Dragoș Grusea Despre subiectivitatea cosmosului

[altmariusideea]

https://anthropos.ro/despre-subiectivitatea-cosmosului/?fbclid=IwAR...

Dezbaterile din jurul ideii de conștiință au arătat că orice încercare de a explica apariția subiectivității este în mod a priori sortită eșecului. Efortul de a schița o vagă trecere de la universul corporal la gândire a dus la simplificarea acesteia. Cu alte cuvinte, pentru ca subiectivitatea să poată fi așezată în universul fizic, ea trebuie să ia chipul unei forme materiale, devenind astfel „creier.” Redusă la un organ, conștiința se transformă într-un obiect care, la fel ca toate lucrurile, a apărut cândva și va dispărea la un moment dat. Când sunt rugați să expună înțelepciunea pe care au atins-o după o viață de cercetare, aproape toți oamenii de știință de după al Doilea Război Mondial ajung la același punct: existența omului e nesemnificativă în raport cu vastitatea universului, omul e un nimic, nu există sens. De obicei oamenii aplaudă frenetic de fiecare dată când un fizician îi asigură la vreun TedTalk că existența lor nu are nici o semnificație.  Când fizicianul Lawrence Krauss și-a încheiat o conferință spunând „uitați de religie, universul nu are nici un scop”, publicul s-a ridicat în picioare, trăind parcă o mare eliberare, aidoma primilor ascultători ai Simfoniei a IX-a beethoveniene. Dar de data aceasta nu se mai sărbătorea nașterea frumuseții, ci dispariția sensului.  Pentru Constantin Noica întreaga civilizație contemporană stă sub zodia neființei: „dacă am face filosofia culturii, am putea arăta cum se întâmplă să coexiste, în cultura noastră de azi, o logică de o neutralitate perfectă și o sensibilitate a deznădejdii și a morții, de speța filosofiei lui Chestov sau a altora. Și am arăta atunci că ele nu doar coexistă, adică nu sunt doar juxtapuse istoric, ci și coincid în fond, prin același ethos al neființei..”[1].

https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/01/ilustratie-artic... 115w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/01/ilustratie-artic... 229w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/01/ilustratie-artic... 768w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/01/ilustratie-artic... 1529w" sizes="(max-width: 783px) 100vw, 783px" />
C.D Friedrich sursa: wikipedia commons

Încercarea de a transforma conștiința într-un obiect are drept efect inevitabil acest ethos al neființei. Există o singură cale de a înlătura un asemenea deznodământ: a presupune că spiritul nu apare niciodată și nu poate să dispară. Cu alte cuvinte, subiectivitatea trebuie să fie prezentă dintotdeauna, apariția ei din altceva fiind inconceptibilă. Vechile cosmologii înțelegeau lumea în acest duh. Fie că e vorba de Dumnezeu care creează totul, fie că la începutul existenței stă o rostire precum OM, care creează ordinea cosmică prin densificare, vechea înțelepciune așeza la începutul cosmosului spiritul. Cartea care readuce acest ethos în modernitate este Critica rațiunii pure a lui Kant. În §24 al cărții, chiar înainte de introducerea conceptului naturii, Kant explică geneza primelor forme ordonate (linia, tridimensionalitatea, succesiunea) prin autoafectarea spiritului, adică prin actul acestuia de a se raporta la sine. Atunci când trasez o linie în minte, subiectul activ acționează asupra subiectului pasiv, ambele fiind laturi ale unei unice subiectivități transcendentale. Mai exact, categoriile cantității (unitate, pluralitate, totalitate) sunt întipărite asupra formelor de spațiu și timp, aflate tot în interiorul subiectivității: linia e o întindere unitară în spațiu și timp, alcătuită dintr-o pluralitate de puncte care au o margine, alcătuind astfel o totalitate. Formele primordiale ale lumii se nasc din ceea ce Kant numește mișcarea ca „act al subiectului”. Această formă originară rezultată în urma afectării de sine a spiritului va deveni, în §26, totuna cu forma generală a naturii. Dincolo de aceste detalii, important este că pentru filosoful german existența legilor naturii este inconceptibilă în lipsa subiectivității: „posibilitatea experienței în genere este, prin urmare, totodată și legea universală a naturii (:..) intelectul nu-și scoate legile (a priori) din natură, ci, dimpotrivă, îi prescrie legile sale.”[2] Primii interpreți ai lui Kant nu au citit aceste pasaje în cheie epistemologică, ci le-au așezat sub cupola conceptului de natură dezvoltat de filosoful german în Critica facultății de judecare, unde imaginația creatoare (Einbildungskraft) e identică în esență cu forța plăsmuitoare dinlăuntrul naturii vii (bildende Kraft). Astfel, în viziunea lui Schelling, Kant a scos la lumină nu subiectivitatea cunoașterii, ci a cosmosului. Marea descoperire a filosofului din Königsberg constă în despărțirea subiectivității de om și proiectarea acesteia asupra întregii naturi. Faptul că forma naturii depinde de subiectivitate nu înseamnă că ea atârnă de om. Pentru Schelling, subiectivitatea precedă omul. Deși teza pare radicală, e suficient să ne gândim la inteligența naturii, care premerge apariției omului ca specie distinctă.

