Newsletter Agentia de carte - 9 august 2019

[altmariusbook]

“”Sparge tiparele!”, de Gitta Jacob” plus 3 more

---

• ”Sparge tiparele!”, de Gitta Jacob
• România și-a prezentat programul de țară invitată de onoare la Târg...
• ”Scrisori de pe front” – document istoric –
• Violonista Maria Gîlicel, la Lake District Summer Music Internation...

”Sparge tiparele!”, de Gitta Jacob Posted: 08 Aug 2019 04:21 AM PDT La editura Herald, în colecția PSIHOPRACTICA, a apărut volumul  ”Sparge tiparele! Cum să-ți recapeți libertatea de a fi tu însuți prin terapia schemelor”, de Gitta Jacob. Traducere: Amalia Trepca. Modurile psiho-comportamentale și strategiile de gestionare prezentate de Gitta Jacob în această carte ascund, după cum spune autoarea, rămășițele unor răni și eșecuri care au avut loc demult, fiind urme ale unor momente în care mama a respins expresiile iubirii noastre de bebeluș, educatoarea ne-a ignorant sau când colegii de clasă ne-au șicanat. Umilirea și respingerea au rămas însă până azi în memoria noastră celulară, transformându-se cu fiecare reactivare schematică în căi mult prea bine bătătorite prin rețeaua neuronală. Stările emoționale care ne copleșesc sunt că niște torționari la mâna cărora ne vom afla de fiecare dată când aceștia sunt treziți de anumiți stimuli sau situații de viață. Cunoașterea propriilor nevoi și a posibilității de a ni le împlini este condiția oricărei forme de siguranță de sine și de libertate de acțiune. Sparge tiparele! ne învață cum să recunoaștem schemele în care suntem prinși, ne oferă variate exemple de probleme pe care le întâmpină oamenii în viața reală și strategii concrete prin care să ne putem elibera de influența trecutului și de strânsoarea schemelor noastre psihologice. „Terapia schemelor pleacă de la premisa că gândirea, simțirea și modul nostru de a acționa sunt influențate de anumite tipare, iar slăbiciunile, dar și punctele noastre forte, se vădesc în aceste tipare.” „[…] tiparele dăunătoare în care suntem blocați în prezent își au sursa în copilărie și în adolescență, când unele dintre nevoile noastre fundamentale nu au fost împlinite: nevoia unei legături sigure cu alți oameni, nevoia de autonomie și competență, de a exprima liber propriile nevoi și sentimente, de spontaneitate, distracție și joc, de limite realiste.” „Obiectivul acestei cărți poate părea prea măreț: ea își propune să vă ajute să înlocuiți sentimentele negative precum frica, neputința, tristețea, rușinea, singurătatea sau mânia cu sentimente pozitive. Sau, mai simplu, să vă redea controlul asupra tiparelor dumneavoastră de gândire și de comportament, ajutându-vă să fiți mulțumiți, să vă simțiți, în sfârșit, bine în propria piele și să purtați acele „haine” care vă vin bine și vi se potrivesc.” „Primul pas către schimbare constă în tratarea cu seriozitate a tiparelor noastre psihice și în înțelegerea semnificației pe care ele o au în povestea vieții noastre.”- Gitta Jacob   Dr. Gitta Jacob este unul dintre cei mai influenți psihoterapeuți germani ai momentului, psiholog clinician și psihoterapeut certificat, cu vastă experiență în diverse clinici și centre medicale. În prezent este vicepreședinte al Societății Internaționale pentru Terapia Schemelor. S-a specializat în lucrul cu tulburările de personalitate și cu depresia, efectuând și studii clinice în aceste domenii de intervenție. Lucrările sale au fost traduse în peste 10 limbi, ajutând astfel la promovarea terapiei schemelor în lume.   *** www.edituraherald.ro/carti/carti/noutati/sparge-tiparele-cum-sa-ti-... Număr de vizualizări :29http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/O16xGSCZk3E?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

