Gheorghe Zamfir si muzica clasica interpretata la nai

[altmarius]

Gheorghe Zamfir

De la Wikipedia, enciclopedia libera

 

Gheorghe Zamfir în concert (Cracovia, iul. 2008).

Gheorghe Zamfir (n. 6 aprilie 1941, Găeşti, judeţul Dâmboviţa) este un naist virtuoz şi compozitor român, supranumit Regele naiului.^{[necesită citare]} Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit şi fluierul lui Pan), reuşeşte să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcţia şi tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile şi genurile muzicale, revoluţionând sunetul la scară universală şi aducând naiul în atenţia publicului modern.

Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist şi în domeniul literar şi al artelor plastice, publicând versuri, eseuri şi o carte autobiografică şi expunând picturi proprii în ţară şi în străinătate.

 Biografie

Este cetatean de origine roma si se naşte la Găeşti, pe 6 aprilie 1941. A fost profesor de onoare la scoala din satul Valea Mare din judetul Vaslui, predand cu multa daruire, limba rromani.Animat de traditiile rrome, acesta a derulat activitati de punere in valoare a obiceiurilor tiganesti: "jocul caprei, ursul si tiganul, sarba-n caruta cu picioarele de-a tara", si mai ales obisnuia sa dirijeze oile prin glasul minunat al naiului sau. Mama sa era o cunoscuta vrajitoare a magiei albe (mama Cosesteanca), iar tatal sau, un priceput mestesugar al metalului neferos(ceaonar). Alaturi de cei 8 frati ai sai, a debutat in ansamblul "Ciubotica Cucului" din Botosani. Gheorghe Zamfir, fire ambitioasa, a ajuns sa cante chiar la metrourile din Paris, unde intr-o zi norocul i-a suras. Auzindu-l, un impresar francez, i-a propus un contract artisitic pentru a canta alaturi de cei mai grandiosi artisti ai lumii. De aici pana la faima, nu a mai fost decat un pas. După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgraţia cuplului Ceauşescu. Este nevoit să plece în exil.

„Urlând de durere, cu inima sfâşiată în bucăţi, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize şi cu naiurile la spinare. Paşaportul mi l-a băgat în buzunar fostul ministru de Externe, Ştefan Andrei, care mi-a spus: "Pleci şi nu te mai întorci. Altfel, Ceauşescu te omoară!". Exilul a fost absolut teribil pentru mine. Dacă nu plecam din ţară eram arestat, condamnat şi poate pierdut fizic.”

Cariera sa continuă şi în exil, bucurându-se de succes mondial. Primeşte numeroase premii şi distincţii. În 1986, în Canada, din relaţia cu Susan Nichols, i se naşte unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formaţie rock din Montreal. În 1995 se căsătoreşte cu Marie Noëlle, la Paris. Revenit în România după Revoluţia din 1989, traversează o perioadă de dificultăţi financiare din cauza datoriilor acumulate faţă de fiscul francez, care îi confiscă posesiunile din Franţa. Acest fapt nu îl împiedică să îşi continue cariera artistică.

 Inovator al naiului

Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradiţional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conţinând succesiv 22, 25, 28 şi 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) şi naiul contrabas (30 de tuburi – apărut în 1972). Reuşeşte să obţină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambuşurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor şi chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Îşi asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, şi le acordează cu ajutorul unei mici cantităţi de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecţionează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălţime şi 1,2 m lăţime.

 Cariera artistică muzicală

În 1959 obţine Premiul I şi titlul de laureat pe ţară, şi înregistrează primele compoziţii proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elveţian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii '60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătoreşte în multe ţări europene şi câştigă Locul I în numeroase competiţii internaţionale.

În perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din Bucureşti. În 1966 scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziţii ale sale în cel mai autentic spirit popular, printre care şi faimoasele sale piese: Doina de Jale şi Doina ca de la Vişina. În 1968 scoate cel de al doilea disc cu Electrecord. În 1969 pleacă prin demisie de la Ansamblul folcloric Ciocârlia.

Între anii 1968-1970 întreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveţia, URSS, China, unde obţine un succes impresionant.