Cel mai rudimentar strat al subiectivității cosmice este dat de legi. Atunci când două corpuri interacționează, comportamentul lor se supune unor legități. Acestea nu sunt ceva palpabil și vizibil, ci reprezintă stratul de inteligență care structurează spațiul corpurilor. Domeniul legilor, arată Kant, nu poate ține decât de subiectivitate, altminteri ele nu ar putea fi necesare. Până și cele mai simple fenomene mecanice conțin o cantitate de inteligență, adică de reguli care din nevăzutul lor dau formă și chip văzutului. Schelling va împinge la extrem ideea sugerată de Kant, afirmând că această inteligență, deși subiectivă, precede conștiința umană. De asemenea, Hegel crede că una din manifestările primare ale subiectivității este gravitația, fiindcă presupune un centru ordonator. Conștiința în genere a lui Kant se transformă așadar în suflet al lumii.

Această inteligență preumană devine tot mai densă, înstăpânindu-se progresiv asupra materiei și dând astfel naștere naturii vii. Raportul inteligență – materie tinde să se inverseze odată cu trecerea dinspre materia nevie înspre cea vie. Dacă în cazul sistemului solar avem de-a face cu o cantitate imensă de materie și una infimă de inteligență (legile mecanicii), în cazul unei celule întâlnim o cantitate infimă de materie și una imensă de inteligență. O celulă e mai complexă decât universul material în totalitatea lui.  Natura vie reprezintă pentru Schelling un fenomen de graniță: subiectivitatea a devenit atât de densă încât țintește desprinderea de materie cu scopul de a se vedea pe ea însăși, dar eșuează constant fiind perpetuu trasă înapoi spre somnul hiletic. Melancolia răspândită de o pădure e de fapt tristețea subiectivității captive.

Natura organică este spirit dormind, spune Schelling. Pentru a se putea trezi, inteligența cosmosului creează ochiul, prin care universul se poate vedea pe el însuși. În cele din urmă subiectivitatea atinge starea umană, și se desprinde pentru prima dată de materie privindu-se numai pe sine. Cu alte cuvinte, apariția conștiinței de sine este scopul întregii evoluții cosmice.  Dar omul conștient de sine are nevoie de istorie pentru a se putea regăsi ca spirit. Mersul istoriei reia devenirea universului la un nivel mai complex. În cele din urmă spiritul ajunge să se privească pe sine în religie și filosofie, care deschid al treilea strat, cel mai complex, al evoluției cosmice. Concluzia este că la începutul lumii spiritul a privit în el însuși dar nu s-a văzut pe sine. Dorul de a se regăsi a dus la evoluția cosmică, în a cărei ultimă treaptă spiritul privește, după o lungă odisee, în el însuși.

Există, în fond, două feluri de cosmologie: una care sacrifică spiritul pentru a atinge exactitatea și alta care ignoră exactitatea pentru a putea găsi locul spiritului în cosmos.

---

[1] Devenirea întru fiinţă, Editura Ştiinţifică, 1981 p.116

[2] Imm. Kant, Prolegomene, trad.Mircea Flonta şi Thomas Kleininger, Editura Ştiinţifică, 1987 p.118-119

INDICAȚII DE CITARE

Dragoș Grusea, „Despre subiectivitatea cosmosului” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2023