AM O BĂNUIALĂ...

[judit ionescu]

De zile întregi vuiesc toate canalele de televiziune despre bacalaureat, enunţând fel de fel de teorii, ascultăm oameni mari şi mai mici, primim "reţetele" succesului... şi câte şi mai câte.

Toate acestea mi-au adus amintre de un faimos dicton de pe vremea noastră, scris pe  frontispiciile şcolilor :"Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!" cu semnătura V.I.Lelnin.

La liceul meu (Liceul de Muzică şi Arte Plastice Tg.Mureş) acesta stătea deasupra bustului lui Lenin, obligatoriu, lângă sala profesorală, pe unde elevul trecea în linişte şi se uita cu jind la "scara profesorilor" -traversată o singură dată de el, în momentul final al studiilor sale, la festivitatea de încheiere al ultimului an liceal, în acordurile celebrului "Gaudeamus"... - Asta ne spuneau de mii şi mii de ori dirigintele, profesorii, părinţii şi noi ... ÎNVĂŢAM. Adică: zi de zi de la ora 8 şi până la terminarea programului ERAM PREZENŢI LA ŞCOALĂ, indiferent de vreme, de chef, răceli minore şi doar când febra şi medicul ne obligau, rămâneam în pat, cu absenţele motivate de dispensarul de cartier. La extemporale şi teze domnea liniştea în sala de clasă, nu îndrăzneam să discutăm,- cu toate că nu  se montaseră camere de filmat - fiindcă oprobiul profesorului ar fi diminuat mult nota. Notele? Ele însemnau nu doar evoluţia noastră pe perioada trimestrului, oglindind priceperile noastre, dar însemnau şi un STATUT în ierarhia clasei, mica noastră societate în care desigur aveam şi noi "eroii" în ale sportului, "corifeii" matematicii, visătorii înrudiţi spiritual cu epigonii lui Eminescu, "derbedeii"care puneanu piedică fetelor... Apoi venea ziua Z al întâlnirii dirigintelui cu părinţii. Deşi ştiam că nu am făcut nimic reprobabil, ziua aceea mereu însemna o VERIFICARE a tuturor cuvintelor enunţate la necaz sau furie, şi care acum se puteau întoarce îm potriva mea, notele - despre care părinţii erau permanent informaţi prin carnetul elevului, cu "laudele" mai mult sau mai puţin dureroase sub forma unor cifre reci/seci ce îţi canalizau viaţa spre o duminica liberă sau petrecută în penitenţă. Da, profesorii noştri erau severi, cereau atât cât cerea şi Programa, părinţii verificau ce facem, pe unde  ne petrecem zilele şi nopţile, iar noi : învăţam, învăţam, învăţam... reuşeam la bacalaureat,  intram cu sau fără zecimi plus minus la facultăţi din ţară, învăţam meseria dorită ...

Acum însă facem talkshow-uri interminabile despre problemele învăţământului, timp în care 35-37 de săptămâni (cât durează un an şcolar) lucrurile arată cam aşa. Dictonul leninist s-a umplut cu semne de întrebare, -după dispariţia scrisului şi al bustului , după care nu am nici o nostalgie- şi arată cam aşa "Învăţaţi?învăţaţi? învăţaţi?" Locul acestor cuvinte a fost luat de noile dictoane " Nu fii fraier, ne descurcăm noi la bac!" La şedinţa cu părinţii vin doar mamele fetelor cuminţi, sau mai bine telefonează dirigintei că sunt reţinute la serviciu, dar dacă fata tot nu are probleme... ce rost mai are să se plimbe. În carnetul de elevi nu sunt note, fiindcă elevul nu cară atâtea "chestii" zilnic, "ştiţi, s-a înălţat prea brusc şi dacă cară greutăţi, face scolioză, aşa a zis medicul de familie"(cacofonia nu-mi aparţine, am citat din cunvintele unei persoane reale). Ajunge dacă într-un singur caiet are titluri din matematică, literatură, engleză, informatică, biologie...şi nimic mai mult decât titluri, căci semestrul e lung...caietul e mic... cu "profu" ne descurcăm. Acasă, după şedinţa cu părinţii, dacă se discută pe această temă, inevitabil intervin termenii "profu' ăla... tâmpitu' de la fizică(mate, romă- însemnând limba română-, bio, ... cuvântul e prea lung , iar timpul costă bani)  nedreptăţeşte prin note mici "ştiinţa"elevului, iar "şedinţa" de acasă se termină prin corul de urlete, "las' că-l reclam la inspectorat, să ne ştie de frică, că doar eu îl hrănesc pe bugetarul ăsta nenorocit".(la fel ca la cacofonia anterioară).

Nu doresc să fac o pledoarie pentru dascălul oropsit de societate( - deşi...-) fiindcă mai nou toate sectoarele au ajuns la acelaşi nivel de respect în faţa celor mari. Poliţistul, medicul, mecanicul, dascălul, femeia de serviciu, zidarul, toţi ne plângem de aceleaşi greutăţi, totuşi, căutând ţapi ispăşitori pentru neajunsurile momentului vom găsi tot printre noi. Dacă întârzie trenurile, este mai simplu să-l certăm pe angajatul de la biroul de informaţii, el fiind la îndemână. Dacă nu au "intrat"  banii de salarii la timp în contul curent, de vină îl găsim pe angajatul băncii, de la relaţii cu publicul. S-a sistat apa caldă în bloc, fiindcă unii nu-şi achită facturile la timp, de vină este Xulescu, "că bea de stinge, dar facturile nu le plăteşte, cică l-au disponibilizat", copilul "n-a luat bacul" chiar dacă am plătit meditaţii, de vină e dascălul de la şcoală, şi lista poate continua.

De toate acestea de vină sunt CUVINTELE. Au fugit din vocabularul nostru cuvintele RESPECT, ÎNŢELEGERE, ORAR, DISCIPLINĂ, ANGAJARE, ORDINE, şi locul lor a fost preluat de invective la adresa presupuşilor vinovaţi de moment, aflaţi în "bătaia vântului" stârnit de cei interesaţi. Nu ne respectăm pe noi înşine, fiindcă de cele mai multe ori suntem ghidaţi de un "dicton" autohton: las' că merge şi aşa! şi asta se vede pe munca depusă: superficială, de faţadă. Pretenţiile sunt uriaşe: vrem să fim ca cei din occiddent, uitând însă că nemţii, englezii,francezii MUNCESC CU ADEVĂRAT pentru bunurile cu care îşi înlesnesc sau decorează viaţa. Noi însă vrem doar strălucirile şi primim în locul diamantelor, mărgele de sticlă, fiindcă atât valorează munca de acasă. Cei plecaţi pe plaiuri străine în speranţa unei vieţi mai bune, ne povestesc la întoarcere despre orele lungi de muncă efectivă, reală, nu doar 5 zile pe săptămână, ci uneori chiar 7 din 7, prin care agonisesc(strâng) bani pentru bunurile cu care şi ei îşi decorează acolo viaţa. Noi am uitat că părinţii, bunicii au ADUNAT averile lor mici nu doar prin muncă, dar şi prin chibzuinţă.

Desigur, veţi crede că am uitat cu ce am început acest articol: bacalaureatul şi învăţarea. Nu, n-am uitat, ci tocmai am ajuns înapoi la ideea de bază. Cei mai mulţi elevi cred că şi la ei se referă noul dicton "las' că merge şi aşa", însă după asta se vor ghida şi pe viitor sau se vor confrunta cu greutăţi mari. Acum MUNCA lor este ÎNVĂŢĂTURA, iar răsplata nu este de natură pecuniară, ci notele obţinute. De mici trebuie să conştientizeze că sunt elementele de construcţie ale societăţii iar munca lor este liantul bunăstării tuturor şi nu numai al individului. De aceea , dacă dictonul ÎNVĂŢAŢI, ÎNVĂŢAŢI, ÎNVĂŢAŢI!" le intră în reflex, pe viitor cuvântul va fi înlocuit cu munciţi pentru voi şi pentru noi toţi.

Am o bănuială... am devenit amnezici în vâlvătaia "democraţiei" prost înţelese şi în loc să clădim, demolăm tot ce apucăm. Atenţie, n-a mai rămas nimic!

[altmarius]

Este extrem de utila deschiderea acestui grup de discutii, intitulat "Grijile noastre"...

Educatia trebuie sa fie principala preocupare a unei natii - si este, mai putin in Romania, unde un anume presedinte (nomina odiosa) a decretat ca tara are nevoie de ospatari si tinichigii, nu de filosofi. Iar rezultatele la bacalaureat din acest an nu fac decit sa-i intareasca spusele - elevii nu mai sunt interesati decit in rare cazuri de problemele educationale si culturale (in paranteza fie spus, se vede si din media de virsta a participantilor la acest ning, foarte ridicata).

Orice ar spune anticomunistii, educatia si scoala in epoca "de aur" se facea la un mod foarte serios. Astazi, profesorii sunt in primul rind demotivati: de salariile mizere, de preturile exorbitante, de obraznicia si nesimtirea elevilor si chiar a parintilor acestor elevi. In "iepoca" corijentele si repetentiile erau permise, iar obtinerea uneia dintre ele aducea oprobiul public. Nimic mai util acum: sa ramii repetent, inseamna sa te incadrezi in cerintele societatii contemporane, iar acel presedinte, de care vorbeam mai devreme, isi poate freca miinile linistit: vom deveni o "Tara de prosti, da' putini"....

[VERONICA OSORHEIAN]

Domnule altmarius, acest comentariu ar trebui dat pe toate posturile de radio si TV, poate aud si văd si cei care ar trebui să audă si sa vadă. De fapt, e o problemă a tuturor. Aveţi mare dreptate. Numai bine

[Croitoru Grigorie]

O, tempora!!! Am lucrat 45 de ani în învăţământ, dar ce este astăzi în şcoală nici în visele cele mai negre nu puteau să apară! Doamna Ionescu are dreptate, dar mirarea nu este suficientă, frământarea noastră, oricât de mulţi am fi, nu ajută la nimic, atâta vreme cât de învăţământ se ocupă cine nu trebuie, atâta vreme cât legea învăţământului o face Băsescu, atâta vreme cât la Minister sunt oameni care n-au nimic comun cu învăţământul, inspectoratele şcolare fac inspecţii anunţate cu luni de zile înainte, iar când intră în şcoală inspectorii sunt aşteptaţi cu cafele, băutură şi mâncare, nu verifică nimic, nici măcar dacă se parcurge materia, asistă la câteva oare, după care începe cheful. Dar nu are nimeni curajul să ceară desfiinţarea lor. Cum nu are nimeni curajul să facă vreo propunere concretă care să ducă la îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ din şcoala românească. Am împrumutat de la străini şi am introdus în şcoala noastră, fără să socotim dacă se potriveşte sau nu. Am introdus cu bună ştiinţă haosul, indisciplina, dispreţul faţă de valorile învăţământului românesc. Am inoculat elevilor ideea că n-are niciun rost să-i citească pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu etc., că nu-i foloseşte la nimic. La ce s-a ajuns? Să ne spună elev, absolvent al liceului, căzut la bacalaureat, că n-are niciun rost să citească "Mara" de M. Sadoveanu (sic!)!!! Într-adevăr, nu are. În schimb, li s-a vorbit elevilor despre educaţia sexuală, li s-a permis să fumeze, să vină cu îmbrăcăminte nepotrivită şcolii. Pe vremuri, stimată Doamnă, în pauze, elevii se strângeau grupuri-grupuri şi repetau lecţia următoare, povesteau schiţa, nuvela, romanul avute de citit. Astăzi, stau îmbrăţişaţi, se sărută, chiar dacă profesorul de serviciu este pe coridor sau se duc la toaletă şi se închid în cabină băieţi cu fete. Aşa că...

[judit ionescu]

Mulţumesc, domnule Croitoru, pentru această sensibilă radiografie a problemelor învăţământului de azi. Mai mult sau mai puţin voalat m-am referit şi eu la acest probleme, însă sunt atât de numeroase încât nu ştiu de unde să încep.Nu cred că aţi mai auzit pe vremea noastră de fete de 14-15 ani însărcinate în clasa a VIII-a, nici dacă erau şcolarizate din mahala, nici despre psihologi şcolari care să se răstească la un diriginte,care a îndrăznit să sancţioneze verbal elevul certat cu tot ce este cuprins în termenul comportament civilizat, etc. Prostia în forma decantată nu a penetrat niciodată atât de profund acest sistem, încât să pară inseparabili de la rădăcină. Uneori cred că nu se mai poate salva nimic, decât printr-o minune.

Sistemul vechi de învăţământ şi-a avut şi el lacunele sale, însă a creat oameni de valoare pe lângă nonvalorile ajunse în poziţii cheie. Mă întreb totuşi, acest nou sistem ce ne dă? Nu doresc să aduc acuze nimănui anume, spre deosebire de alţii membrii care au comentat, însă în ideea de a învăţa de la alţii s-au implementat eronat o serie de lucruri atipice modului nostru de gândire, felului nostru de a fi. Şi ca să exemplific plauzibil, mă gândesc la horticultură: cactuşii şi floarea de colţ nu vor supravieţui niciodată în acelaşi ghiveci. Uniformele atât de huiduite acum 20 de ani, se reintroduc în şcoli pentru că ele"constrâng" elevii la o conduită şcolară nu doar în edificiul educaţional dar şi pe stradă. S-a adoptat libertinismul american în relaţia elev-dascăl şi a dus la dezastrul de azi. Unii învăţători permit atât elevilor cât şi părinţilor acestora să le spună pe nume, per tu, doar pentru că sunt cadre tinere, de-o vârstă cu aceştia. Asta înseamnă şi o dezorientare serioasă în ceea ce priveşte conceptul profesor-învăţător şi legătura lor cu comunitatea. Poate n-ar strica o disciplină separată în liceele pedagogice sau în universităţile de profil pedagogic, unde viitorii "tribuni" ai învăţământului să primească lămuriri despre aceste lucruri. Am avut colegă, diriginte de clasa IX-a cu ani în urmă la o anumită insitutţie de educaţie, care, din dorinţa de a se apropia de elevii săi, le-a arătat tatuajul de pe burtă, admiţând că că nici piercingurile nu sunt nocive! Nici nu mai ştiu dacă acest comportament este libertinism sau infantilism...

[Croitoru Grigorie]

Şi cum "Minuni în vremea noastră nu cred a se mai face", lucrurile vor ajunge şi mai rău. Mă întreb şi vă întreb: oare poate fi şi mai rău? Ce se poate întâmpla mai rău decât să nu ia nimeni maturitatea dintr-un liceu?! Oare cum se vor simţi profesorii aceia, părinţii acelor elevi, comunitatea?! Ce-au făcut toţi în patru ani de şcoală?! Doamne!...Doamne!...

[coca antoniu]

Tema abordata este foarte interesanta si de o importanta vitala pentru tinerii nostrii.

La tv.tot timpul se subliniaza faptul ca s-a copiat,ca procentajul la bac. este dezastruos.

Ne punem intrebarea cine este de vina? In primul rand parintii , care chiar daca nu au o pregatire

peste medie,trebuie sa-i imprime copilului dragostea si respectul pentru scoala, sa-i explice cat

de importanta este pentru viitorul lui invatatura.Poporul nostru este (sau era) caracterizat prin buna cuvinta;si acum in unele zone (sate) ale tarii cand te intalnesti cu cineva pe drum te saluta

chiar daca nu te cunoaste.Unde este respectul fata de scoala mai ales fata de profesori cand acestielevii vin inbracati ca la discoteca?O tinuta adecvata denota respesct pentru aceasta institutie care se numeste scoala.Ma repet cred ca am mai scris cu alta ocazie,ca la

examene Pr,Dr.Alfred Rusescu nu primea pe baieti daca nu erau imbracati in sacou si cu cravata ,daca intrai dupa ce s-a strigat catalogul dadeai examenul la toamna.

Dece sa ne miram ca nu se invata ,cand la deschiderea unui an scolar "iubitul" nostru

presedinte a spus "nici eu nu am invatat si uite unde am ajuns"Imi cer scuze daca nu l-am citat

exact.Imi pun intrebarea cum au ajuns acesti elevi sa nu treaca un examen fara sa copieze?

Oare nu este de vina si indulgenta profesorilor din decursul anilor?

Cred ca uniforma se inpune,ca trebuie sa se dea mai multa libertate  de actiune profesorilor, ca

elevilor sa li sa impuna respect pentu profesori,sa se ia masuri severe imtotriva celor recalcitranti.Singura solutie trebuie sa revenim la forma de invatamant din trecut:iar

stimatii elevi sa  se puna cu burta(parca asa spuneam candva) pe carte si sa invete, sa invete si

iar sa invete!!!Ministerul invatamantului si educatiei,sa sustina mai mult corpul didactic!

 

[Caciuloiu Nicolae]

Toate cate s-au spus sunt corecte si in cea mai mare parte adevarate numai ca , nu uitati ca de dragul discutiilor ... " pe vremea mea ..." , va rog sa ma scuzati dar acum este pe vremea lor , a celor pe care numai ii invinovatim , a acestei generatii care vreti sau nu , va pasa sau nu , va ramane in istorie pentru fapte care nu sunt ale lor , si cand spun aste nu ma refer la "mana care a comis crima , ci la mintea diabolica care a comandat crima " , deci vedeti sa nu aruncam si copilul odata cu apa murdara . Este un lucru stiut copii sunt receptori de educatie (altfel spus cum e turcul si pistolul), deci in primul rand copii nostrii sunt aceia care acum nu invata , sau si mai rau copii copiilor nostri . Va trebui sa terminam adata cu lamentarile si sa ne asumam ceea ce ne apartine si anume vina si lasitatea de a fi parintii acestor copii . Ce bine ca acum guverneaza unii iar noi ceilalti romani stam cu miinele-n san si ne uitam la talk-show-uri  . Ca sa nu mai lungesc discutia , in primul rand din punct de vedere docimologic , este bine stiut ca un sistem de examinare este considerat a fi cel corect atunci cand rezultatele pe care le afiseaza se distribiue in mod aproape simetric de la locul I pamna la ultimul clasat , axa de simetrie situandu-se acolo unde este grosul esantionului . Ce vreau sa spun este ca " nu poti folosi o unitate de masura atunci cand umpli un cos de exemplu (kg.) si cand vrei sa-l verifici sa afisezi greutatea intr-o alta unitate de masura(livre de exemplu). In alta ordine de idei , eu nu-mi amintesc de copii care sa se opuna cu indaradnicie masurilor luate de dascali si parinti laolalta in ceea ce priveste studiul , stiu doar ca una le oferim si altceva le solicitam . Eu nu cred ca aceasta generatie si nici celelate care au trecut de momentul de absolvire a liceului in trecutul apropiat ar putea sa fie catalogate ( si nici nu ar fi bine) ca fiind mai putin emancipate . S-au comportat exact asa cum li s-a cerut , sau si mai explicit cum li s-a permis . In rest totul este politica