În 1970 înfiinţează propriul său Taraf concertistic, cu care susţine, în 1971, 45 de reprezentaţii la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor şi bas) create de el însuşi în 1968. Reprezentaţiile se bucură de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime, din Europa, America de Sud, Canada şi SUA, până în Australia, Japonia şi Africa de Sud. Este invitat să susţină concerte, în diferite ocazii, de nenumăraţi şefi de state şi personalităţi, printre care împărăteasa Japoniei, preşedintele Columbiei şi Papa Ioan Paul al II-lea. Primeşte nenumărate premii şi distincţii.
În 1972 creează stilul Nai - Orgă, introducând repertorii noi şi lărgind considerabil paleta expresivă de interpretare a naiului.
În 1974 compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă şi orchestră, pe care o înregistrează la Bucureşti cu Orchestra Naţională Radio şi Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.
Single-ul său Eté d’amour devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului 1976. Urmează Păstorul Singuratic, al doilea hit european al său, la care colaborează cu compozitorul şi dirijorul german James Last, pe care îl cunoaşte într-unul din turneele sale. Ambele cântece anunţă venirea unui sunet nemaiîntâlnit până atunci, care îi atrage recunoaşterea internaţională. Urmează concerte în SUA, la Carnegie Hall, New York (1981) şi Kennedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franţa, Elveţia, Austria.
În 1981 îşi lansează discurile pe piaţa americană.
În 1982 compune prima Rapsodie şi primul Concert pentru nai şi orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.
În 1984 compune primul Cvintet pentru nai şi cvartet de coarde, numit Cvintetul Plopilor, pe care îl cântă împreună cu Cvartetul Oxford din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul Cvartet Enescu, în Franţa şi Germania.
În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim Dublul Concert în re minor pentru vioară şi oboi de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra.
Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. După moartea Sanctităţii Sale, creează special pentru comemorarea Sa Conceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orgă şi grup vocal bărbătesc.
În domeniul cinematografiei, participă la compunerea coloanei sonore a unor filme celebre, printre care Once upon a time in America, al regretatului regizor Sergio Leone, Karate Kid sau, mai nou, Kill Bill. Iată cum rememorează Gheorghe Zamfir participarea la coloana sonoră a filmului Once upon a time in America (citat preluat din cartea sa autobiografică Binecuvântare şi blestem):

„1987. Roma mă solicită prin Ennio Morricone şi Sergio Leone pentru a înregistra tema principală la filmul care avea să facă turul lumii, ca o capodoperă a cinematografiei: "Once upon a time in America". Experienţa a fost unică, participarea naiului în desfăşurarea acţiunii fiind majoră, creând impactul pe care realizatorii mizau. Într-adevăr, intervenţia mea avea să creeze emoţia care a făcut din acest film unul din cele mai vizionate şi apreciate filme din lume la acea epocă.”

În 1990, după Revoluţie, se reîntoarce în ţară. Îşi continuă seria de concerte şi turnee în Franţa, Elveţia şi, mai ales, Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor şi artist al secolului XX. Susţine concerte la pupitrul Orchestrei Naţionale de Folclor, reînfiinţată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a orchestrei are loc în luna mai 2007).

În decursul unei cariere muzicale care depăşeşte 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă şi clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John.
Gheorghe Zamfir este câştigătorul a 120 de discuri de aur şi platină, are peste 190 de discuri înregistrate, şi are peste 120 de milioane de albume vândute^[1]. Este singurul artist european care a câştigat două discuri de aur în SUA şi singurul artist român care a câştigat un disc de aur în Ungaria.