România și-a prezentat programul de țară invitată de onoare la Târg... Posted: 08 Aug 2019 04:09 AM PDT Institutul Cultural Român a reprezentat România, pe 8 august 2019, în cadrul conferinței de presă organizate de China National Publication Import and Export (Group) Corporation, cu ocazia lansării întregului program al Târgului Internațional de Carte de la Beijing (BIBF). Alături de reprezentanți ai statului chinez, ai autorităților locale și ai organizatorilor, ICR a expus programul stabilit prin Centrul Cărții și reprezentanța ICR Beijing în fața a aproximativ 50 de jurnaliști de la principalele canale media și din zona bloggingului. România va participa în perioada 21-25 august 2019 la BIBF ca țară invitată de onoare, cu stand (H01) în Pavilionul W2, în zona centrală a spațiului expozițional, între mari edituri chineze. În cadrul standului desfășurat pe 300 de metri pătrați vor fi expuse peste 600 de titluri, iar din programul țării noastre reprezentanții ICR au expus la conferință o selecție din lansări, prezentări, dezbateri și evenimente culturale conexe. De asemenea, jurnaliștii chinezi au primit informații și despre piața editorială din România. La conferință au participat Zhao Haiyun, ministrul adjunct al Departamentului pentru Promovare, Wang Yefei, directorul adjunct din cadrul Municipalității Beijing, Departamentul de Promovare, Lin Li Ying, vicepreședintele China National Publications Import& Export (Group) Corporation şi Miruna Olteanu, director Direcţia Comunicare şi Promovare din cadrul ICR.   „Țara noastră este interesată de promovarea culturii și literaturii cu scopul de a aprofunda relațiile cu alte popoare. Anul acesta aniversăm 70 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze și 70 de ani de relații bilaterale cu numeroase state. Comerțul de carte se dezvoltă încontinuu, alături de alte ramuri ale economiei (…). La BIBF participă aproximativ 1.000 de edituri străine din 95 de țări și regiuni care își prezintă oferta de carte. Astfel, în timpul BIBF, numărul de evenimente, de contacte noi vor fi mai multe decât în anii precedenți”, a declarat ministrul adjunct al Departamentului pentru Promovare, Zhao Haiyun.   Institutul Cultural Român, prin Centrul Cărții și reprezentanța de la Beijing, va aduce în atenția publicului iubitor de carte din China lansări, prezentări, lecturi, dezbateri, expoziții, teatru și muzică.   „Ne bucurăm că anul acesta România este invitatul de onoare al Târgului, într-o perioadă caracterizată de globalizare. Schimbările sunt la toate nivelurile, inclusiv la educație, și ne bucurăm să promovăm și noi astfel de schimbări și le încurajăm. BIBF se bucură de recunoaștere internațională și este apreciat de mulți participanți străini. În cadrul BIBF se desfășoară în paralel și alte activități culturale: festivalul de carte, ediție specială pentru copii. Alegerea României ca țară invitată de onoare s-a făcut și în contextul aniversării a 70 de ani de relații bilaterale. Evenimentele coordonate de România vor fi multe, România fiind și ea inclusă în programul nostru de relansare a relațiilor cu alte state, denumit ”O centură, un drum” și care se vrea un nou drum al mătăsii”, a mai spus Zhao Haiyun.   