Incunabule (V): Biblioteca Batthyaneum, Alba Iulia

[pagina em portugues]

5. BIBLIOTECA BATTHYANEUM, ALBA-IULIA

În timpul funcţionării sale ca mare prepozit de Eger, cu prilejul deselor vizite făcute în dioceză, Ignat Batthyani a colectionat nenumărate cărţi vechi – în special religioase – aflate în parohii. Dar cea mai importantă creştere de fonduri de carte se va petrece în anul 1786, cînd Ignat de Batthyani cumpără biblioteca contelui Cristofor Migrazzi, cardinal de Viena şi episcop de Vàcz. O altă bibliotecă achiziţionată de Batthyani este cea a comunităţii anabaptiste din Vinţu-de-Jos, achiziţie efectuată în anul 1765. Primul catalog al bibliotecii lăsate moştenire Institutului Batthyaneum a fost făcut în anul 1824, selecţia catalogului fiind făcută iniţial de fondator.

Biblioteca se află amenajată în fosta clădire a bisericii trinitariene ce a fost construită în anul 1719 în cetatea Alba-Iulia[1]. La începutul anului 1792, Biblioteca a fost preluată de Batthyani; Batthyani este autorul proiectului unei academii („Societas assiduorum”). În anul 1962, Biblioteca Batthyaneum a devenit filială cu profil documentar a Bibliotecii Naţionale a României (la acea vreme B.C.S).

În decursul anilor, Biblioteca Batthyaneum a primit numeroase donaţii, s-au efectuat achiziţii, astfel încît, in prezent, biblioteca numără peste 69.000 unităţi bibliografice[2]. Cele mai importante însă, atît din punct de vedere istoric cît şi artistic sunt manuscrisele (1230 la număr, între care extraordinarul „Codex aureus” datînd din secolul IX d. Chr.) şi incunabulele. Colecţia de incunabule situează biblioteca pe primul loc în ţară din punct de vedere numeric şi valoric, între bibliotecile care deţin fonduri de acest fel.[3]

Cel mai vechi incunabul din Batthyaneum datează din anul 1466, fiind tipărit la Strasbourg (Argentorati) de Johannes Mentelin. El aparţine lui Astenatus de Ast, un important canonic franciscan şi teolog, mort în jurul anului 1330. Opera sa majoră se numeşte „Summa de casibus conscientiae”, lucrare ce se află şi în Biblioteca Batthyaneum.

Aristotel, marele gînditor grec, întemeietor al „Liceului”, discipol al lui Platon, la rîndul lui discipolul lui Socrate, aceşti trei filosofi, din trei generaţii diferite au creat aura de legendă a filosofiei clasice elene. Din opera imensă a lui Aristotel, la Batthyaneum putem găsi „De natura animalium”, incunabul tipărit la Veneţia în anul 1468 de către Bartolomeu de Zanis. O altă ediţie prezentă la Alba-Iulia din opera lui Aristotel este „Opera grecae”, editată de Aldus Manutius în anii 1495-1498: ea a apărut în cinci volume şi conţinea 3648 de pagini in folio.

Aeneas Silvius (Piccolominus) este cunoscut în Biserica romano-catolică ca Papa Pius al II-lea. Este autor al unor scrieri cu caracter istoric, umanist, într-unele dintre ele prezentîndu-se date privitoare la români, bohemieni, cehi, slovaci, naţiuni ce trăiau în estul şi centrul Europei. Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Cosmographia”, dar în Biblioteca Batthyaneum din Alba-Iulia există un exemplar al lucrării „Historia Bohemica”, tipărit la Roma, în anul 1475 de Johannes Nicolai Hanheymer.

„Opus de animalibus” (Cartea despre animale) este o lucrare aparţinînd lui Albert cel Mare (Albert von Bőllstadt), teolog, filosof, naturalist german, profesor al lui Toma D’Aquino. Opusculul a fost tipărit la Roma, în anul 1478 de către Simeon Nicolai. Albert von Böllstadt (1206-1280) – supranumit mai tîrziu „Cel Mare”,datorită enciclopedismului cunoştiinţelor sale - a făcut studiile benedictine la mănăstirea de lingă Augsburg. Plecat în Italia, îl cunoaşte pe Fratele Jordan de Saxa, succesorul Sf. Dominic, care îl determină să intre în ordinul dominican. Profesează la Colonia, Fribourg, Paris. Între anii 1260-1261 va fi episcop de Ratisbonne. A predicat Cruciadele şi a încercat Pacificarea popoarelor. Dintre cele mai importante lucrări menţionăm „Summa de creaturis” (1240-1250), „De unitate intellectu contra Averroistes” (1256), „Metaphysica”. A fost de asemenea un naturalist important, tratatul său „Despre animale” – cel ce se găseşte în Biblioteca Batthyaneum - fiind considerat un compendiu al situaţiei zoologiei din secolul al XIII-lea[4].

