Carpații Occidentali

[altmariusnature]

https://lantulcarpaticinromania.wordpress.com/carpatii-occidentali/

  Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe mari muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului grupul sudic al Occidentalilor.

Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat „mozaic petrografic” (fliș, șișturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

   Petrografie:

În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă monumente ale naturii.

Grupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având altitudinea maximă în Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi cristaline.

În cadrul grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șișturi cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din calcare.

   Depresiuni intramontane:

• Depresiunea Almăjului (Bozovici) pe valea râului Nera;
• Depresiunea Caraș-Ezeriș, pe valea râului Caraș;
• Depresiunea Zarandului, pe valea râului Crișul Alb;
• Depresiunea Beiuș, pe valea râului Crișul Negru;

  Pasuri și trecători:

• Pasul Domașnea (sau Poarta Orientală), în Culoarul Timiș-Cerna;
• Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, in Culoarul Bistriței;
• Pasul Ciucea, pe Crișul Repede, între munții Vlădeasa și Plopiș;
• Defileul Mureșului;
• Culoarul Timiș-Cerna;
• Culoarul Bistrei.

Chei:

• Cheile Turzii
• Cheile Nerei
• Cheile Carașului
• Cheile Minișului

  a) Cheile Turzii:

Descriere:

Au o lungime de 1.300 m^[4] și o înălțime a pereților de până la 200 m^[5]. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.

   Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă.

Peste apa văii Hășdate există 4 punți. Prima punte (I) este amplasată nu departe de intrarea văii Hășdate în Chei, ultima punte (IV) aproape de ieșirea din Chei, în direcția de curgere a apelor văii. Plecând de la cabană, până la puntea IV, poteca turistică urmează malul stâng al Văii Hășdate, între puntea IV și puntea III malul drept, între puntea III și puntea II malul stâng, între puntea II și puntea I malul drept, iar după puntea I (până la ieșirea din Cheile Turzii în direcția satului Petreștii de Jos) malul stâng.

  Istoric:

În punctul „Piatra Tăiată“ (în maghiară Vágottkő) (monument istoric situat în apropiere de „Izvorul Romanilor”; coordonatele izvorului: 46°35’28″N 23°42’41″E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv.

Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m.

În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar.

Situl arheologic din punctul “Dealul Alb” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj^[6] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Flora

În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a.

Căprioare

Fauna

Sunt prezente 67 de specii de păsări, pești, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, șerpi etc.

Peșteri

Se cunosc în Cheile Turzii aproximativ 50-60 de peșteri, arcade (resturile peșterilor prăbușite) sau firide , in general au dimensiuni mici (8 depășesc 20 m lungime, cea mai mare atingând 123 m).

Peștera „Cetățeaua Mare” („Peștera lui Balica“) se află lângă podul nr.4, pe partea dreapta a văii Hășdate. Aici s-a adăpostit o perioadă haiducul Nichita Balica ^[7] din Petreștii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuților.

   Obiective turistice:

Cabana Cheile Turzii

Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucaș și Cheile Borzești.

În anul 1939, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hășdate) a fost montată o cruce mare (din șină de cale ferată îngustă). Crucea a fost amplasată și sfințită în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât și oficialități din Turda. Crucea a căzut în anul 1998, fiind înlocuită în aprilie 1999 cu o alta, tot din metal. Această cruce a fost montată prin grija membrilor „Asociației Alpiniștilor Pajura” din Turda.

Vechea bisericuță din lemn ridicată în anul 1937 pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în sensul de curgere a văii Hășdate), pe locul unei vechi mănăstiri greco-catolice, a fost demolată în anul 1966, deoarece nu mai era folosită, aflându-se totodată într-un stadiu avansat de deteriorare.

În 1935 în Chei s-a deschis o cabană cu aspect medieval, în zonă fiind instalate ulterior mai multe case de vacanță.

Este o zonă preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului relativ ușor cu echipamente. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, anual se țin diverse concursuri și memorial.

   b) Cheile Nerei:

Descriere:

Cheile Nerei sunt o formațiune de tip chei de-a lungul râului Nera în județul Caraș-Severin, între localitățile Sasca Montană și Șopotu Nou. Distanța pe care se întind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise, Nera, străbate un defileu, cu aspect de chei, îngust, spectaculos și absolut sălbatic, formând cele mai lungi chei din România.^{[necesită citare]} Aici, unde pereții se înalță până la 200 de metri, apa Nerei și a afluenților săi, a săpat și a format în rocă calcaroasă lacuri, canioane, peșteri și cascade impresionante. O potecă turistică marcată le străbate, dar parcurgerea lor necesită traversarea râului Nera direct prin apă.

În partea estică (dinspre amonte) a cheilor găsim un alt obiectiv turistic, Lacul Dracului, iar din partea vestică se poate ajunge la Cascadele Beușniței și la Lacul Ochiul Beului. De asemenea se mai poate vedea și canionul Valea Rea.

   Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița ocupă zona sudică a Munților Aninei și partea nordică a Munților Locvei, ocupând o suprafață de 36.364,8 ha ce include 6 rezervații declarate și una propusă.

 

c) Cheile Carașului:

  Descriere:

Cheile Carașului sunt o formațiune de tip chei situate in Munții Aninei, între confluența pârâului Comarnic cu râul Caraș și comuna Carașova.

Cheile Carașului fac parte din rezervația naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, acest parc având o suprafață totală de circa 36.214 ha, cuprinzând foarte multe rezervații naturale precum: Cheile Carașului, Peșterile Comarnic și Popovăț, Lacurile Buhui, Marghitaș, Gozna, Trei Ape, Izvoarele Nerei și ale Carașului etc. Distanța pe care se întind cheile este de aproximativ 18-19 km, cu pereți care se ridic cu 150-250 m înălțime deasupra talvegului văii, cu numeroase peșteri ale căror intrări sunt situate la înălțimi diferite față de talvegul văii.

Cheile Carașului se numără printe cele mai lungi și sălbatice chei din România și reprezentând două sectoare de chei despărțite de Lunca Prolazului, loc în care versanții s-au retras pentru a face loc celor câtorva sălașe și gospodării de pe malurile râului Caraș. Aceste chei formează unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din sud-vestul României având forma unor canioane care cuprind nenumărate specii de plante și animale alături de pădurile de fag, care în special toamna formează un peisaj mirific.

Intrarea în chei se face din comuna Carașova, mergând pe o potecă de-a lungul râului Caraș, parcurgerea cheilor se face pe jos, având posibilitatea de a vedea vegetația, peșterile și peisajele superbe din chei. Obiectivele turistice din Cheile Carașului sunt: Peștera Văleaga, Peștera de după Cârsa, Peștera Liliecilor, Peștera de sub Cetate, Cetatea Caraș, Peștera din drumul Prolazului, Poiana Prolaz etc.