Directorul adjunct din cadrul Municipalității Beijing, Departamentul de Promovare, Wang Yefei, a precizat: „Sperăm ca în timpul Târgului să se stabilească noi legături pentru publicarea de noi cărți. Criteriile de organizare și de selectare sunt din ce în ce mai riguroase pentru că ridicăm standardele. Cu toate acestea, vorbim despre zeci de mii de cărți aduse de edituri din străinătate și ne bucurăm că România este țară invitată de onoare, pentru că oferă o mare selecție de volume la standul său, dar și de lansări și alte evenimente culturale. Toate cele opt pavilioane vor fi ocupate de expozanți și de evenimente legate de carte. BIBF a ajuns la rangul Târgului de la Londra, cu participarea grupurilor editoriale din Europa și America, acestea fiind din ce în ce mai interesate de piața noastră. Ediția din 2019 este cea mai mare de până acum și vorbim de creștere atât la nivelul suprafeței de expoziție, cât și la nivelul numărului de participanți, plus activități conexe”.   „Deși noi suntem principalii organizatori ai BIBF, avem sprijinul autorităților centrale și locale pentru evenimentul cu cei mai mulți participanți din străinătate, 29%, alături de 38% – din China și 33% – din restul Asiei. Japonia este participantul cu cele mai multe grupuri mari editoriale participante, 17, urmată de Coreea (9), SUA (7), Germania (5) și Anglia (3)”, a subliniat vicepreședintele China National Publications Import& Export (Group) Corporation, Lin Li Ying.   La standul României, vor fi lansate albumul monografic „Corneliu Baba”, albumul „Desene” dedicat operei artistului vizual Mircia Dumitrescu, „Antologia prozei contemporane românești”, selecție făcută de traducătorul Gao Xing, „Trezirea dragonului”, de Corneliu Zeană, și „La hotarul dintre milenii: Mineritul, încotro?”, de Nicolae Bud.   În cadrul BIBF, vor fi prezentate „Istoria Românilor” de Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, o carte deja tradusă în limba chineză de anul trecut, opere ale profesorului Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă din Timișoara, „Geniul inimii“ și „Orbita zeului”, de Aura Christi, „China cea de taină”, de Marina Almășan și cărțile semnate de Dan Tomozei.   Dezbaterile ocupă un loc consistent în programul României: „Interfențe culturale româno-chineze”, „Poezia română contemporană” și „Literatura și memoria” sunt teme sub ale căror umbrelă își vor exprima opinia specialiști români și chinezi. De asemenea, întâlnirile editorilor români și chinezi vor reprezenta un loc foarte important atât la standul României, cât și în spațiile special amenajate în cadrul BIBF.   Expoziția filatelică „România – China, după 70 de ani”, spectacolul de teatru „Infractorii”, vernisajul expoziției itinerante „Corneliu Baba” și recitalurile „Trio Zamfirescu” vor completa tabloul culturii românești pe care ICR îl va schița pe parcursul celor cinci zile ale Târgului Internațional de Carte de la Beijing.   Evenimentele sunt susținute cu participarea a circa 40 de scriitori şi editori şi, așa cum spunea președintele ICR, Mirel Taloș, la cea mai recentă întâlnire de lucru româno-chineză, „suntem siguri că în cele cinci zile ale târgului noi conexiuni culturale vor fi realizate”.   „Piața editorială din România acoperă toată domeniile de interes, de la știință la beletristică și literatură universală. Potrivit specialiștilor ICR, aproximativ 80% din publicațiile prezente pe piața românească reprezintă traduceri din literatura străină. Tot ei apreciază ca această piață este orientată spre dezvoltare, parteneriate și colaborări. În acest sens, între specialiștii din domeniu s-a stabilit un parteneriat coordonat de ICR. Este vorba despre Centrul de Cooperare Româno-Chinez în domeniul Editării Lucrărilor Academice, înființat în anul 2016 de Institutul Cultural Român și Editura Universității Renmin din China, cu sprijinul Administrației de Stat a Publicațiilor, Mass-media, Radioului, Televiziunii și Filmului”, a conchis Miruna Olteanu, director Direcția Comunicare și Promovare din cadrul Institutului Cultural Român.   Număr de vizualizări :29http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/eYA8KN4rVyw?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