Abano Petrus: „Conciliatur differentiarum philosophorum et principiae medicorum...” este poate prima lucrare tipărită care încearcă să apropie principiile susţinute de filosofi cu cele susţinute de medici[5]. Lucrarea, care nu a rămas în istoria nici a medicinii, nici a filosofiei, s-a bucurat în epocă de un deosebit succes, fiind apărută în mai multe ediţii succesive. Cea de la Alba-Iulia poartă data 1496, Veneţia.

Din opera lui Aristofan găsim un exemplar al „Comediilor” tipărit la Veneţia în limba greacă, în anul 1498.

Biblioteca Batthyaneum este deţinătoarea unor ediţii princeps din lucrări de mare valoare, cum ar fi: „Opera” lui Apuleius, tipărită în anul 1469 de C. Sweynheim şi A. Pannartz; „Saturnalis et In Somnium Scipionis” , de Macrobius, Veneţia, 1470, „Pharsalia” lui Lucan.

Ammianus Marcellinus (330-400 d.Chr.) a fost un istoric latin de origine greacă. A fost colaborator al împăratului Julian (361-363), ultimul apărător al păgînismului. În jurul anului 390 a scris o istorie în 31 de cărţi, în care continua opera lui Tacitus, dar primele 13 cărţi s-au pierdut. Documentarea în aceste cărţi este întinsă şi variată, iar expunerea clară şi obiectivă[6]. Din opera lui Ammianus Marcellinus, Biblioteca din Alba-Iulia deţine un incunabul intitulat „Historiarum libri XIV – XXVI”, editat de Angelus Sabinus şi tipărit în anul 1474 de Georg Sachsel şi Bartholomaeus Golsch la Roma.

Alţi autori: Bartolus de Saxoferrato – cu două incunabule, ambele tipărite la Veneţia în anul 1492; Bergonensis Phillipus cu un supliment al Cronicilor din 1486; Borbellis Nicolaus („Summulae philosophiae rationalis seu logica”), Basel, 1494.

„Bergomensis Cronicarum Supplementum” se află în Biblioteca de la Alba-Iulia în a doua ediţie, cea din anul 1486, prima ediţie datînd din anul 1483. Cartea are 295 de file numerotate, 12 file nenumerotate, din care prima filă este dedicată prologului, iar celelalte 11 unui index alfabetic, fiind tipărită cu 59 de rînduri pe pagină. Ediţia de la Batthyaneum conţine şi 2 ex-librisuri. Primul, are inscripţia „E.M.Cox’ cu deviza „Qvosque tandem”, iar al doilea, „Librairie Ancienne T. De Marinis & Co.,Florence”. Acest incunabul, ca şi cel aparţinînd lui Leonardus de Utina, a fost achiziţionat în anul 1970 de la anticarul bucureştean din strada Polizu.

Bessarion este autorul unei cărţi intitulate: „Adversus calomniatorem Platonis”, lucrare apărută la Roma în anul 1465. Basil Bessarion s-a născut în Trebizonda în anul 1403. Datorită meritelor sale deosebite va ajunge arhiepiscop al Niceei, numit fiind de împăratul Ioan al VIII-lea Paleolog, apoi, plecînd la Roma va fi numit cardinal. Opera cardinalului Bessarion susţine superioritatea lui Platon, afirmînd că acesta se apropiase în doctrina lui cel mai mult de creştinism[7]. În anul 1472, Bessarion va lăsa moştenire Veneţiei un număr de 746 de manuscrise greceşti, aceasta fiind baza de la care s-a constituit Biblioteca San-Marco.

Caesar (Caius Iulius Caesar) a trăit între anii 100 şi 44 î. Chr. A fost un strălucit om politic, general, dar şi scriitor şi orator roman. Consul, guvernator al provinciei Gallia Narbonensis, după care în urma unei strălucite campanii a cucerit întreaga Galie. A declanşat războiul civil, instaurînd dictatura personală in urma victoriilor repurtate asupra lui Pompei, dar a fost ucis în Senat la Idele lui Marte în anul 44. Ca scriitor, s-a remarcat prin cele două lucrări memorialistice, „De bello Galico” şi „De Bello Civili”; din aceste două lucrări, în Biblioteca Batthyaneum se găseşte un exemplar care adună cartea a VII-a din Războiul galic şi cartea a III-a din Războiul civil; exemplarul a fost tipărit de Nicolaus Jenson Gallicus în anul 1471, la Veneţia. Nicolaus Jenson, de meserie gravor de monede şi medalii, a fost trimis în anul 1468 de regele Carol al VII-lea la Mainz, pentru a „fura” meşteşugul tiparului. Însă Jenson s-a stabilit la Veneţia, unde împreună cu tipograful Johann din Köln şi cu bancherul Peter Ugelheim a pus bazele firmei „Nicolaus Jenson Sociique”, avînd reprezentanţe la Roma, Perugia, Neapole[8].

Marcus Tullius Cicero, contemporan al lui Caesar (a trăit între anii 106 şi 43 î. Chr), a fost ca şi acesta un strălucit om politic, dar şi filosof, scriitor şi orator. Cicero a scris „De oficiis”, din care la Alba-Iulia se găseşte cartea a III-a, şi „Epistolae familiares”. Lucrările au fost tipărite la Veneţia, în 1496 prima, în 1497 a doua. De asemenea, un incunabul intitulat „Rhetorica ad Herrenium” dedicat Principelui de Mantua, Phillippo în anul 1500 poate fi regăsit în colecţiile iniţiate de Ignaz Batthyani.

Lucius Apuleius (născut în anul 124 la Madaur, mort în 170) a fost un filosof platonic, retor, scriitor. Interesat de riturile de iniţiere contemporane lui, de practicile magice ale egiptenilor, a fost influenţat de scrierea „Metamorphoses” a lui Lucius din Patrae. La rîndul său Apuleius a scris „Metamorphoses”, o scriere mai bine cunoscută sub numele dat ulterior de ‚Măgarul de aur”. Aceasta este o proză narativă care a dovedit o largă influenţă după moartea autorului din anul 170 d. Chr. „Măgarul de aur” este povestea unui tînăr transformat prin vrăjitorie în măgar. Un incunabul de 178 de file, reproduce „Opera” lui Lucius Apuleius Madaurensis, incunabulul fiind tipărit la Roma în anul 1469 de C. Sweynheim şi A. Pannartz – ediţie princeps. În acelaşi volum se mai poate găsi „Asclepios” din colecţia Hermes Trismegistul şi „Epitoma disciplinarum Platonis” de Albinus Platonicus.

Hermes Trismegistos este o colecţie, scrisă în greacă şi latină, databilă de la mijlocul secolului I pînă la sfîrşitul secolului al III-lea d.Chr., care se prezintă sub forma unor dialoguri platoniciene. Ele sunt împărţite în două clase: „populare”, dedicate astrologiei şi ştiinţelor oculte; „savante”, dedicate filosofiei şi teologiei. Dialogul prezent în incunabulul de la Aiud poartă titlul „Asclepios”.

Johannes Gerson s-a născut în anul 1363 în localitatea Gerson şi a murit în anul 1429 la Lyon. Gerson a studiat la Facultatea de la Paris cu Pierre d’Ailly, care era rector, teologia şi filosofia. Împreună, au participat la Conciliul de la Constanz, care a pus una din problemele majore ale sfîrşitului de secol al XIV-lea în lumea creştină: ruptura din biserică dintre Papii de la Roma şi cei de la Avignon. În anul 1395, Gerson este numit rector al Universităţii din Paris. În scrierile sale („De potentiae Ecclesiae”, „De theologia mystica”), Gerson apără acţiunile şi poziţia Conciliului de la Constanz. „Gerson reprezintă o perfectă încarnare a clericului medieval. Opera sa teologică şi eclesiastică nu împiedică o viaţă publică intensă¸în care predica ocupă un loc însemnat. Gerson şi-a menţinut rolul de mediator – între două şcoli rivale, dar şi pentru a pune un termen Schismei Bisericii Occidentale.”[9] Incunabulele prezente la Alba-Iulia sunt tipărite de Johann Sensenschmidt la Nürnberg în anii 1470-1471, şi conţin următoarele lucrări: „De arta audiendi confessiones”,„De spiritualibus noptiis sive Opusculum super Cantica Canticorum”, „De trahemdis ad Christum parvulis”, „Conclusiones de diversis materiis moralibus seu de regulis mandatorum”

