Cracovia: O misiune creştină de actualitate

[altmariustotal catolic]

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20141088

Se apropie Ziua Mondială Misionară care ne aminteşte despre dimensiunea misionară a creştinului, a urmaşului lui Cristos, sărbătorită universal în a treia duminică a lunii octombrie, un moment privilegiat al Bisericii considerat ca "o celebrare de har şi de bucurie" (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Mondială Misionară 2014). Pe această linie se situează o misiune creştină ce decurge dintr-o celebrare de har şi de împărtăşire a experienţelor din viaţa de credinţă, pe care am trăit-o cu ocazia Congresului Internaţional al Milostivirii lui Dumnezeu la sanctuarul dedicat Sfintei Faustina, în perioada 3-5 octombrie 2014, alături de un grup din Iaşi, Bucureşti şi de alţi cinstitori ai milostivirii divine din diverse continente.

I. Plecarea grupului (compus din PS Petru Gherghel, pr. Daniel Ghitiu, pr. Stanislav-Ioan Cucharec, pr. Marius Bucevski, pr. Iosif Iacob, sr. Iosefina Rediu, Celina Romila şi Andrei Blaj), miercuri, 1 octombrie 2014, s-a realizat cu binecuvântarea şi susţinerea păstorului Diecezei de Iaşi, încredinţând totul în mâinile Maicii Domnului, prima misionară a cuvântului întrupat, a sfintei Tereza, patroana misiunilor, a sfintei Faustina Kowalska, a sfântului papă Ioan Paul al II-lea şi a fericitului Anton Durcovici.

În lumina caldă a soarelui la zenit, începeam un drum spre o misiune de actualitate, aceea amilostivirii lui Dumnezeu, izvor de speranţă pentru orice suflet, pentru Biserică şi omenire. Pe parcursul călătoriei am respirat parfumul iubirii divine prezent în atmosfera rugătoare, voioasă şi tăcută din maşină, în splendoarea peisajelor autumnale cu farmecul de umbre şi culori a pădurilor parcă ruginite, în aerul răcoros al dimineţii, în caritatea atentă şi generoasă a membrilor grupului, toate sub privirea plină de grijă a păstorului nostru. Astfel maşina a devenit biserică, în care domnea o atmosferă interiorizată, aşezată, dar şi uşor vibrantă, centrată pe Dumnezeu şi lucrările sale. Drumul înainta, kilometrii se înmulţeau, oboseala îşi spunea cuvântul, iar trupul îşi cerea dreptul la odihnă, lucru ce s-a realizat în pragul nopţii la Sătmar.

Domnul veghea mereu asupra noastră şi, după o odihnă nocturnă tihnită, am continuat itinerariul stabilit străbătând Ungaria şi Slovacia sub stropii unei ploi cernite grăbind picnicul românesc, comun şi inedit, ajungând spre seară în Polonia, la Wadowice, oraşul natal al sfântului papă Ioan Paul al II-lea. Acolo ne-am îndreptat paşii spre lăcaşul de cult închinat Maicii Domnului pentru un moment de rugăciune comună la locul botezului copilului Carol Wojtyla.

Situat în imediata apropiere a bisericii, Muzeul "Ioan Paul al II-lea" a constituit un alt obiectiv al vizitei. Intrând, m-au impresionat priveliştea spaţiului familial cu simplitatea şi eleganţa vremii de atunci, genuflexorul folosit şi podeaua uzată de paşii miilor de pelerini în timp. Interesante au fost şi expoziţiile fotografice cu imagini de arhivă reprezentându-l pe copilul, adolescentul, tânărul, preotul, episcopul, cardinalul, papa şi sfântul Ioan Paul al II-lea, cu toate vizitele dispuse într-un cadru plăcut şi adecvat. În paviment, privirea s-a oprit asupra unei piese unice de muzeu, pistolul cu care s-a încercat asasinarea papei. Am trăit acel moment al vizitei la muzeu ca o aducere aminte a dialogurilor scurte, a rozariilor primite cu prilejul audienţelor anuale acordate Operelor Pontificale Misionare din Vatican, a vizitei în România şi a tot ceea ce a însemnat acel om trimis de Dumnezeu prin împlinirea misiunii sale.

