Călătorind pe Dunăre, de-a lungul secolului al XIX-lea….

[altmariusliterar2]

Radu Tudorancea
România literară nr. 50/2021

• Constantin Ardeleanu, O croazieră de la Viena la Constantinopol. Călătorii, spații, imagini 1830-1860, Editura Humanitas, București, 2021, 302 pag.
• https://romanialiterara.com/2021/12/calatorind-pe-dunare-de-a-lungu...
• 

Volumul recent apărut la Editura Humanitas
reprezintă rodul unor preocupări mai
vechi ale autorului, privitoare la axa
dunăreană de transport și comerț și rolul
ei în conectarea Sud-Estului Europei la
economia mondială, iar lucrarea sa
anterioară intitulată The European Commission of the
Danube 1856-1948. An Experiment in International
Administration (apărută la Brill, 2020) este sugestivă
în acest sens. Prin urmare, prezenta lucrare se constituie
într- o continuare firească și binevenită a cercetărilor
și analizelor anterioare ale lui Constantin Ardeleanu,
autorul propunând, de această dată, o reconstituire
a schimbărilor survenite în privința navigației danubiene
de după introducerea navigației cu aburi pe Dunăre.
Privită în ansamblu, cartea se întemeiază pe seria
monumentală de volume intitulată Călători străini
despre Țările Române în secolul al XIX-lea (Serie Nouă)
inițiată și publicată la Institutul de Istorie ,,Nicolae
Iorga“ al Academiei Române, de-a lungul a aproape
două decenii, de un colectiv de autori, sub coordonarea
prof. Daniela Bușă.
Evaluând cu rigoarea cercetătorului experimentat
rolul Dunării în ansamblul mobilității regionale
și europene în secolul al XIX-lea, volumul reliefează inspirat conexiunile
politice, sociale și mai ales culturale pe care navigația danubiană le
facilitează și le susține. Demersul inițiat de autor urmărește trei dimensiuni
majore ale chestiunii, anume transformarea fluviului Dunărea într-o
infrastructură de transport internațional și conexiunea existentă pe axa
Occident-Orient, transformarea vaselor de navigat într-un spațiu de socializare
intensă și, nu în ultimul rând, evoluția dimensiunii spațiu-timp în arealul
dunărean ca urmare a instituirii curselor regulate de vapoare care legau
Viena de Constantinopol. În epocă, contextul politic regional a fost unul
influențat, pe de o parte, de obiectivele de expansiune economică și politică
ale Imperiului Habsburgic, spre regiunea Gurilor Dunării, iar pe de altă parte,
de noile realități geo-politice de la Marea Neagră, unde presiunea și influența
rusească erau în creștere, iar înfrângerea otomanilor și mai apoi Pacea de la
Adrianopol (1829) însemna implicit o consolidare a puterii Rusiei în regiune.
Un imbold substanțial pentru dezvoltarea navigației fluviale dunărene
s-a datorat unei companii vieneze, intitulată ,,Prima Companie de Navigație
cu Piroscafe pe Dunăre“ (în limba germană – Die Erste Donau-Dampfschiffahrts-
Gesellschaft – D.D.S.G.), entitate care a primit tot sprijinul și asistența
autorităților austriece pentru inițierea și consolidarea unei legături fluviale
directe între Viena și Constantinopol. Primei conexiuni între cele două orașe,
realizată grație DDSG, dar și, sau mai ales, grație statului austriac (care a
înțeles ab initio importanța stimulării unor inițiative care să faciliteze extinderea
influenței sale, precum și transformarea Dunării într-o veritabilă infrastructură
de transport) avea să îi urmeze o intensificare a circulației fluviale, ce a permis
conturarea unei veritabile rețele de transport prin intermediul căreia devenea
posibilă o călătorie deopotrivă sigură și rapidă între Occidentul și Orientul
european, într-o perioadă în care călătoria pe uscat era încă una nu tocmai
ieftină și nici sigură. Or, în privința transportului fluvial de persoane, cumulul
de factori reprezentat de prețul relativ accesibil al biletelor, siguranța propriuzisă
a călătoriei și rigoarea orarelor de călătorie contura un avantaj de luat
în seamă de orice potențial călător. Mai mult decât accesibilitatea tarifelor,
de siguranță, viteză și de confort, o dimensiune nu mai puțin importantă a
fost desigur reprezentată de facilitarea întâlnirilor sociale pentru pasagerii
de pe vasele cu aburi care circulau în avalul sau amontele fluviului, de-a lungul
unei călătorii care dura câteva zile.
Între autorii din epocă care au oferit informații referitoare la călătorie,
în urma unei croaziere pe amintita rută ce s-a desfășurat în anul 1836, este
de menționat britanicul Richard T. Claridge. Acesta avea să reunească
informațiile referitoare la o astfel de călătorie, pe care le-a publicat într-un
ghid de călătorie (A Guide Along the Danube, London, 1837) ce prezenta publicului
britanic avantajele reale ale noii rute de navigație fluvială. Pentru Claridge,
meritul piroscafelor austriece era în primul rând acela că transformaseră ,,o
călătorie obositoare și periculoasă într-una plăcută și relaxată“. Era o constatare
care surprindea esența unei astfel de experiențe. Acestuia aveau să i se alăture,
de-a lungul anilor, alți autori de limbă engleză, germană, franceză, care au
oferit propriile impresii și reprezentări ale unei astfel de călătorii.