Anton Sorg a tipărit în anul 1483 lucrările Conciliului de la Constanz (Constencz). Lucrarea a apărut la Augsburg şi se poate găsi de asemenea la Batthyaneum. În această lucrare se vorbeşte de un oarecare cavaler Tugomir, de origine valahă, sol al lui Mircea cel Bătrîn la acest conciliu, precum şi de prezenţa mitropolitului Grigore Ţamblac al Moldovei[10]. Conciliul de la Constanz, care a avut loc între anii 1414 şi 1418, a încercat să rezolve problema schismei din interiorul bisericii apusene, el urmînd alegerii a doi Papi rivali, şi anume Grigore al XII-lea la Roma şi Benedict al XIII-lea la Avignon. A condamnat ereziile lui John Wycliffe şi ale lui Jan Huss.

Alţi autori prezenţi în Biblioteca Batthyaneum din Alba-Iulia: Johannes de Turrecremata, Petrus Aureoli, Guillelmus Parisiensis, Johannes Friburgensis, Nicolaus de Ausmo, Marcellus Nonius, Jacobus de Theramo.

Johannes de Turrecremata (Juan de Torquemada: 1388-1468) s-a născut în Valladolid (Spania), devenind eclesiastic al Ordinului Dominican. În anul 1415 a participat la Conciliul de la Constanz, după care, în anul 1423 şi-a obţinut doctoratul în teologie la Paris. În anul 1431 Papa Eugen al IV-lea l-a chemat la Roma, unde i-a conferit titlul de „Magister Sancti Palatii”.

Marcellus Nonius (sec. III d.Chr.) a fost un gramatic latin, a cărui principală lucrare „Compendiosa doctrina per litteras ad filium” este un lexicon enciclopedic în care sunt prezentate unele dintre operele dispărute ale literaturii latine. La Batthyaneum există un incunabul, „De proprietate latini sermonis”, lucrare a lui Marcellus Nonius tipărită de Antonius de Gusago la Veneţia; în acelaşi incunabul se mai află şi alte două lucrări, una aparţinînd lui Sextus Pompeius Festus („De verborum significatione”), cealaltă lui Marcus Terentius Varro („De lingua latina”).

Petrus Aureoli (1280-1322) s-a născut în localitatea franceză Gourdon. Teolog, filosof şi gînditor critic, numit „Doctor facundus” (Doctor elocvent), Petrus Aureoli a studiat la Paris cu Duns Scottus, începînd din anul 1304; a devenit lector, mai întîi la Bologna (în anul 1312), ulterior la Toulouse şi Paris. Provincial al ordinului franciscan în Aquitania, va fi numit arhiepiscop la Aix-en-Provence şi consacrat în anul următor de către Papa Ioan al XXII-lea. Critic al teoriilor lui Duns Scottus şi Toma D’Aquino despre cunoaştere, Petrus Aureoli este autorul unor tratate al căror suport este doctrina universaliilor. Cele mai importante scrieri ale sale sunt: „Tractatus de paupertate” (Tratatul despre sărăcie), scris în anul 1311, „Tratatus de principiis naturae” în 4 volume şi „Tractatus de conceptione beatae Mariae Virginae” scris în anii 1314-1315. La Alba-Iulia se află un exemplar al celei mai populare scrieri aparţinînd lui Petrus Aureoli, „Compendium litteralis sensus totius Bibliae”, scris în anul 1319 şi tipărit de Georg Husner la Strassburg (Strasbourg) în cursul anului 1476.

„Noctes Atticae” (Nopţile atice) este cartea lui Aulus Gellius. „Nopţile atice” reprezintă o adevărată enciclopedie care dovedeşte selecţie şi spirit critic, enciclopedie a maximelor culese din autorii vremii în care a trăit – secolul II d. Chr. Ediţia princeps a acestei opere a apărut la Roma în anul 1469, dar la Alba-Iulia se găseşte un exemplar tipărit la Brixiae (Brescia) in anul 1485.

Justinian este prezent cu incunabule reproducînd Codul lui Justinian şi Instituţiile tipărite la Nürnberg, în tipografia lui Anton Koberger, în anii 1475 şi 1486.