  Premii şi distincţii

De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primeşte numeroase premii, distincţii şi medalii, printre care:

• Medalia Vaticanului
• Ordinul Meritul Cultural al Franţei
• Titlul de Ofiţer şi Cavaler al Franţei, Belgiei şi Luxemburgului
• Ordinul Comandorului în Columbia
• Diploma Universităţii Don Bosco din Roma, de două ori
• Medalia de aur a Asociaţiei din cadrul Academiei de Artă, Ştiinţe şi Litere a Franţei, de două ori
• Premiul Academiei Charles Cros
• Premiul Ţitera de aur în Franţa
• Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia
• Premiul Internaţional Omnia pentru întreaga operă muzicală^[6], în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu", ediţia 2009

 Creaţii muzicale originale

Gheorghe Zamfir a compus peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic. Printre acestea se numără:

• Doina de jale şi Doina ca de la Vişina, compoziţii pentru nai în spirit popular (1966)
• Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă şi orchestră (1974)
• Concert pentru nai şi orchestră (1982)
• Cvintet pentru nai şi cvartet de coarde (Cvintetul Plopilor, 1984)
• Conceptul muzical Totus Tuus, set de piese pentru nai, orgă şi grup vocal bărbătesc (2005)

 Discografie selectivă

• Flute de Pan et orgue (2007)
• Gheorghe Zamfir and friends (2007)
• Koenig der Panfloete (2007)
• TOTUS TUUS - In memoriam Ioan Paul II (2005)
• Doina de l'amour (2004)
• Magic of the panpipes (2004)
• 20 panpipe favourites (2003)
• Colinde
• Sunetul românesc - Colecţia de Aur, Vol. 1 (2002)
• Anii 70 - Colecţia de Aur Vol. 2 (2002)
• Anii 70 În lume - Colecţia de Aur Vol. 3 (2002)
• Melodii Celebre - Colecţia de Aur, Vol. 4 (2002)
• Opere nemuritoare - Colecţia de Aur, Vol. 5 (2002)
• Cele mai frumoase Doine - Colecţia de Aur, Vol. 6 (2002)
• Murmures de la Foret (Forest Murmers) (2002)
• Music from the movies (2002)
• Legenda Românească (2001)
• Love Story Of The Panpipe - Classical - 60 Years Jubilee (2001)
• Love Story Of The Panpipe - Folklore - 60 Years Jubilee (2001)
• En France (2001)
• A feeling of romance (2000)
• Flutes romatines 1 (2000)
• In Scandinavia (2000)
• Millenium collection (2000)
• A feeling of Christmas (1999)
• Glorious pipes (1999)
• Die goldene Panflöte (1998)
• Lonely shepherd (1997)
• Songs of Romance, Vol. 1 (1997)
• Like a breaze (1997)
• Gheorghe Zamfir - Collection (1997)
• Panfloete und Orgel, Vol. 1 (1997)
• Panfloete und Orgel, Vol. 2 (1997)
• Panflute hits (1997)
• Comme une brise (1995)
• Panpipe moods (1995)
• Das Klagende Lied des Einsamen Hirten (1995)
• Der zauber der Panflöte (1995)
• King of the Pan Flute - and Other Favorites - (1994)
• Comme une brise (1994)
• L'ame roumaine (1994)
• Das klagende lied das ein (1994)
• Romanian Flute (1993)
• Love songs (1991)
• Greatest hits (1990)
• Fantasy (1990)
• Beautiful dream (1988)
• Classics by candlelight (1988)
• Harmony (1987)
• Picnic at Hanging Rock (1977)
• Impressions (1977)
• The Fantastic Gheorghe Zamfir (1971)

 Filmografie

Participă la coloana sonoră a următoarelor filme:

• Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele Blond) , 1972
• Le retour du Grand Blond (Întoarcerea Marelui Blond), 1974
• Picnic at Hanging Rock (Picnic la Hanging Rock), 1975
• Once upon a time in America (A fost odată în America), 1984
• The Karate Kid (Karate Kid), 1984
• Paradise, 1984
• Margarit i Margarita, 1989
• Omohide poro poro (Memories of Yesterday), 1991
• Celeste, 1991
• Preku ezeroto (Across the Lake), 1997
• Kill Bill. Vol.1, 2003

[altmarius]

Tommasso Albinoni - Adagio

[altmarius]

Franz Schubert - Ave Maria

[altmarius]

Robert Schumann - Panflote

[altmarius]

Bach - Aria

[altmarius]

Bach - Ave Verum

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]