţine 209 file.

Două exemplare din „Tractatus de Ritu Moribus Nequitia et multiplicatione Turcorum”, neavînd însă nici un fel de date de identificare se pot găsi în aceste colecţii.

---

[1] *** - Biblioteca Academiei Române, 1867-1967, Bucureşti: Ed. Academiei, 1967, pag. 14

[2] CIMEC - Repertoriul incunabulelor din România, Bucureşti: CIMEC, 2000

[3] Gheorghe Vlăduţescu – Teologie şi metafizică în cultura evului mediu, Bucureşti: Paideia, 2003, pag. 65

[4] Radu Constantinescu, în Gerard din Cenad – Armonia lumii, Bucureşti: ed. Meridiane, 1984, pag. 181

[5] *** - Scriitori greci şi latini, Dicţionar, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, pag. 295

[6] Ibidem, pag. 318

[silvian dobre]

MULTUMESC MULT ! O ZI BUNA !