”Scrisori de pe front” – document istoric – Posted: 08 Aug 2019 03:15 AM PDT Numele Mirela Florian ne este puţin cunoscut, dar titlul, Scrisori de pe front,  consistent document istoric, ne dă fiori, gândind la mesajul zguduitor pe care-l oferă foaia de hârtie pe care ofiţerul român (în acest context) îl poate oferi, din experienţă sângerândă, fie – aflat în focul luptelor, fie – în regim de prizonier! Frigul, golăciunea trupului, rănile, foamea, setea, dorul – compun fraze frânte din inima fratelui nostru Român. Scrisori de pe front – un volum masiv, cartonat, 400 de pagini; Editura „Martor” a Muzeului Ţăranului Român, Bucureşti, 2017. Colofonul este bogat în detalii. Paginile sunt dense, împodobite cu fotografii şi fotocopii ale unor scrisori-document. Un omagiu soldatului român din Primul Război Mondial. O mărturiseşte însăşi autoarea:  „datorăm ceva acelora care au trăit sau au murit în urmă cu o sută de ani”. Personal, aş adăuga că acel „ceva” e mult prea puţin. Autoarea este modestă. Foarte modestă. Adevărul este că implicarea noastră s-ar cuveni să fie de fiecare dată la fel de  consistentă. În ceea ce o priveşte pe tânăra cercetător ştiinţific de la Muzeul Ţăranului Român, Mirela Florian, observăm că a fost foarte prevăzătoare, prin notaţia: „Proiectul nu reprezintă poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. A.F.C.N. nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării”. Şi ce beneficiar! Putem observa cum un buchet de scrisori şi memorii domină  secolul! Scrisori şi memorii – transcrise şi, în parte, fotocopiate. Câtă migală! Remarcăm, figurează un număr însemnat de donatori. Aşa că totul este perfect. Document  după document – care de care mai înfiorător prin mesajul transmis. Iată un extras din „Memoriul asupra tratamentului ce l-am avut de la inamic în timpul captivităţii”, semnat de locotenent Ionescu T. Gheorghe, din Regimentul Tulcea nr. 33, Compania a 7-a: „Am căzut prizonier în ziua de 22 octombrie 1916 pe muntele Clăbucet, luat de trupele din armata austro-ungară […]. La 24 Decembrie plecăm în Germania. În toată Ungaria călătorisem cu vagoane de clasa a II-a, chiar luxoase. La graniţa germană, suntem primiţi de un maior german ce ne declară că vom fi trataţi camaradereşte, suntem însă vârâţi într-un tren de clasa a IV-a, fără geamuri, încuiaţi la uşi, vagoane neîncălzite. / Mergem la Marea Baltică, în lagărul Stralsund, Dänholm. Drumul, două zile, suntem foarte prost hrăniţi […]. Sosim seara în Dänholm (a doua zi de Crăciunul nostru). Mâncăm o supă de varză (apă cu varză), fără pâine. / De aci încolo începe frica de moarte – moartea prin foame – în fiecare zi supele grozav de subţiri de mălai, varză, de sămânţă de mătură, de castane, rar de tot de grâu […]. În lagăr, maiorul Von Busse guverna cum se guverna pe vremuri negrii la minele din America […]” (prezentul volum, p. 330, 332). Ei bine, dacă locotenent Ionescu T. Gheorghe, din Regimentul Tulcea nr. 33, Compania a 7-a, a călătorit prin Ungaria până la graniţa germană cu trenul, clasa a II-a, să aflăm cum a călătorit „elev-plutonier” Milea Gheorghe din Regimentul 7 Vânători, alături de alţi peste 100 de tovarăşi de arme: „[…] Am fost făcut prizonier pe ziua de 3 august 1917, ora 9 dimineaţa. De îndată ce-am fost prins, m-au dus împreună cu alţi ofiţeri pe la postul de prim-ajutor, unde ni s-au luat pachetele de pansament […]. Apoi sub comanda unui fruntaş am fost duşi un locotenent, un sublocotenent şi trei elevi-plutonieri în fruntea unei coloane de vreo 100 oameni pe şoseaua Oituz, pe jos şi prin ploaie până la graniţă, fără să ne oprim sau să ne dea ceva de mâncare. Aici, la postul de comandă al diviziei, s-a format un detaşament de 4 ofiţeri şi elevi de unde, sub două escorte de cavalerie, am mers toată noaptea, uzi ca nişte şoareci, prin noroaie şi nemâncaţi, până când am ajuns în satul Oituz, pe la ora 3.50 noaptea. Aci, o parte din ofiţeri au fost culcaţi în podul unui grajd de cai, alţii lăsaţi afară pe nişte grămezi de piatră […]. Unii soldaţi, din cauza luptelor şi fiind obosiţi peste măsură, nu mai puteau merge şi rămâneau mai în urmă de coloane; atunci escorta ce era călare i-a ameninţat că-i va tăia cu sabia, dar lucrul acesta nu i-a putut face pe soldaţi să meargă, şi, ca urmare, au fost înţepaţi cu sabia şi bătuţi cu biciul. La această scenă atât de duiosă, intervenind un ofiţer de-al nostru, escorta a ridicat biciul asupra sa şi i-a spus să nu se amestece. După un marş iarăşi de vreo 20 km […], am ajuns în satul Bretzko” (volum, p. 330-336). Dar cum colonia din Germania, de la Stralsund, Dänholm, de la ţărmul Mării Baltice a rămas înscrisă în istorie ca un loc al groazei, descrisă, de altfel, şi de scriitorul Horia Furtuna (1888-1952), merită să aflăm şi alte mici detalii de la acest  „elev-plutonier” Milea Gheorghe din Regimentul 7 Vânători. Bineînţeles, şi călătoria până acolo, în vagoane de marfă, flămânzi, murdari, obosiţi, unii răniţi, alţii bolnavi. Dar să aflăm detalii din lagăr: „Când am ajuns la Stralsund nici nu mai ştiam dacă suntem oameni, în aşa stare ne adusese. Când am sosit în lagăr, noaptea pe la ora 10, ne-a băgat într-o baracă de scânduri, având paie pe jos […]. Acolo li s-a dat să mănânce peşte stricat şi fără pâine. „După o şedere de două săptămâni în carantină ne-au dus în lagărul propriu-zis, <Dänholm-ul mic>, în nişte barăci de scânduri…”. Aici au locuit din 3 septembrie 1917 şi până la 13 iunie 1918, când vor fi repatriaţii – cu toţii. Şi pentru a înţelege cât de insistentă a fost racolarea prizonierilor, principală unealtă fiind colonelul Sturdza, ginerele lui P.P.Carp, cunoscut filogerman. Aşadar, cine semna adeziunea de a face parte din armata germană, era imediat trimis în teritoriul „ocupat”, adică, Muntenia. Dar acea „adeziune”, precizează „elev-plutonier” Milea Gheorghe  din Regimentul 7 Vânători, cuprindea câteva subpuncte, care se cuvin cunoscute. Doar fac parte din istoria trădătorilor noştri de ţară, precum ginerele lui P.P.Carp. Iată condiţiile din „adeziunea” sus-amintită: a). „cel ce va fi trimis în teritoriu ocupat pentru ocupare de funcţii nu va mai ridica niciodată armele împotriva Puterilor Centrale” – şi – b). „va fi supus şi ascultător tuturor ordonanţelor şi instrucţiunilor ce se vor da”. Bineînţeles, au fost mult mai multe condiţii pentru acei care alegeau rolul de trădători în locul vieţii din lagăr. Unii au trădat de bună voie – şi aceasta, posibil, l-a încurajat pe maiorul Von Busse, comandantul lagărului Stralsund de a mai obţine iscălituri, folosind chiar ameninţări, până-n ultima clipă a plecării tuturor prizonierilor spre Ţară.  Mai mult decât atât, în ziua plecării, ofiţerii români au fost supuşi unor percheziţii absurde şi li s-au confiscat bunuri personale, unele oferite chiar de Crucea Roşie. Ceea ce m-a impresionat la textul redactat de „elev-plutonier” Milea Gheorghe din Regimentul 7 Vânători, este formularea titlului înscrisului său, „Memoriu de fapte care nu trebuiesc trecute şi ascunse sub vălul tăcerii” (volum, p. 336-344)! În adevăr, nu avem voie să „ascundem sub vălul tăcerii” cei doi ani de prizonierat. Să ne întrebăm de ce s-au purtat nemţii atât de urât cu prizonierii români? Da,  ne ajută să înţelegem sublocotenent Almăşanu Dumitru, Regimentul Vâlcea nr. 2, care în memoriul său, reproduce cuvintele unui general medic german. Şi pornind de la acest exemplu, să ne gândim la modul cum s-au comportat medicii români – fără a fi generali – cu prizonierii, şi cum a putut gândi acesta! Şi în acest sens, aş recomanda cititorilor noştri memorialul Între două fronturi, de Dr. Dominic Stanca (Cluj, Editura „Patria”, 1935). Oare acel medic general german nu a depus Jurământul lui Hippocrate?! Spune acel general-medic: „Nu uitaţi că sunteţi prizonieri şi că aţi pornit război contra Germaniei”. Dar, Doamne, cine a luat decizia şi a pornit întâi şi-ntâi războiul? A fi om e lucru mare!… Ei bine, sublocotenent Almăşanu Dumitru a fost grav rănit. Deşi nevindecat, va fi transportat, în ziua de 25 decembrie 1916 în Germania, în lagărul Stralsund, la Marea Baltică. În memoriul său, fraza aceasta spune totul. Dar, totul: „Nu vom uita viaţa întreagă mizeria indescriptibilă ce am îndurat în acel loc de surghiun, unde frigul era aşa de grozav încât în barăcile de scânduri în care eram condamnaţi să locuim, nu puteam sta ziua şi noaptea decât îmbrăcaţi complet, cu mantaua şi cu căciula pe cap. Din cauza frigului, să o declare aceasta toţi ofiţerii ce au trecut prin acel lagăr, nu ne puteam spăla pe ochi cu zilele întregi şi nici nu îndrăzneam să ne scoatem hainele de pe noi. Îngheţa în camere apa în sticle sau pahar…” (volum, p. 348-358). Ei bine, dacă ofiţerii aveau parte de un asemenea tratament, ne putem închipui soarta soldaţilor simpli?! De aceea, generaţia de astăzi, generaţia de mâine, toate generaţiile viitoare, să afle ce înseamnă Războiul şi Prizonieratul – şi – să ţină minte  că nimic din aceste grozăvii „nu trebuiesc trecute şi ascunse sub vălul tăcerii”! Munca de cercetare desfăşurată de Mirela Florian este cu atât mai valoroasă cu cât i s-au alăturat mulţi deţinători de documente care simt mângâiere, postumă, doar prin conservarea acelor pagini sângerânde. Scrisori de pe front este mai mult decât o carte. Ea este, mărturiseşte însăşi autoarea, o „călătorie iniţiatică”. A muncit mult, a avut multe aşteptări, dar şi decepţii. E drept, ar fi dorit să se înfrunte cu o mai mare diversitate de teme dramatice. De ce nu i s-au îndeplinit dorinţele? Totul are o logică. Cu certitudine, mulţi soldaţi şi ofiţeri români, implicaţi în Primul Război Mondial (pe front şi în lagăr), nu au mai avut puterea – sau nu au mai vrut – să-şi recompună (în scris) ororile prin care au trecut. Şi-n afirmaţia mea, mă bazez pe atitudinea unui scriitor, Horia Furtuna. El a creat un ciclu de poeme, În sârmele ghimbate. Şi-atât. În Arhivele Militare Centrale doar nişte notaţii de tehnică strict militară. Cu certitudine, nu a vrut mai mult. Nu a vrut să refacă cei doi ani de groază de la Stralsund. Punct. Şi ca el or fi… cu zecile, cu sutele! Să încununăm volumul acesta – şi amintirea bravilor noştri înaintaşi anonimi – doar cu ceea ce a ieşit la lumină. Acum, prin acest volum, mulţumind cercetătorului ştiinţific Mirela Florian. Datoria noastră, după cum afirmă, şi Filip Florian în prefaţă, elogiul nostru „numelor neştiute”. „Adâncă plecăciune”. „În faţa lor şi a cărţii”!   