Curiozităţi despre scriitori ruşi

[judit ionescu]

Cei fascinaţi de literatura rusă cunosc prea bine modul în care eroii firului narativ se luptau cu sinele lor şi cu cele mai terifiante gânduri care ar putea izbucni în mintea oricărui om. Nu mulţi cunosc însă ceea ce stătea în spatele omului care îşi transforma ideile în adevărate opere de artă. Cel ce scrie se oglindeşte perfect şi în pielea personajelor pe care le descrie, mai ales cel care creionează stări şi sentimente. Este puţin probabil ca un scriitor să nu-şi fi făcut un portret literar în nenumăratele sale opere. Având atâta putere de a înţelege cele mai obscure trăiri, autorul s-a luptat mai ales cu el însuşi, dar şi cu mediul în care trăia şi în care îşi desfăşura activitatea literară. Mulţi dintre aceştia au trecut prin adevărate frici, lupte nesfârşite cu alcoolul (vezi Esenin), jocuri cu noroc (Dostoievski) sau singurătate (Evghenii Baratînski), dar să vă lăsăm pe voi să citiţi ciudăţenile cu care se confruntau ei zi de zi sau modul în care îşi desfăşurau activităţile zilnice.
 

De unde s-a mai inspirat F.M.Dostoievski…

Fiindcă a trăit 15 ani în Moscova, într-o casă aflată lânga un cimitir de nevoiaşi (criminali, sinucigaşi, săraci etc) şi lânga un spital, foarte multe descrieri de persoanje din romanele sale sunt de fapt aduceri aminte a celor văzute în apropierea lui. Personajele lugubre, dar şi obsesia lui de a-i descrie fizic pe mulţi dintre eroii malefici ai romanelor ca fiind ciupiţi de vărsat şi umflaţi la chip (de altfel, motivul acesta se regăseşte în multe romane din literatura rusă) nu sunt decât o oglindire a celor cu care a interacţionat în copilărie sau adolescență.

Viaţa cât mai aproape de natură reprezintă şi trezirea sufletului şi a sentimentelor nobile, era de părere Tolstoi. În Iasnaia Poliana, Tolstoi obişnuia să lucreze pe câmp alături de ţărani, să taie lemne pentru iarnă, să scoată apă din fântână şi să coacă pâine. În Moscova, a încercat să îşi păstreze acelaşi stil sănătos de viaţă şi obişnuia chiar să meargă pe jos şi câte 20 de kilometri. Acest lucru îi dădea forţa de a scrie şi îi alimenta cu succes noile fire narative pe care urma să le transpună pe foaie.

 

Chiar dacă ducea un stil de viaţă sănătos, Tolstoi avea anumite convingeri despre el însuşi de care nu putea să scape. Astfel, în Jurnal, el a notat principalele lui defecte:

1. netemeinicia (înțeleg prin aceasta: nehotărâre, nestatornicie, inconsecvență)
2. o fire dificilă, dezagreabilă, nervozitate, un amor propriu inutil, orgoliu
3. obiceiul de a trândăvi

 

 

 
 

Superstiţiile lui Puşkin…

Nemuritorul Puşkin era încătuşat de gânduri fixe şi credea foarte mult în superstiţii. De aceea, în timpul ceremoniei nunţii sale, când unul dintre inele a fost scăpat pe jos, iar ambele lumânări s-au stins brusc, Puşkin a luat aceste semne ca fiind de rău augur pentru căsătoria sa. Se pare că teama lui s-a îndeplinit după numai şase ani, când Puşkin l-a provocat pe D’Anthis (amantul Nataliei Pușkina) la un duel, după ce aflase că acesta ar fi avut o aventură cu soția sa. Puşkin a murit în timpul acestui duel.
 

 

Gogol, un om care nu avea încredere în talentul lui de scriitor…

După ce a scris jumătate de roman (Suflete moarte, romanul pe care l-a finalizat în 8 ani), în luna februarie, pe fondul unei crize nervoase, provocată de depresiile nenumarate de care suferea, Gogol a aruncat în sobă tot ce scrisese.

Lucrul care îi făcea plăcere era să stea în camera lui să scrie toata dimineața, oprindu-se numai pentru a lua prânzul, întorcându-se apoi din nou în cameră pentru a continua să scrie până la 7 seara, când cobora să ia cina. Aceste lucruri le făcea cu seriozitate în fiecare zi.

Se vorbeşte despre sfârşitul tragic al acestuia. După câțiva ani de la moartea sa, Gogol a fost dezgropat pentru a fi mutat în altă parte, însă cei care au asistat la dezhumare au constatat cu groază că trupul lui era întors cu faţa în jos. Scriitorul romanului Suflete moarte a fost îngropat, probabil, în timp ce se afla în comă.
 

Evghenii Baratînski a preferat singurătatea…

Dezgustat de lumea tot mai fadă a societăţii, a renunțat la viața socială, preferând să trăiască aproape de casa lui împreună cu soţia sa. Un cuplu apropiat acestora a povestit că obişnuiau să se plimbe în fiecare dimineaţa la ora 7 în grădina casei lor, după care luau prânzul la ora 5 şi se culcau la ora 9 seara. Deşi nu trecuse de vârsta de 25 de ani, el îşi pierduse în totalitate interesul de a se mai duce la petreceri sau de a mai avea o viaţă socială activă.
 

 

Planul lui Ostrovski…

a fost acela de a părăsi teatrul şi viaţa de la oraş şi de a deveni fermier, însa entuziasmul lui nu a durat foarte mult… Se pare că lumea zgomotoasă a urbanului i-a învins dorinţa de a face altceva în afară de scris.
 

 

 
 

 

Goncearov nu se putea denumi scriitor până la demisie…

Mihai Novicov dezvăluie începutul literar al lui Ivan Goncearov, autorul romanului Oblomov, prin faptul că acesta încerca să se împartă între slujba banală şi literatură. Până la demisie, el refuza să se considere un scriitor profesionist, alegând doar să își scrie anumite idei pe ciorne ca mai apoi să le lege în ceva mai real. Recunoştea că atunci când lucra pentru altcineva, scria chinuit pentru el însuşi şi se îndoia mereu de valabilitatea celor realizate. Mai întâi aduna grămezi de material, constând în ciorne, planuri, descrieri succinte de personaje, urmând să treacă la redactarea operei când considera că scăpa de anumite circumstanţe care îi atenuau forţa creatoare."
 

 
Articol trimis de Olimpia Rusu.

Sursa: http://hyperliteratura.ro/

[Sabina Ivascu]

Sankt Petersburg – călătorie pe urmele marilor scriitori ruşi

[judit ionescu]

Din păcate link-ul dat de doamna "Sigrun" nu funcţionează, de aceea vă propun să încercaţi aici: http://bookaholic.ro/sankt-petersburg-calatorie-pe-urmele-marilor-s...

[Sabina Ivascu]

Mulțumesc pentru rezolvare ! O seară bună vă doresc !