Aniversarea zilei: Paolo Uccello

[altmariusart]

Paolo Uccello

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Paolo Uccello, portret de un pictor anonim din sec. XVI, fragment dintr-un panou cunoscut sub numele "Cinci maeştri ai Renaşterii florentine", în prezent în Muzeul Louvre, Paris

Paolo Dono di Pratovecchio zis Uccello (n. 15 iunie 1397, Florenţa - d. 10 decembrie 1475, Florenţa), pictor italian din perioada timpurie a Renaşterii florentine. Stăpânirea artei perspectivei, care era o mărturie a epocii şi care s-a manifestat în mod deosebit în opera sa, îl situează printre cei mai importanţi pictori renascentişti italieni ai secolului al XV-lea. Cu toate acestea, stilul lui Uccello este încă îmbibat de arta gotică târzie, încât artistul este considerat ca fiind ultimul reprezentant al acestui stil internaţional în pictura italiană.

Biografie

Paolo, viitorul artist,s-a născut la Florenţa în anul 1397, fiul al chirurgului-bărbier Dono di Paolo di Pratovecchio. Mama, Antonia di Giovanni di Castello del Beccutto, era descendentă a unei vechi familii florentine. Despre tinereţea artistului nu se ştie prea mult, în afară de faptul că şi-a probat talentul în pictură foarte timpuriu. Între anii 1407 şi 1414 lucrează împreună cu pictorul Masolino da Panicale (1383-1440) şi sculptorul Donatello în atelierul lui Lorenzo Ghiberti, care obţinuse comanda pentru realizarea porţii de nord a Baptisteriului din Florenţa. În această perioadă a căpătat numele de "Uccello" (Pasăre), datorită îndemânării cu care reuşea să umple spaţiile rămase libere între motivele principale cu mici animale şi, mai ales, păsări.

În 1415, artistul este primit în asociaţia Arte dei Medici e Speziali ("Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor"), de care aparţineau şi pictorii. Începând din 1418, călătoreşte mult: la Pisa şi la Siena studiază creaţiile lui Sassetta (1400-1450) şi Ambrogio Lorenzetti (1290-1348), în Venezia lucrează la mozaicurile din Basilica di San Marco. Din aceşti ani datează fresca Madonna col Bambino, care se găsea în una din casele familiei Del Beccuto (astăzi în Muzeul San Marco din Florenza).

Căpetenia de mercenari John Hawkwood - detaliu - frescă (1436) în Domul din Florenţa

În 1430, întors la Florenţa, execută frescele Storie della Genesi pe galeria verde (Chiostro verde) a mănăstirii Santa Maria Novella.

În anul următor, Uccello soseşte la Veneţia, unde rămâne timp de cinci ani. Veneţia, datorită dialogului purtat cu Bizanţul, este oraşul coloriştilor, spre deosebire de oraşul celor ce pun accentul pe desen, Florenţa. Uccello este captivat de lucrările lui Gentile da Fabriano (1370-1427) şi, în aceeaşi măsură, entuziasmat de primele lucrări ale contemporanului său, Antonio Pisano (il Pisanello, 1395-1455).

În 1431, Uccello revine din nou la Florenţs. Trebuie să mai aştepte câţiva ani pntru a fi recunoscut ca maestru. Primul succes îl înregistrează în anul 1436 cu fresca din Domul Santa Maria del Fiore, reprezentând pe Căpetenia de mercenari John Hawkwood (alias Giovanni Acuto), compoziţie semnată pentru prima dată cu numele "Paolo Uccello". Fresca atestă profunda cunoaştere a meşteşugului de către pictor. În imensa bogăţie a materialului se regăsesc rezultatele cercetărilor de mulţi ale artistului în domeniul perspectivei. Fresca reprezintă prima pictură renascentistă a unei statui ecvestre şi va exercita o influenţă însemnată asupra pictorilor din secolul al XV-lea, care se vor angaja adesea în zugrăvirea acestei teme.

Între 1435 şi 1440, Uccello pictează - la comanda lui Cosimo Medici - o serie de trei tablouri despre bătălia de lângă San Romano din 1432, încheiată cu victoria Republicii Florentine asupra locuitorilor Sienei.

Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, 1435-1460, National Gallery, Londra

În 1443, Uccello participă din nou la lucrările de decorare a Catedralei din Florenţa. Proiectează vitralii şi pictează fresce în jurul cadranului orologiului, care va fi instalat deasupra intrării principale. Din această epocă datează şi frescele ce decorează pridvorul bisericii San Miniato al Monte. Din păcate, în secolul al XVII-lea au fost acoperite cu tencuială şi în prezent - după restaurare - sunt într-o stare foarte proastă.

De la începutul anilor patruzeci, Uccello conlucrează strâns cu sculptorul Donatello. În 1445 lucrează împreună în Padova. În jurul anului 1447, după revenirea la Florenţa, termină o altă serie de fresce pentru galeria bisericii Santa Maria Novella.

În 1452, Uccello se căsătoreşte cu tânăra de 19 ani, Tommasa di Benedetto Malifici. Între 1455 şi 1460, pictează două variante pe tema Sfântul Gheorghe ucigând balaurul; tabloul mai cunoscut şi mai minuţios lucrat se află în prezent în National Gallery din Londra. Începând cu sfârşitul anilor cincizeci, Uccello este tot mai mult privit de noile generaţii de pictori ca o relicvă a vremurilor apuse. Este nevoit să execute machete pentru artiştii care se ocupau de vitralii şi pentru ebeniştii care făceau încrustraţii în lemn.

În 1465, situaţia sa se îmbunătăţeşte. Societatea "Corpus Domini" din Urbino îi comandă o lucrare pentru altarul capelei "Sfântul Sacrament". Uccello execută celebra sa predelă, Miracolul Ostiei, care va fi terminată în 1473 de pictorul Iustus di Gandava. Ultima sa capodoperă, Vânătoare (nocturnă ?), a rămas mult timp neremarcată.

Paolo Uccello moare la 10 decembrie 1475 şi este înmormântat la Florenţa în cavoul familiei din biserica Santo Spirito.

Opera

Paolo Uccello este un artist al cărui rol în istoria picturii florentine este greu de definit. Unii au văzut în el artistul care a sacrificat bună parte a talentului său pentru pasiunea perspectivei. Alţii au considerat că asupra artei lui Uccello şi-a pus prea puternic amprenta respectul său pentru pictura gotică. În prezent, ambele judecăţi sunt învechite. Istoricii de artă au descoperit în opera lui eclectism, logică şi omogenitate. Pentru înţelegera operelor lui Uccello, este extrem de importantă analiza contextului istoric în care acestea au fost create. Bogăţia epocii renaşterii italiene se manifestă în toate domeniile: în artă, în viaţa religioasă, în economie, schimbarea totală desfăşurându-se în numai câţiva ani. Uccello se naşte în 1397, cu patru ani înaintea lui Masaccio, datorită căruia se petrece o adevărată revoluţie în pictura italiană. În primii ani ai secolului al XV-lea, viaţa artistică este încă dominată de arta gotică internaţională târzie. Uccello se încadrează la început în acest curent, în special în perioada petrecută la Veneţia (1425-1431). Când se întoarce la Florenţa, pictura trecea deja printr-o transformare totală. Uccello rămâne pictorul generaţiei sale, care cunoaşte cel mai bine arta gotică, în schimb nu are prea multe de spus în legătură cu revoluţia renascentistă care se desfăşura tocmai în oraşul său. El devine cel mai încrâncenat pictor al perspectivei, preferând o tehnică de pictare ce se compune din detalii, îmbinând diferite perspective, şi astfel în operele sale spaţiul va fi mai complex şi mai surprinzător. Din aceste motive, creaţia lui Uccello a fost multă vreme rău interpretată. După succesele sale de la început, pictorul se izolează de contemporanii lui. Uccello păstrează şi continuă tradiţiile folosind, în acelaşi timp, noile descoperiri din pictură, chia dacă dă impresia de a nu le recunoaşte.

Bătălia de la San Romano (1435-1440)

Bătălia de la San Romano a avut loc în 1432 şi s-a terminat cu victoria florentinilor asupra locuitorilor Sienei. Cosimo Medici comandă lui Uccello o lucrare menită să eternizeze acest eveniment. Pictorul realizează trei tablouri (acestea se găsesc în prezent în trei locuri diferite: Londra, Paris şi Florenţa). În centrul tabloului păstrat în National Gallery din Londra, se află căpitanul de mercenari, Niccolo da Tolentino, în fruntea călăreţilor florentini.

Tabloul păstrat la Florenţa în Galleria degli Uffizi înfăţişează înfrângerea lui Bernardino della Giarda, căpetenia luptătorilor aparţinând oraşului Siena.

În fine, ultimul tablou, aflat astăzi în Muzeul Louvre din Paris, redă scena trecerii la atac a căpeteniei florentine, Micheletto Attendolo da Cotignola. Compoziţia scenei se caracterizează printr-un mare echilibru - cu ajutorul suliţelor dispuse pe linii verticale, Uccello dă o osatură stabilă tabloului.

Bătălia de la San Romano (I): Niccolo da Tolentino în fruntea armatei florentine (National Gallery, Londra)

Bătălia de la San Romano (II): Înfrângerea lui Bernardino della Ciarda (Galleria degli Uffizi, Florenţa)

Bătălia de la San Romano (III): Ofensiva lui Micheletto da Cotignola (Muzeul Louvre, Paris)

Galerie

Frescele din capela altarului Catedralei Assunta del Prato datează din anii 1435-1440 şi sunt alcătuite dintr-o serie de compoziţii. Arcul intrării şi arcada sunt ornate de patru sfinţi reprezentând cele patru virtuţi. Pereţii din din stânga şi din dreapta sunt împodobiţi de scene din viaţa Madonei şi a Sfântului Ştefan. Excepţională este bogăţia cromatică a cestor fresce, pentru care Uccello a renunţat chiar şi la fidelitatea faţă de realitatea zugrăvită.

Portretul unei nobile florentine, 1450

Sfântul Ştefan, frescă în Capella Assunta din catedrala del Prato, 1435-1440

Episoade din viaţa eremiţilor din Tebaida, 1460

Vânătoare, 1470

Vânătoarea (1470) este ultima compoziţie a lui Uccello, executată în tempera pe lemn. Uccello redă cu o deosebită sensibilitate jocul fin şi anmat al luminilor din desişul pădurii. Pictorul utilizează o paletă bogată a culorii verzi, de la pastel la cele mai închise tonalităţi. Se inspiră mult din gotică şi din tradiţiile pictorilor de miniatură. Pentru a obţine efecte de lumină, foloseşte plăci de aur. cu trecerea timpului, aurul şi-a pierdut strălucirea, culorile de verde s-au întunecat. Cerul, ultramarin la început, a devenit de culoarea cernelii - de aceea multă vreme s-a crezut că tabloul reprezintă o vânătoare nocturnă.

Bibliografie

• John Pope-Hennesy: Paolo Uccello. Phaidon, Londra 1969
• Stefano Borsi: Paolo Uccello. Giunti, Florenţa 1992 (amplă monografie)

Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Paolo Uccello

• it Paolo Uccello: Homepage
• de 64 opere de Paolo Uccello
• en Paolo Uccello. Virtual Gallery

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Paolo_Uccello

[Nicoleta Cimpoae]