În anul, când Mihai Eminescu a venit la mare să se trateze de o boală a picioarelor, după ce aflase din presa vremii că „Marea face bine la tot“, a făcut mai multe zile pe drum. De la Bucureşti la Giurgiu Mihai Eminescu a mers cu trenul, apoi a luat vaporul până la Cernavodă.
Prima cursă a pierdut-o aşa că o noapte a dormit la un prieten de-al său. A doua zi de dimineaţă, s-a urcat din nou în tren la Cernavodă şi a ajuns, într-un sfârşit, la Constanţa.
Şi la fel procedau toţi românii care voiau să meargă pe litoralul românesc, până când s-a construit podul de la Cernavodă, care făcea legătura între Dobrogea şi restul ţării. El a fost inaugurat în 1885, construcţia lui durând cinci ani.
Iniţial, construcţia s-a numit Podul Regele Carol I, apoi Podul Anghel Saligny, după numele celui care a proiectat şi a executat măreaţa realizare.
Primul tronson al căii ferate spre litoralul Mării Negre a fost cel dintre Constanţa şi Cernavodă, realizat în 1860, înainte ca Dobrogea să fie cedată României. După Războiul de Independenţă (1877-1878) şi alipirea Dobrogei, în 1879 a început construcţia tronsonului Bucureşti – Ciulniţa – Feteşti. Legătura celor două tronsoane necesita realizarea unor poduri peste Dunăre şi Braţul Borcea.
Iniţial, guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podurilor. În ciuda tuturor discuţiilor purtate, niciunul dintre reprezentanţii de peste hotare nu au avut proiecte convingătoare pentru autorităţile române. Guvernul român a încredinţat proiectarea şi realizarea podurilor Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române, sub conducerea inginerului Anghel Saligny, care avea doar 34 de ani.
CEA MAI MARE LUCRARE DE ACEST GEN DIN ROMÂNIA
În octombrie 1890, au început lucrările la podul Dunărea, la Cernavodă. El a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge.
Costul total al lucrărilor care au durat cinci ani a fost de 35 milioane de lei aur, incluzându-se şi costul liniilor de cale ferată şi al staţiilor.
Podul are o formă zveltă, bare dantelate, iar conturul general este armonios. Şi astăzi, este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume.
La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi.
Terasamentele liniei de cale ferată Feteşti-Cernavodă sunt în lungime de 21 de kilometri, fiind cea mai mare lucrare de acest gen din România.
CUM A GARANTAT INGINERUL TRĂINICIA PODULUI
Inaugurarea podurilor a avut loc în septembrie 1895, la festivitate participând şi Carol I. Un tren special cu oficialităţi a plecat din Gara de Nord din Bucureşti la ora 9.05 şi a sosit la Feteşti la ora 12.30. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios, trenul de încercare format din 15 locomotive a trecut pe pod cu o viteza de 60 de kilometri pe oră, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzica fanfarei.
A urmat un al doilea tren, cu o viteză de 80 de kilometri pe oră. În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod pe o şalupă, alături de muncitori, pentru a garanta rezistenţa lui.
Lascăr Catargiu, prim-ministru, i s-a adresat atunci lui Carol I: „Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenuncheat Dunărea!“.
În timpul Primului Război Mondial, în 1917, tronsonul de peste Borcea a fost minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare, scrie wikipedia.org. Reconstrucţia podului s-a făcut în 1921. Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1987, când s-a construit unul nou. 
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius