ANIVERSAREA ZILEI: MIHAIL SEBASTIAN

[judit ionescu]

 

Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept și filozofie la București. Are o tentativă de a-și da doctoratul în drept la Paris, soldată cu un eșec. Lucrează apoi ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind și avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, președintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul, unde îl cunoaște pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Prin legislația antisemită de la începutul anilor '40, i s-a interzis să mai funcționeze ca jurnalist și i se retrage și licența de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. Jocul de-a vacanța este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fără nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.
Moare strivit de un camion în 1945, la numai câteva luni după ce naziștii fuseseră alungați din România, în plină tinerețe creatoare.

A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în același an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orașul cu salcâmi (1935) (roman al adolescenței), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeței semnată de magistrul lui Sebastian și al generației Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica și Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide în romanul Falsificatorii de bani.

Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanța, Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată.

Manuscrisul inițial al romanului Accidentul, cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franța, iar autorul nu l-a mai găsit. A fost nevoit să-l rescrie de la zero.

Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieții scriitorului, cât și în posteritate. Scandalul generat de prefața lui Nae Ionescu la volumul "De două mii de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenției. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes și ca dramaturg, încă din timpul vieții. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenția publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât și romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeșteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fără nume, Ultima oră și Jocul de-a vacanța au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție româno-franceză (Mona, l'étoile sans nom - 1967), în care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.
OPERE:
Proză
Fragmente dintr-un carnet găsit (1932)
Femei, nuvele, 1932
Orașul cu salcâmi (1935), roman
Accidentul (1940), roman. A fost reeditat la Editura EST-Samuel Tastet Editeur, in 2001
De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935), roman, și Cum am devenit huligan, dosarul receptării sale
Piese de teatru
Jocul de-a vacanța (1939)
Steaua fără nume (1942)
Ultima oră
Insula - text neterminat, a scris doar primele două acte, cel de-al treilea fiind completat de prietenul său Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera în 17 septembrie 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.
Jurnal intim: Jurnal, 1935-1944, Text îngrijit de Gabriela Omăt. Prefață și note de Leon Volovici, București, Editura Humanitas, 1995;
Publicistică
Corespondența lui Marcel Proust (1939)
Cronici. eseuri. Memorial, ediție de Cornelia Ștefănescu, Editura Minerva, 1972
Opere, vol. I, ediție de Cornelia Ștefănescu, Editura Minerva, 1990
Jurnal de epocă. Publicistică
Jurnal indirect, 2006, ediție de Teșu Solomovici

(SURSA: WIKIPEDIA)

"In ciuda legendelor care circulau in jurul misteriosului jurnal inedit al lui Mihail Sebastian, putini au avut prilejul sa consulte cele noua caiete ale sale, pastrate cu sfintenie de familia scriitorului vreme de cincizeci de ani. Urmasii lui Mihail Sebastian au incuviintat publicarea integrala a Jurnalului. Apare astfel, intr-o editie ingrijita de Gabriela Omat si prefatata de Leon Volovici, nu numai una dintre cele mai captivante scrieri memorialistice ale literaturii romane moderne, dar si un extraordinar document de istorie culturala si politica a anilor '30-'40. Primele pagini dm Jurnalul lui Sebastian dateaza din februarie 1935. Trecuse un an de la declansarea scandalului din jurul romanului De doua mii de ani... si al socantei sale prefete antisemite, semnata de Nae Ionescu. Atacurilor din toate directiile scriitorul le raspunsese intr-un eseu magistral, Cum am devenit huligan, incheiat in decembrie 1934. Dar criza sa sufleteasca si de constiinta pare sa inceapa abia acum, iar insemnarile acestui adevarat „jurnal de bord“ se vor face ecoul furtunilor launtrice, ca si al celor care bantuiau, in epoca, viata politica a tarii si intreaga Europa. De aceea, in marturia complexa lasata de Sebastian se interfereaza un jurnal intim, al starilor interioare si experientelor sentimentale, un jurnal de creatie, un jurnal „evreiesc“ si, mai amplu decat toate, unul intelectual si politic.
In acesta din urma, se afla adevarate revelatii portretistice, ca si „foaia de temperatura“ a relatiilor scriitorului cu prietenii apropiati – Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Petru Comarnescu, Eugen lonescu, Martha si Antoine Bibescu, C. Noica, C. Visoianu, Teodorescu-Braniste –, alaturi de scanteietoare instantanee din viata politica si culturala bucuresteana.
Dupa ce consemneaza, in chip tulburator, „convertirea legionara“ a unor straluciti prieteni, Jurnalul lui Sebastian devine o cronica a Bucurestilor in vreme de razboi si a dramei populatiei evreiesti din aceeasi perioada. Paginile finale, datand din decembrie 1944, inregistreaza cu aceeasi acuitate, o data cu prezenta trupelor sovietice in Bucuresti, semnele nelinistitoare ale instalarii viitoarei opresiuni comuniste. E ultimul mesaj lasat de scriitor posteritatii."

(text ingrijit de Gabriela Omat)
 

Pentru un barbat tanar lumea pare facuta numai din femei, iar femeile par facute numai din dragoste. In patru nuvele distincte, sase femei reprezinta ipostazele erotismului feminin din lume. Ingeniozitatea acestui roman tine de distributie: Stefan Valeriu, un tanar medic si diplomat, singura veriga de legatura intre cele patru proze, este plasat in roluri cu pondere extrem de diferita. In prima nuvela, Renee, Marthe, Odette, este protagonist si descopera simultan trei varste ale feminitatii, trei moduri de a fi indragostit. In cea de-a doua, Emilie, este simplu martor si medic. In a treia proza, Maria, este destinatarul scrisorii unei femei (o alta doamna T.), asadar vocea lui tace, pentru ca in ultimul text, Arabela, sa redevina protagonist si sa ajunga pe o scena adevarata.
De cate ori concretizezi o varianta a vietii, renunti la celelalte, pe care de cele mai multe ori le regreti. Si de cate ori regreti o optiune, iti imaginezi, ca unul dintre personaje, ca „asta poate dezorganiza universul“.
Sfatul criticului: Daca ati ezitat vreodata la o raspantie a vietii, cititi cartea. Ea da un reconfortant sentiment al relativitatii alegerilor in viata. Puteti incepe cu oricare dintre proze, cu numele care va atrage cel mai mult.

Este o carte in miniatura. S-ar fi putut numi Jurnalul inchipuit al unui francez, in traducere imaginara. Sub masca unui je-eu conturat intr-un carnet gasit, pasamite, pe Podul Mirabeau se afla acelasi Sebastian pe care il stim din jurnalul sau fara masca. Adica un om care poate spune linistit: „Am vorbit cu sinceritate. N-am ascuns. N-am trisat.“ Este o carte care se sfarseste brusc. Ca un jurnal si ca viata. Este o carte cu sclipiri si amoruri fugare, pentru cei care iubesc clipa. Este o carte cu formulari memorabile, rostite in treacat, pentru cei care isi pun intrebari. O carte pentru cei care-l iubesc pe Mihail Sebastian.
Observatia criticului: Veti gasi, in acest volumas matur al unui Sebastian foarte tanar, multe dintre obsesiile generatiei lui, „eliadesti“: preocuparea pentru experienta, pentru autenticitate, pentru eros, un vag misoginism, exercitiul autoscopiei. Dar toate acestea lasa in pagina o umbra de tristete calda, iar aceasta umbra ii apartine numai lui Sebastian.

(sursa :http://www.humanitas.ro)

 

[coca antoniu]

Operele lui Mihail Sebastian le-am citit cu o deosebita placere,in ele iti reda melancolia vietii,iti reda frumusetea vietii dar cu oarecare tristete,ma refer la "Orasul cu salcami"."Accidentul"

Pana la urma bunii lui prieteni mai ales Nae Ionescu si Mircea Eliade se indeperteaza de el,

lucru care-l face sa fie singur in fata evenimentelor vremii.Din "Jurnalul lui"reiese ca a suferit mult din aceasta cauza!

Va ramane un scriitor drag chiar si pentru generatiile tinere,mai ales prin filmele si piesele puse in scena!

[silvian dobre]

Multumim    frumos !

[Victoria Stoian]

Mihail Sebastian - simultan scriitor romantic şi cerebral, talentat, modern, fără fraze îndelung elaborate, dar adânc penetrante. Citindu-l ieşi din timpul, din timpul tău şi intri, fascinat în timpul cărţilor sale, care culmea, nu se plasează în trecut, ci într-un promiţător viitor.

Pentru un cititor fascinat de scrierile unui autor, etnia nu contează. A trăit în România, a scris în română, despre iubire, însingurare, decepţii, trădare, deziluzii, himere -sentimente, trăiri, drame universal valabile.

Antisemitismul i-a urmărit ca un coşmar pe toţi evreii care au trăit în Europa: Holocaust, Progromuri, Gulaguri. Evrei-germani, evrei-unguri, evrei-români, etc, oameni care au iubit ţara în care au crescut,  au creat opere literare sau ştiinţifice cu care ţările care i-au persecutat sau sacrificat se mândresc.