Din opera lui Homer, s-a tipărit la Florenţa, în anul 1488, un volum purtînd titlul „Opera”, volum editat în limba greacă. Aceasta este ediţia princeps din opera lui Homer, ediţie realizată de Demetrios Chalcondylas, membru al Academiei Platoniciene din Florenţa, iar tiparul fiind realizat de Bartolomeo di Francesco del Libri. Mai specificăm că, pînă tîrziu în evul mediu, greaca era considerată o limbă cultă, alături de latină.

Raimundus Lullus (1232-1316) s-a născut la Palma de Majorca, într-o familie de nobili catalani. Intrat în ordinul franciscan, întemeiază la Miramar, în Spania şi la Roma colegii pentru pregătirea misionarilor. A călătorit mult, în Franţa (la curtea lui Filip cel Frumos), la Viena, în Italia, în Egipt, Palestina, Tunisia. Între anii 1288 şi 1289 a scris Llibre de méravelles, dedicată lui Filip cel Frumos. Ulterior, Lullus a fost supranumit „doctor illuminatus”. Din opera lui Lullus, la Batthyaneum se află De laudibus Beatae Mariae Virginis, tipărită la Paris de Guy Marchant în anul 1499.

Alţi autori: Petrus Lombardus, Johannes de Thurocz (Cu „Cronica Ungurilor”), Sallustius Crispus, Vergilius (într-un incunabul datînd din anul 1492), Laurentius Valla, Flavius Josephus, Duns Scotus.

Petrus Lombardus (Pierre de Novarre: 1100-1160) s-a născut lîngă Novara, în Italia, într-o familie săracă. Educaţia a primit-o la şcoala de pe lîngă catedrala din Novara, ulterior la Lucca. Sub oblăduirea episcopului de Luccas, Otto, si a Sf. Bernard, a continuat studiile la Reims şi Paris. În anul 1147 era subdiacon, în 1150 diacon, pentru ca în anul 1159 să devină, datorită meritelor sale, arhiepiscop de Paris. Lucrarea sa cea mai importantă se numeşte: „Libri quator sententiarum”.

Laurentius Valla (Lorenzo Valla; 1407-1457) a fost o personalitate marcantă a primei jumătăţi a secolului al XV-lea. Adept al criteriului raţiunii, a supus unei judecăţi critice filosofia scolastică; a ridicat o serie întreagă de probleme de limbă şi stil, prin prisma adoptării limbii latine ca limbă literară superioară. Printre lucrările de bază ale lui Lorenzo Valla se numără : „Novum Testamentum”, în care autorul propune reconstituirea textului autentic al Noului Testament, „Eleguantia de lingua latina” (1444), tipărită la Veneţia în anul 1500 – un exemplar se află la Batthyaneum – şi „Emendationes six librorum T. Livii de secundo bello punico” (Corectări aduse celor şase cărţi ale lui Titus Livius despre al doilea război punic).

Ovidiu – marele poet exilat la Tomis – se află în Biblioteca Batthyaneum cu două incunabule : „Metamorfozele”, tipărite la Veneţia în anul 1493 şi „Fasti”, tot la Veneţia, în 1497. De asemenea, o ediţie de „Epistulae heroides”, tipărită de Petrus Martyr în anul 1494 la Milano, nu este înregistrată de nici unul din cataloagele de specialitate, fiind aşadar considerat unicat.

Terentius este reprezentantul comediei palliate. Opera sa cuprinde şase comedii , dintre care cele mai cunoscute - şi jucate şi în prezent pe scenele lumii sunt „Fata din Andros”, „Soacra”, „Cel care se pedepseşte singur”, ş.a.m.d. Din comediile lui Terentius, biblioteca deţine un exemplar tipărit la Strassburg în anul 1499 de Hans Grüninger. Acest incunabul în limba germană este interesant prin gravurile în lemn, din care multe reprezintă amănunte de punere în scenă şi personaje îmbrăcate în stilul german al epocii[11].

Din opera lui Platon, putem găsi un incunabul intitulat „De sapientiae” (Despre întelepciune), tipărit la Daventriae (Davenport) în anul 1500.