Din bunătatea Domnului am poposit apoi la o mănăstire poloneză, adevărată oază de linişte, bucurându-ne de ospitalitatea caldă, generoasă şi delicată, a surorilor care ne-au întâmpinat cu braţele deschise şi gânduri curate pe toată perioada şederii la congres. În capela clauzurii mănăstirii i-am mulţumit Domnului, la ceas de seară, prin jertfa euharistică, şi pentru darul călătoriei reuşite cerând ajutor pentru zilele ce urmau. Astfel s-a petrecut prima etapă a itinerariului nostru: plecarea spre Polonia.

II. Însufleţită de dorinţa retrăirii şi aprofundării mesajului milostivirii lui Dumnezeu în diversitatea manifestărilor sale, vineri, 3 octombrie 2014, am trecut la etapa nucleu a misiunii: participarea efectivă la congres.

Lucrările festive ale congresului, organizat ca prinos de recunoştinţă pentru darul canonizării fericitului Ioan Paul al II-lea, au debutat la ora 9.30, cu alocuţiunea de deschidere rostită de pr. prof. dr. H. J. Machniak, rectorul Academiei Milostivirii Divine din Cracovia.

Tema congresului, Ioan Paul al II-lea, apostol al milostivirii lui Dumnezeu, a cuprins diverse expuneri tematice despre milostivirea divină, dispuse pe parcursul a trei zile astfel: în viaţa sfântului Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea enciclică Dives in misericordia şi, în final, proclamarea milostivirii lui Dumnezeu în lume.

Prima conferinţă iniţiată cu salutul cardinalului Stanislaw Dziwisz, fost secretar al papei Ioan Paul al II-lea, a subliniat faptul că viaţa şi tot pontificatul fostului suveran pontif au fost marcate de milostivirea divină. Începând din timpul nazismului, al comunismului ca şi în perioada misiunii de păstor, el a mărturisit efectiv iubirea milostivă a Domnului faţă de toţi oamenii, faţă de cei mari şi de cei mici, faţă de cei de aproape şi cei de departe, faţă de creştini şi faţă de necreştini, convins fiind că omenirea are nevoie de Cristos şi de milostivirea lui Dumnezeu.

Sesiunile comunicărilor ştiinţifice alternau cu scurte pauze, ce constituiau adevărate momente de socializare cu ceilalţi cinstitori ai milostivirii lui Dumnezeu prezenţi la eveniment, fiind urmate de mărturii din Europa, America şi Africa.

În prima sesiune s-a înscris şi expunerea episcopului Petru Gherghel, oferind o viziune de ansamblu asupra cultului milostivirii lui Dumnezeu în Dieceza de Iaşi, concretizată în diferite forme de manifestare: cinstirea imaginii lui Isus milostiv, recitarea coroniţei, Ora milostivirii lui Dumnezeu la orele 15, sărbătoarea Milostivirii Divine în duminica a II-a după Paşti precedată de novena pregătitoare, grupuri de rugăciune şi alte lucruri ce pot fi citite în materialul anexat.

La finalul lucrărilor zilei, participanţii se bucurau de iubirea atentă a episcopilor prezenţi, care şi-au deschis larg braţele părinteşti în gesturi de binecuvântare, pecetluind astfel efortul fiecăruia.

