DESPRE DISLEXIE

[judit ionescu]

Oamenii cu dislexie fac eforturi mari să ne înţeleagă. Noi ce facem ca să-i înţelegem? 

Oameni din întreaga lume întâmpină probleme când vine vorba de citit, fie din cauza lipsei de educație, fie pentru că nu se cunoaște limba în care e scris textul sau poate pentru că suferă de… dislexie. Persoanele cu dificultăți de citire sunt adesea capabile să gândească în moduri în care alții nu sunt și, drept urmare, sunt capabile de lucruri mărețe, dar în majoritatea timpului acești oameni sunt înțeleși greșit și, drept urmare, discriminați. Neîncurajarea celor cu dificultăți de citire (într-un mod pe care ei să-l găsească accesibil) poate să le limiteze (și, în multe cazuri, să deterioreze) capacitatea de a progresa.   Sam Barclay       Persoanele dislexice învaţă greu să citească sau să scrie şi nu pronunţă corect cuvintele. Au însă o inteligenţă peste medie, iar dacă sunt depistaţi din timp, au şanse să recupereze. Dislexicii asimilează rapid orice alte cunoştinţe în afară de citit. Și totuși, în ciuda ajutorului venit din partea celorlalți pentru ameliorarea afecțiunii, nimeni nu a încercat (până acum) să și înțeleagă cum se simte o persoană dislexică. “Dislexic fiind, întotdeauna am remarcat un lucru,” explică Sam Barclay, inițiatorul proiectului, în filmul de prezentare a cărții. “Ajutorul primit avea întotdeauna scopul de a mă face că citesc mai bine. Foarte puțin efort depus, însă, pentru a-i face pe ceilalți să înțeleagă ce înseamnă lupta cu lectura.”     Ținând cont de acestea, Barclay, care a absolvit Universitatea din Portsmouth, Secția Design Grafic, s-a avântat într-o călătorie tipografică pentru a traduce experiența sa ca persoană suferindă de dislexie într-un mod pe cât de frumos, pe atât de educativ. Astfel a rezultat cartea “I Wonder What It Feels Like To Be Dyslexic” (“Mă întreb ce înseamnă să fii dislexic”), un jurnal al luptei cu diverse forme de dislexie.             În creația lui Barclay, literele iau forme șerpuitoare, se înlocuiesc una pe cealaltă și joacă feste ochilor. Cartea ți se dezvăluie și îți lasă libertatea de a citi printre rânduri, astfel că noi interpretări ale limbajului sunt posibile. Modul în care literele sunt aranjate în cuvinte reprezintă cel mai bine capacitate de lectură a unei persoane cu dislexie. Pentru această lucrare, Barclay a fost nominalizat la premiul ISTD (International Society of Typographic Design). Experimentul a fost foarte bine primit și de publicul larg, care a apreciat pozitiv scopul lui: “Această carte dezvăluie foarte clar problemele cu care se confruntă cineva care încearcă să înțeleagă sensul unui cuvânt scris. În opinia mea, volumul este o resursă necesară atât pentru părinți, cât și pentru profesioniștii care doresc să susțină și să înțeleagă dificultățile întâmpinate de persoanele dislexice, mai ales în această lume plină de informații și într-o perioadă în care succesul alfabetizării populației acestei țări este, aparent, într-o traiectorie descendentă.”- Jeannie Low Ying (fost psiholog educațional) “Această carte ar trebui să fie pusă pe lista de lecturi obligatorii pentru toate cadrele didactice în formare, în încercarea de a eradica indiferența care încă există în ceea ce privește persoanele cu dislexie” – Julie Roche (Director educațional adjunct)   *  Sursa :http://hyperliteratura.ro/dislexie/

[altmariusistoric2]

Multumesc pentru aceasta postare, mai ales fiind postata intr-un forum care se adreseaza celor care pot educa pe acesti oameni. Inca o data, trebuie subliniat ca, in general, dislexicii au o inteligenta peste medie, iar educatia ii poate ajuta sa depaseasca aceasta deficienta

[Stephan Poen]

În cadrul dislexiei, componenta fonologică a limbajului joacă un rol important dacă nu chiar fundamental în anumite situaţii. Faptul că mulţi dintre cei afectaţi manifestă o inteligenţă superioară peste medie, confirmă caracterul mental prevalent faţă de cel neurobiologic. În cadrul activităţii mele, colaborând cu psihologi şi psihiatri, am experimentat anumite formule fonologice fizioterapeutice asociate unor stimulări de muzicoterapie şi sonoterapie care s-au dovedit a fi benefice. Credinţa, dragostea, răbdarea şi tenacitatea sunt punctele cardinale aplicate procedeelor specializate în domeniu. Rezultatele finale pot oferi surprize frumoase!

[Camelia Ciovica]

Stiam foarte putin despre dislexie si nu cred ca sunt singura!
Multumim atit pentru postarea articolului cit si pentru ocazia data cunoscatorilor de a aduce completari interesante, ma refer la dl dr.Poen. Ne trebuie credinta, dragoste, rabdare, tenacitate si putem rezolva multe din problemele pe care viata ni le pune in fata!