La Batthyaneum se afla un mare număr de incunabule cu subiect medical, incunabule care au fost prezentate de Constantin Bart[12]. Printre aceste incunabule, semnalăm: Albert cel Mare cu lucrarea „Liber aggregationis seu secretum secretorum”; Diodor din Sicilia cu „Bibliotheca seu historia priscorum liber”, tipărită la Veneţia în anul 1496; de asemenea, pot fi găsite o serie întreagă de incunabule, cu autori necunoscuţi, dar tratînd probleme medicale în stilul secolului al XV-lea: „De medicinis experimentalis” (Mediolanum=Milano, 1481); „Regimen sanitatis” (Augsburg, 1474); „Repertorium sive tabula generalis auctoritatem Aristotelis” (Nürnberg, 1490); „Ein tracta contra Pestern” (Strassburg, 1500) şi altele.

Alţi autori : Hugo de Prato Florido, Hugo de Santo Charo (? – 1262), Franciscus Philelphus, Rainerius de Pisis, Junianus Maius, Antoninus Florentinus.

Franciscus Philelphus (Francesco Filelfo; 1398-1481) a fost un om politic şi profesor . Autor de tratate şi poezii encomiastice, comentator public al lui Dante şi Cicero, a fost un redutabil adversar al familiei de Medici. Printre lucrările care-i aparţin se numără „Commentationes fiorentinae de exilio”, „Epistolae”, „Orationes”, „Satyrae”. În biblioteca Batthyaneum pot fi găsite 2 incunabule, unul reproducînd „Epistolae”, tipărit de Wendelin von Speyer la Veneţia în anul 1473 şi celălalt „Satyrae”, tipărit de Christoph Valdarfer la Milano în anul 1476. De asemenea, lucrări semnate de Francesco Filelfo pot fi regăsite şi în alte biblioteci mari din România.

O parte din incunabulele aflate la Batthyaneum au fost tipărite de Johann Mentelin la Strassburg (actualul oraş Strasbourg). Johann Mentelin a fost primul tipograf care a deschis, în anul 1458, o imprimerie în afara localităţii Mainz. Introducînd pagina cu 49 de rînduri – pînă la el, toate tipăriturile erau făcute la 42 de rînduri – el reuşeşte să tipărească o Biblie, ce avea doar 580 de pagini, faţă de cele 1286 ale Bibliei lui Gutenberg. Tot Johann Mentelin va fi cel care va publica prima ediţia a poemului epic german „Parzival”, în anul 1477, poem scris de Wolfram von Eschenbach.

Rodericus Zamoriensis este autorul unui compendiu de istorie a Spaniei („Compendiosa historia Hispanica” ), tipărit de Ulrich Han la Roma în anul 1476. Ulrich Han s-a făcut remarcat prin editarea în acelaşi an – 1476 – a primului tratat de muzică, în care erau tipărite portative şi note. El a activat la Roma începînd din anul 1467.

---

[1] Iacob Mîrza – Paradisul ca o bibliotecă, în: Pagini transilvane, No. 1/1993, pag. 132.

[2] Biblioteca Centrală de Stat – Biblioteca Batthyaneum din Alba-Iulia,Bucureşti: Ed. Didactică şi pedagogică, 1957, pag. 22

[3] Ileana Dârja – Un monument de cultură,, în: Revista Bibliotecii Naţionale, no. 1/1996, pag. 16

[4] Gh. Vlăduţescu – Teologie şi metafizică în cultura evului mediu, Bucureşti: Paideia, 2003, pag. 125

[5] *** - Encyclopedia Brittanica on CD-ROM, ed. 1998

[6] Lucian Boia – Mari istorici ai lumii, Bucureşti: ed. Universităţii, 1978, pag. 29

[7] Sorin Ionescu – Introducere la Marsilio Ficino, Asupra iubirii sau Banchetul lui Platon, Bucureşti: Ed. „Bucovina” I.E.Torouţiu, 1942

[8] Albert Flocon – op. cit., pag. 175.

[9] *** - Le monde des littératures, Paris: ed. Universalis, 2003

[10] Scarlat Callimachi – Din cărţi vechi. Pagini privitoare la istoria Românilor, Bucureşti: Biblioteca Istorică „Universul”, 1946.

[11] Biblioteca Centrală de Stat – op. cit., pag. 26

[12] Constantin Bart – Manuscrisele şi incunabulele medicale de la Biblioteca documentară Batthyaneum,în „Acta Musei Apulensis”, vol. V (1964), p. 439-449

[silvian dobre]

multumesc pentru acest interesant domeniu ,mai ales ca ma ocup si cu colectionarea cartilor vechi !!

[VOICAN MARIN]

DE ŢINUT MINTE ...
Vă mulţumesc pentru deosebita grijă pe acre o acordaţi membrilor reţelei.