Lavinia Betea a ieșit în evidență în peisajul istoriografiei autohtone prin folosirea intensivă a interviurilor de istorie orală. În general, interlocutorii săi au fost membri ai nomenclaturii comuniste sau personaje aflate în apropierea puterii politice, între aceștia remarcându-se Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Ștefan Andrei, Dumitru Popescu, Paul Niculescu-Mizil ș.a. Înclinația Laviniei Betea spre reconstituirile biografice s-a vădit încă din 2001, atunci când a publicat prima ediție a volumului dedicat lui Lucrețiu Pătrășcanu.
Pe măsură ce documentele emise de PCR, precum și alte surse istorice deveneau accesibile în contextul „revoluției arhivistice“, Lavinia Betea – împreună cu o echipă de tineri istorici – a consacrat o lucrare în trei volume biografiei politice a lui Nicolae Ceaușescu (în 2021, trilogia a apărut într-un singur volum într-o versiune rescrisă și adăugită – Ceaușescu și epoca sa, Editura Corint, 2021, 828p.). Ca un fel de diptic istoriografic, aproape în același timp a fost tipărită și cartea pe care o semnalăm aici. Demersul se justifică dacă avem în vedere faptul că din 1939 până în 1989 Nicolae Ceaușescu și Elena Petrescu (Ceaușescu) au fost un cuplu politic aproape nedespărțit.
De-a lungul celor 19 capitole sunt surprinse momente biografice semnificative din existența Elenei Ceaușescu (în diversele ei ipostaze: Elena Petrescu, Lenuța lui Briceag, Regina Muncii din 1939, logodnica „tovului“ Ceaușescu, laborantă la ICECHIM, cercetător chimist, „savantă de renume mondial“, responsabilă cu Cadrele etc.). Autoarea încearcă să trateze parcursul biografic în context istoric făcând dese trimiteri la evoluția PCdR/PCR/PMR în anii 1930 și 1940, dar și ulterior (elementul cel mai important fiind ascensiunea politică a lui Nicolae Ceaușescu, cel cu care Elena Petrescu avea să se căsătorească în mod oficial abia la finele lui decembrie 1947). Cele două biografii ale soților sunt tratate cumva în paralel, iar narațiunea îl include și pe Gheorghe (Gogu) Petrescu, fratele Elenei care, după toate indiciile, a mijlocit întâlnirea viitorilor parteneri (Gh. Petrescu îl avea ca „legătură superioară“ de partid pe Nicolae Ceaușescu, ieșit de la Doftana în decembrie 1938 – p. 56). Lavinia Betea plasează „anunțul de logodnă“ la serbarea câmpenească din Parcul Veseliei (Ferentari) organizată la 13 august 1939 de Breasla lucrătorilor din industria textilă, eveniment în urma căruia tânăra Elena Petrescu (de 20 de ani) a fost declarată „Regina Muncii“ (p. 59).
Volumul este și o încercare de reconstituire a evoluției anturajului cuplului Ceaușescu și mai ales al Elenei (Lavinia Betea pomenește în acest sens familiile Moghioroș, Drăghici, Sălăjan, Borilă, Preoteasa, Roller). Parcursul biografic ascendent al Elenei Ceaușescu este privit de multe ori în contrast cu declinul și nefericirile tovarășelor din imediata apropiere: Ileana Răceanu, Martha Drăghici Cziko, Sanda Roller (Sara Zighelboim), soția lui Mihail Roller, tartorul istoriografiei române și într-un timp adevăratul președinte al Academiei Republicii Populare Române. „Prietenia cu acest falsificator de succes [referire la M. Roller] – notează autoarea – va fi fost utilă Ceaușeștilor, care au «învățat» că poți deveni academician fără un minim de competențe în specialitate“ (p. 119). În mod simbolic, în 1978, într-un timp al reevaluării critice a personajelor dominante din epoca stalinismului cultural, biografia lui Roller era prezentată la modul favorabil în principalul lexicon al istoriografiei (Roller Mihai, în Enciclopedia istoriografiei românești, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1978, pp. 282-283).
Din cauza precarității surselor istorice, Lavinia Betea nu a reușit să identifice toate elementele care au determinat traseul profesional al Elenei Ceaușescu în aparatul de partid (la Secția Relații Externe a CC al PCR/PMR) și de stat (la Institutul de Cercetări Chimice – ICECHIM): „nu se știe cum și de ce [Elena Ceaușescu] a «trecut» de la revista Cominformului într-un laborator al Institutului de Cercetări Chimice din București“ (pp. 131-132). Ajunsă directoare a ICECHIM și având un soț secretar general al CC al PCR și obsedat de putere, ascensiunea politică a Elenei Ceaușescu era asigurată.
Cartea se citește cu folos, mai ales în paralel cu un alt volum important tipărit recent – Cosmin Popa, Elena Ceaușescu sau anatomia unei dictaturi de familie, Editura Litera, București, 2021.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius