Aniversarea zilei: Nicolas Poussin

[altmariusart]

Nicolas Poussin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Păstorii din Arcadia Vara (Cele patru anotimpuri) Moartea lui Germanicus

Nicolas Poussin (n. 15 iunie, 1594 în Les Andelys, Normandia - d. † 19 noiembrie, 1665 în Roma ) a fost un pictor francez din perioada clasicismului baroc.

Date biografice

Poussin s-a născut într-o familie modestă, a unui fost soldat din armata regală franceză. A învăţat pictura între anii 1612 - 1621 în Rouen şi Paris. Primele impulsuri în domeniul picturii le are deja în şcoala din Fontainebleau. Prima lucrare a lui mai importantă este realizată în palatul „Palais du Luxembourg” din Paris, unde a pictat împreună cu „Philippe de Champaigne ”. In Paris Nicolas Poussin va cunoaşte pe poetul Marino, care-l va iniţia în mitologia greacă şi romană, el va ilustra mai târziu prin schiţe epopea lui Marino despre Venus şi Adonis.

Ajunge în Roma în anul 1624, unde Marină îl va recomanda cardinalului „Giulio Sacchetti” şi lui „Francesco Barberini” nepotul papei Urban VIII. In Roma va cunoaşte pe pictorii Jacques Stella, Joachim Sandrart şi Claude Lorrain. In anul 1630 se va căsători cu Anne Marie Dughet, fica unui bucătar francez din Roma.

Poussin are greutăţi de a găsi în Roma de lucru, papa însărcinează numai pictorii consacraţi italieni Guido Reni, Pietro da Cortona sau Carracci. In 1627 el va fi recomandat de pictorul Gian Lorenzo Bernini şi prin intermediul cardinalului Barberini, va fi însărcinat să picteze „Moartea lui Germanicus” sau o pictură de altar „Martiriul Sfântului Erasmus”. Pictura va fi apreciată dar Poussin nu va mai primi de lucru. In 1631 este luat în universitatea de artă „Accademia di San Luca”. Aici se va preocupa mai mult de picturi cu teme religioase sau mitologice în format mai mic. Prin intermediul prietenului şi mentorului său Pozzo reuşeşte să-şi vândă picturile. Astfel el va picta portrete a lui Leonardo da Vinci care vor fi tipografiate în tratatul „Trattato della Pittura” unde sunt descrise diferite tehnici utilizate în pictură.

Se va reîntoarce în 1641 la cererea regelui Ludovic al XIII-lea al Franţei şi presiunea cardinalului Richelieu la Paris. Regele îl va numi director al construcţiilor regale şi-l însărcinează să picteze „Grande Salle” (Sala mare) din Louvre. Intre Poussin şi pictorii francezi consacraţi apar tensiuni cauzate de succesul său. In 1642 părăseşte Parisul întorcându-se definitiv la Roma, în 1643 moare Richelieu, astfel că Poussin poate să lucreze liniştit mai departe în Roma. Aici va picta în continuare diferite teme religioase sau mitologice în formate mici, având ca şi cumpărători un cerc restrâns de iubitori de artă ca Antonio Rospigliosi, Gian Maria Roscioli cancelarul papei Clemens VII, Duc de Créqui şi Henri Valencay consuli francezi în Vatican, ca şi mai târziu bancherul francez Jean Pointel care a cumpărat peste 20 de picturi ale lui. Printre operele lui mai importante se numără:

• Cele şapte sacramente
• Cele patru anotimpuri
• Et in Arcadia ego

Ca o recunoaştere târzie a meritelor sale în 1665 Ludovic al XIV-lea al Franţei îl numeşte primul pictor al Franţei. Poussin moare la 19. noiembrie 1665 fiind înmormântat la biserica San Lorenzo din Lucina. Mormântul lui cu bustul pictorului a fost construit după planurile aritectului francez Léon Vaudoyer (1803-1872).

Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Nicolas Poussin

• de Literatură despre Nicolas Poussin în catalogul Bibliotecii Naţionale a Germaniei

• de Opere Nicolas Poussin la Zeno.org
• Web Gallery of Art
• Aufsatz von David Freedberg über die Modustheorie (engl.)
• Scrsorile lui Poussin din Biblioteca Naţională

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Poussin

[Nicoleta Cimpoae]