A doua zi, lucrările au inclus diverse intervenţii tematice inspirate din scrisoarea enciclică a fostului papă Ioan Paul al II-lea, Dives in misericordia, cu privire la adevărul despre Dumnezeu şi despre om în lumina milostivirii lui Dumnezeu. Printre conferenţieri s-au numărat: pr. prof. J. D. Szczurek şi Mons. S. Nowak. O idee centrală comună, care a fost pusă în lumină în repetate rânduri, s-ar putea sintetiza astfel: prima experienţă a creştinului este întâlnirea în viaţa sa cu Dumnezeul milostivirii, a cărui iubire infinită s-a revelat în Cristos, iar contemplarea chipului milostiv al lui Isus îl apropie de Dumnezeu Tatăl.

Acest adevăr a fost confirmat în după-amiaza zilei de sâmbătă de mărturia unei tinere din Africa. Născută şi crescută în religia islamică, la vârsta de 13 ani (în anul 1980), cu ocazia primei vizite a fostului papă Ioan Paul al II-lea în capitala ţării, însoţită de mama sa musulmană, a privit îndeaproape mulţimea credincioşilor catolici adunaţi, dar atât. Mai târziu studiază într-un colegiu catolic, vede o imagine a lui Isus milostiv, o îndrăgeşte nespus de mult şi se informează pentru detalii. Ulterior primeşte un rozariu de la un călugăr benedictin, începe să recite zilnic coroniţa milostivirii divine şi după o cateheză mult dorită a fost botezată în religia catolică. Mărturia coerentă a vieţii sale creştine a condus, după o perioadă de doi ani, la convertirea surorii ei, în timp ce părinţii lor erau în pelerinaj la Mecca, centrul religios al islamului.

Actualmente, Daniela Comboigo este mamă a patru copii, preşedintă a Mişcării Apostolii Milostivirii lui Dumnezeu în Burkina Faso şi, împreună cu soţul ei, Desire Comboigo, promovează cultul milostivirii lui Dumnezeu, organizând momente de rugăciune, congrese etc.

Conferinţele din ultima zi s-au focalizat esenţialmente pe tema misiunii, al cărei conţinut esteproclamarea milostivirii lui Dumnezeu. Potrivit fostului papă Ioan Paul al II-lea, această misiune este o datorie a oricărui creştin şi se exprimă prin: proclamarea adevărului că Dumnezeu este milostiv şi prin laudele aduse lui, prin înfăptuirea milostivirii (omul fiind capabil să cunoască milostivirea lui Dumnezeu şi să fie milostiv cu aproapele) şi prin implorarea milostivirii divine pentru întreaga lume.Toate acestea se bazează pe credinţa în Dumnezeul milostivirii revelat în Cristos; altfel se transformă în filantropie, care poate fi realizată şi de un necreştin. Această misiune a creştinului se poate realiza pe deplin prin apropierea de Euharistie, izvor nesecat al iubirii lui Dumnezeu.

Congresul s-a încheiat duminică, 5 octombrie 2014, în sărbătoarea Sfintei Faustina, cu o arie mai restrânsă a lucrărilor şi cu încredinţarea flăcării milostivirii divine reprezentanţilor diverselor continente, în sanctuarul dedicat iniţiatoarei promovării cultului milostivirii divine din Lagiewniki, Cracovia.

În esenţă, sesiunile congresului au scos în relief personalitatea deosebită şi contribuţia bogată a sfântului papă Ioan Paul al II-lea la dezvoltarea teologiei, a spiritualităţii, a cultului milostivirii lui Dumnezeu şi a vieţii misionare a Bisericii; concomitent, momentele de rugăciune, adoraţia euharistică, celebrările Liturgice şi pauzele bine organizate, au creat un cadru spiritual şi uman adecvat, care au permis asimilarea mesajului milostivirii divine.

III. Cu bucuria începutului misiunii împlinite, purtând în suflet exemplul vieţii celor doi apostoli ai milostivirii divine: sfântul Ioan Paul al II-lea şi sfânta Faustina, am reluat drumul către casă contemplând, din nou, decorul minunat al toamnei cu seninul cerului şi al apelor cristaline ale râurilor, admirând frunzişul multicolor al copacilor auriţi şi frumuseţea broderiilor lemnoase ale caselor înşirate de-a lungul drumurilor. Mintea şi inima s-au înălţat spre Dumnezeu, autorul creaţiei, într-un gând de laudă şi mulţumire, preamărindu-l prin diverse rugăciuni comune, lecturi sacre şi cântări voioase şi religioase.

Ce poate fi mai frumos, acum, decât a mulţumi Domnului şi a-i cere binecuvântare şi belşug de haruri pentru toţi cei ce făcut posibil şi minunat acel congres, acele zile speciale de întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu în care am primit dar peste dar. Unul, însă, îmi revine mereu în minte: "Cât de mare este nevoia de milostivire în lumea de astăzi! De pe toate continentele, din adâncul suferinţei omeneşti, pare să se înalţe strigătul care cere milostivire... Milostivirea este o mare oportunitate pentru a reînnoi inima omului atinsă de păcat". Astăzi, peste cinci miliarde de locuitori aparţinând şi marilor religii necreştine: islam, hinduism, budism, ebraism, nu cunosc încă milostivirea lui Dumnezeu revelată în Cristos.

Ce poate fi mai minunat decât a fi învăluit de iubirea unei inimi care iubeşte în mod total şi necondiţionat, inima lui Isus, singurul şi adevăratul Dumnezeu. "Rugaţi-l deci pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său" (Lc 10,2) - este îndemnul misionar al lui Isus - astfel încât pământul întreg să devină un colţ de rai al milostivirii divine.

Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, 
ai milă de noi şi de întreaga lume!

Sr. Iosefina Rediu, CIN

*

Intervenţia episcopului Petru Gherghel în prima sesiune a congresului:

Cultul milostivirii lui Dumnezeu în Dieceza de Iaşi

"Lăudaţi-l pe Domnul că este bun, veşnică este îndurarea lui" (Ps136)

Cu adevărat Domnul este bun şi "bogat în îndurare", deoarece astăzi, aici, reuneşte nenumăraţi discipoli ai săi sosiţi din diverse părţi ale lumii, pentru a le ilumina drumul, pentru a le întări încrederea şi pentru a împărtăşi experienţe din viaţa de credinţă, speranţă şi iubire. Ştim cu toţii că Dumnezeu Tatăl ne-a revelat iubirea sa infinită şi milostivă în Fiul său, Isus Cristos, care, după ce s-a înălţat la cer, continuă să-i iubească pe oameni, fraţii săi, alegând apostoli ai milostivirii divine. Sorei Faustina Kowalska, aşa cum se citeşte în jurnalul său, Isus, Fiul lui Dumnezeu, i-a spus: "Orice suflet şi în mod special un suflet consacrat lui Dumnezeu trebuie să reflecte milostivirea mea. Inima mea e plină de bunătate şi de milostivire pentru toţi". Şi cât de greu se deschide omul pentru a primi în mod necondiţionat acest mare dar. Şi Domnul continuă să ne amintească: "Când un suflet se apropie de mine cu încredere, eu revărs asupra lui atât de mult har, încât el nu-l poate cuprinde şi îl revărs şi asupra altor suflete". Un mare mister la care toţi suntem chemaţi să participăm.

Mesajul lui Isus transmis sorei Faustina a fost prezentat de sfântul Ioan Paul al II-lea, mai ales în scrisoarea enciclică Dives in misericordia, care constituie un mare dar pe care l-a lăsat Bisericii şi omenirii. Prezentându-l pe Tatăl ceresc, a cărui "milostivire este mai puternică decât răul, mai tare decât păcatul şi decât moartea", papa punea în lumină un Isus care se apleacă asupra mizeriilor omului, deoarece inima sa e plină de iubire şi doreşte să facă din noi oameni ai milostivirii.

