Despre vreme si despre vremuri in cultura (R)

[pagina em portugues]

Vremea asta e cum e: dar vremurile, ele, vremurile cum naiba sunt? Păi, cam tot aşa cum e şi vremea… Iată o zicală bună de intrat in folclor: vremea este la fel cum sunt si vremurile! Nu-i aşa că este originală? Nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici gheaţă, nici fierbinte, nici cal, nici măgar. Călduţe, călii.
Dar oare asa sa fie? Disolutia aparută imediat dupa "loviluţie" in domeniul cultural, se mentine şi acum, "după 20 de ani", vorba lui Alexandre Dumas. Şi la ora asta stau să mă intreb cum rezistă marile edituri pe piata românească: adevăraţii amatori de carte bună si foarte bună au buzunarele usor găurite, si prin ele se scurge maruntisul primit ca "salariu" (şi diminuat cu 25%). Pe de cealalta parte, "băieţii destepţi" au cu totul alte preocupări decit să-i citeasca pe Kant sau Hegel. Mai degrabă ar citi "Cărţile Junglei", sperînd ca acolo ar putea gasi sfaturi de viaţă si comportament in lumea concurenţială. Si l-ar mai citi cu drag pe Irinel Columbeanu, ca fiind unul dintre cei mai prolifici autori.
In aceste conditii, e cu mirare cum edituri cu staif in România îşi permit să nu publice operele complete ale lui Adrian Copilu’ Minune (care şi-a ales un pseudonim cultural de vaza, de Vito), ale Regelui Cioabă sau, mai ştii, ale Monicăi Columbeanu… Nu-l pomenesc in acest context pe Florin Salam, căci numele lui mă duce cu gindul la un produs culinar apreciat. Este uimitor cum editurile se încapaţînează să publice clasici – care se ştie, singura lor calitate este că au murit de mult – aşa cum fac Humanitas, Polirom sau Adevărul. Ce risipă la Adevărul (ati mintit poporul cu aceste cărţi!) să publice cărţile lui Tolstoi, ale lui Jack London, Stendhal, Dickens sau Kipling, fie in piele originală, fie in piele ecologică…
Măi oameni buni, veniţi-vă in fire! Cartea este un domeniu mort si îngropat. Acum e la putere maneaua, si versurile facute de Guţă. Restul, la topit. Si daca vreţi să vă topiţi banii (euroii, dolăreii, chiar si prăpăditii de lei-paralei), atunci aruncaţi-i pe cărţi.

Marius Ionescu

[Nemes Constantin]

Mari sau mici oameni din domeniul culturii, deveniti peste noapte mari oameni de stat, prind imediat suficienta celor care stiu dintotdeauna sa utilizeze instrumentele puterii pentru promovarea culturii in regimul economiei de piata. Dau avantaje prietenilor sau devin socanti oferind pietii culturale mizerii pe care pun, cu autoritatea functiei, stampila “act de cultura”. Considera ca simpozioanele internationale “de success”, ori receptiile la care iau parte si sunt priviti cu simpatie, ca mari oameni de stat ai unei tari cu o cultura minora, sunt caile spre a asigura succesul si perpetuarea culturii romane. Statul investeste banii in “proiecte nationale”, nu se ocupa sa-i risipeasca in cultura, unde zeci de tineri scriitori, poeti, muzicieni, artisti plastici si nu numai, incearca urcusul abrupt pe soclul afirmarii si al consacrarii.
Cultura poporului era treaba pasoptistilor si a celor ce le-au urmat.
Acum, trebuie sa oferim tinerilor invatamantul modern, liber de orice constrangeri, cu manuale alternative si frecventa facultativa, ca de, nu conteaza cantitatea, conteaza calitatea! “Schimbarea in bine a invatamantului romanesc” este sloganul pe care il auzi an de an in media romaneasca. Parintii invataceilor au incredere in dascali; problema este ca dascalii nu mai au incredere in sistemul de invatamant! Elevul este ca un copil condus de mana de catre profesor printr-un labirint intunecat, si trebuie sa ajunga la lumina pana la varsta maturizarii sociale. Elevul merge unde il duce profesorul, dar profesorul primeste ordin: fa la dreapta, fa la stanga…Iesirea la termen din labirint a ajuns sa depinda pur si simplu de sansa tinarului. Sansa care scade pe timp ce trece!
Poate fiecare a facut ceva in domeniul promovarii culturii romane, ca un comerciant care face reclama produsului pe toate canalele media, dar nici unul nu s-a invrednicit sa ajute sa se faca un produs mai bun, pentru care oamenii sa vina “la gradina” sa cumpere. Nimeni nu s-a preocupat sa are mai adanc, sa ingrase pamantul si sa ude la timp. Toti au fost convinsi ca promovarea este cheia succesului in economia de piata si poti vinde oua de porumbel drept oua de strut! Este greu sa accepti astazi ca produsul bun se va vinde singur. Dar ca sa-l ai, trebuie sa te ingrijesti sa-l cultivi.
Importam 80% din produsele alimentare pe care le consumam, dar putem produce de multe ori mai mult decat ne-ar fi necesar sa ne hranim ieftin si natural. Asta este economia de piata. In domeniul culturii insa, poate fi altcumva!

[altmarius]

Sunt integral de acord cu spusele dumneavoastra, domnule Nemes, dar, din pacate, nimeni nu ne asculta. Cei care iubim cultura, prin asta deosebindu-ne de massa, suntem din ce in ce mai putini - se ppate vedea acest lucru si din faptul ca reteaua noastra are din ce in ce mai putini membri... Oamenii nu se mai gindesc la cultura, oamenii nu se mai gindesc (daca sunt in functii de conducere) decit cum sa-si chiverniseasca mai bine urmatoarele zece generatii de plozi, iar daca nu sunt in functii de conducere, cum sa traiasca miine si daca se poate, poimiine....

[Vajaianu Nancy]

Din pacate acesta este adevarul, cultura adevarata nu mai intereseaza, in schimb subcultura este pe culmi.

[silvian dobre]

DUPA PAREREA MEA INTOTDEAUNA CONDITIIILE SOCIALE SI ISTORICE AU INFLUENTAT CULTURA FIECARUI POPOR !