Livia Ciupercă       Număr de vizualizări :1http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/VO_vlCowpoQ?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Violonista Maria Gîlicel, la Lake District Summer Music Internation... Posted: 08 Aug 2019 01:03 AM PDT România este prezentă, pentru cel de-al treilea an consecutiv, la Lake District Summer Music International Festival, unul dintre cele mai apreciate evenimente de muzică camerală din Marea Britanie. La ediția din acest an, violonista Maria Gîlicel se alătură pianistului estonian Sten Heinoja pentru un recital găzduit, în data de 8 august 2019, de un vechi lăcaș de cult din Windermere – Carver Church. Evenimentul este organizat cu sprijinul ICR Londra.    Cei doi muzicieni, tineri absolvenţi ai Royal College of Music, propun un program variat ce cuprinde partituri ale unor renumiți compozitori europeni. Compoziții din anii adolescenței semnate de Franz Schubert  vor fi prezentate alături de lucrări ale lui Wolfgang Amadeus Mozart și Claude Debussy, precum și de o selecție din Preludiile Op. 34 de Dmitri Șostakovici, transcripție pentru pian și vioară de Misha Tsiganov. Punctul culminant al recitalului va consta în interpretarea Sonatei în la major a lui César Franck, cadoul de nuntă al cunoscutului compozitor belgian pentru compatriotul său, violonistul Eugene Ysaÿe. Maria Gîlicel a început studiul viorii la vârsta de patru ani. A urmat cursurile Conservatorul Adolfo Salazar din Madrid, la clasa profesorului Farid Fasla, pentru ca apoi să absolve cu onoruri Royal College of Music, la clasa profesoarei Ani Schnarch. Ȋn prezent este masterandă la aceeași universitate, sub îndrumarea lui Maciej Rakowski. Maria a colaborat cu nume prestigioase ale artei violonistice internaționale, precum Patricia Kopatchinskaja, Nicola Benedetti, Leonid Kerbel și Peter Schuhmayer. De la debutul său solistic timpuriu la Auditoriul Național din Madrid, tânăra violonistă a avut numeroase apariții în săli de spectacol renumite, printre care amintim Wigmore Hall, Buckingham Palace, Royal Festival Hall, St John’s Smith Square și Institutul Cultural Român (Londra), Muzeul Sartorio (Trieste) și Casa Tartini (Slovenia). Pe lângă activitatea solistică, Maria are și o  bogată activitate camerală și orchestrală, colaborând cu Chamber Orchestra of Europe și BBC Symphony Orchestra. Violonista este fondatoarea trio-ului cu pian Chloé și a cvartetului de coarde Thaleia.   Pianistul Sten Heinoja este absolvent al Royal College of Music la clasa Vanessei Latarche, beneficiind de o bursă integrală de studiu. A fost distins cu numeroase premii în țara sa natală, Estonia, precum și în străinătate, printre cele mai recente succese ale sale numărându-se câștigarea celei de-a opta ediții a Estonian Piano Competition. Sten este o prezență constantă pe scenele estoniene atât în calitate de solist, cât și ca acompaniator sau membru al unor formații camerale. Ȋmpreună cu violonista Linda-Anette Suss a obținut numeroase premii, printre care Diploma Laureaților la Concursul In Corpore și Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări de muzică clasică acordat de Eesti Raadio.   Pentru mai multe detalii, vă invităm să vizitați www.icr-london.co.uk și https://www.facebook.com/ICRLondon/