Ca răspuns la iubirea sa, credincioşii din Dieceza de Iaşi se străduiesc să trăiască formele de devoţiune ale milostivirii divine, ca expresie a încrederii în Dumnezeu şi de milostivire faţă de aproapele.

Devoţiunea faţă de milostivirea lui Dumnezeu, îndrăgită mult de către sfântul Ioan Paul al II-lea, este răspândită în dieceza noastră de către un grup de preoţi, persoane consacrate, laici, tineri şi adulţi sub conducerea episcopului. Cultul milostivirii lui Dumnezeu este trăit ca o dimensiune a credinţei şi rugăciunii creştinilor, exprimându-se în diverse forme.

1. Înainte de toate cinstirea icoanei lui Isus Milostiv, expusă în diverse biserici parohiale, unde creştinii pot să se roage în orice moment al zilei, dar şi în familii. În ea găsim o sinteză a elementelor esenţiale: încrederea în Dumnezeu şi caritatea milostivă faţă de aproapele. "Ea trebuie să amintească exigenţele milostivirii mele deoarece chiar şi credinţa cea mai puternică nu foloseşte la nimic fără acte de caritate".

2. Coroniţa Milostivirii Divine este recitată în mod individual, dar şi la nivel comunitar. În catedrala din Iaşi, în fiecare duminică, la ora 15,30, înainte de Liturghia dedicată tinerilor, un grup de studenţi laici sunt protagoniştii coroniţei cântate şi cu instrumente muzicale, animând astfel întreaga adunare. Concomitent, câţiva preoţi sunt prezenţi la scaunul de spovadă pentru ca orice creştin să-şi poată curăţi şi întări sufletul. Apoi, în nordul ţării, unde există diverse comunităţi în care se vorbeşte şi limba polonă, coroniţa se cântă pe o melodie care încântă sufletul şi face să se înalţe spre cer parfumul iubirii creştine. În diferite parohii: Soloneţu Nou, Poiana Micului, Gherăeşti etc., coroniţa se recită fie înainte de sfânta Liturghie de seara, fie imediat după sfânta Liturghie.

3. Punctul de referinţă, pentru toţi cei care vor să trăiască Ora Milostivirii lui Dumnezeu, rămâne catedrala "Sfânta Fecioară, Maria, Regină" din Iaşi unde zilnic, la ora 15, în faţa lui Isus euharisticul expus pe altar şi a icoanei lui Isus milostiv, se meditează pătimirea lui Isus, iar cele două raze de lumină (roşie şi albă) care ies din inima sa se răsfrâng ca o binecuvântare asupra tuturor celor prezenţi în rugăciune.

4. Însufleţiţi de zel pentru milostivirea lui Dumnezeu, în comunitatea parohială din Gherăeşti s-a constituit un grup de rugăciune, care se reuneşte în fiecare zi la orele 15, în faţa unui crucifix, pentru a se ruga împreună coroniţa. În plus, din anul 2009 s-a început construcţia unei biserici care va avea ca sărbătoare patronală pe Isus Milostiv şi care sperăm să fie terminată cât mai repede posibil. În ultima perioadă, în Gherăeşti, prima sfântă Împărtăşanie a copiilor are loc în sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu, marcând acest eveniment din viaţa lor printr-un moment de adoraţie euharistică.

5. Sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu cerută de Isus sorei Faustina a fost instituită de către papa Ioan Paul al II-lea în a doua duminică după Paşti: "Eu doresc ca să fie o sărbătoare a milostivirii lui Dumnezeu. Doresc ca imaginea pe care o vei picta să fie binecuvântată în mod solemn în prima duminică după Paşti; această duminică trebuie să fie sărbătoarea milostivirii". Această sărbătoare se celebrează în mod solemn în diverse parohii din dieceză. Anul acesta, în catedrala catolică din Iaşi, icoana lui Isus milostiv a fost expusă într-un decor special îmbogăţit de flori şi lumânări împreună cu icoanele celor doi sfinţi canonizaţi în aceeaşi zi: papa cel bun şi papa milostivirii lui Dumnezeu. Creştinii împreună cu preoţii au celebrat cu bucurie minunăţiile milostivirii lui Dumnezeu, arătând comuniunea profundă dintre păstor şi turmă. Câţiva preoţi prezenţi în confesional au oferit credincioşilor posibilitatea de a se apropia de sacramentul spovezii, pentru a se bucura de indulgenţa plenară acordată de Sfântul Părinte.

6. În aceşti ani a luat fiinţă Asociaţia Uniunea Mamelor Creştine Milostive care printr-o oră de adoraţie euharistică lunară, prin cântări şi rugăciuni, contribuie la răspândirea mesajului creştin incluzându-l şi pe cel al milostivirii divine.

7. Străduinţa de a cunoaşte, de a trăi şi a răspândi mesajul milostivirii lui Dumnezeu, s-a manifestat şi prin participarea la congrese mondiale. Astfel, în 2008, un grup de tineri de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică Iaşi, însoţiţi de un preot şi o soră, au participat la Primul Congres Apostolic Mondial al Milostivirii lui Dumnezeu ţinut la Roma, în perioada 2-6 aprilie. Ulterior, în 2011, la Congresul Internaţional al Milostivirii Divine care s-a desfăşurat la Cracovia, au existat alţi participanţi din dieceză.

Aş dori să subliniez că astăzi sunt multe persoane care invocă milostivirea lui Dumnezeu în mod public sau particular, recitând coroniţa, acea rugăciune care îmbină contemplaţia şi acţiunea cotidiană. Această devoţiune simplă constituie un mijloc la îndemâna creştinului pentru a trăi în mod sfânt propria viaţă, cu încredere în Dumnezeu şi cu o atitudine de milostivire faţă de aproapele. Încrederea ca şi iubirea din care izvorăşte oferă sufletului pace şi bucurie. Cu cât încrederea este mai mare cu atât creşte şi bucuria.

Această devoţiune constituie un instrument de reînnoire spirituală şi de comuniune eclezială în Biserica noastră locală.

A trecut puţin timp de când papa Ioan Paul al II-lea a oficializat devoţiunea Milostivirii lui Dumnezeu, însă primirea şi trăirea ei în mijlocul poporului catolic român demonstrează un entuziasm din ce în ce mai crescut. Credem că este un har divin, o bucurie, faptul de a fi un instrument asociat lucrării lui Dumnezeu pentru a proclama şi a cânta iubirea milostivă a unicului şi adevăratului Dumnezeu, Isus Cristos, în acest timp de neîncredere şi confuzie globală din cauza crizei economice, morale şi spirituale.

În acest context alergăm la mijlocirea Mariei, Maica Milostivirii, a sfintei Faustina, a sfântului Ioan Paul al II-lea, cerând să ne mărească încrederea şi speranţa pentru ca poporul român să ajungă să proclame şi să trăiască tot mai mult minunăţiile Domnului, împlinite în mesajul lui Cristos: "Într-un strigăt care să implore milostivire pentru necesităţile omului din lumea contemporană". Cu sora Benigna Consolata Ferreo ne adresăm lui Dumnezeu Tatăl spunând:

"Dragul meu Isus, Dumnezeu infinit de milostiv, Tată iubitor de suflete şi în mod deosebit al celor mai slabi, mai mizerabili, mai bolnavi, care-i ţii cu o tandreţe specială în braţele tale divine, mă adresez ţie cerându-ţi pentru iubirea şi pentru meritele inimii tale preasfinte harul de a mă încrede tot mai mult în bunătatea ta milostivă şi de a mă odihni în timp şi în veşnicie în braţele tale divine".

Cracovia, 3 octombrie 2014

Petru Gherghel, 
episcop de Ia