Între valuri de pandemie, Parisul oferă călătorului un univers expozițional mult mai bogat și mai divers decât cel new-yorkez. În plus, galeriile și muzeele sunt pline de vizitatori – parizienii nepărând să fie disuadați de controlul dovezilor de vaccinare și obligativitatea măștilor de protecție.Din pletora de manifestări, câteva atrag atenția asupra vitalității fenomenului pictural în epoca recentă, multiple personalități adoptând căi diferite în încercarea de a reconcilia, după revoluția adusă de Kandinsky, Hilma af Klint sau Mondrian abstractul și figurativul.
La Orangerie, în parcul Tuileries „Chaïm Soutine / Willem de Kooning, la peinture incarnée“ evidențiază surprinzător de puternica influență pe care arta lui Chaïm Soutine (1893-1943) a avut-o asupra lui Willem De Kooning, artist cu un deceniu mai tânăr, ale cărui rădăcini, educație și mediu în care și-a produs marea majoritate a operei au fost total diferite. Soutine, un evreu hăituit, născut în Bielorusia, a fost un membru marcant al grupului cunoscut sub numele de Școala din Paris. Olandezul de Kooning și-a găsit succesul după ce a emigrat în Statele Unite, devenind unul dintre corifeii expresionismului abstract.
Deși avusese un prim contact cu arta lui Soutine încă în perioada interbelică, revelația se produce pentru de Kooning la începutul anilor 1950. Atunci vizitează marea retrospectivă Soutine de la MoMA și excepționala colecție alcătuită de doctorul Barnes, aflată la Merion, lângă Philadelphia. Descoperă portrete de copii de cor și ajutoare de bucătari la fel de deformate și intense precum naturile moarte cu animale jupuite dar, în primul rând, seria de peisaje pictate de Soutine în jurul anului 1920 la Céret, la poalele Pirineilor, pline de o extraordinară visceralitate dar și de o remarcabilă expresivitate poetică. Nu mult după aceea, sub impresia luminii pe care aceste picturi o „radiau din interior“ duce la bun sfârșit un ciclu de „Femei“ care marchează un punct unghiular în creația sa și duce la o ruptură cu Jackson Pollock care consideră seria de picturi ca o trădare a idealurilor expresionismului abstract.
Așa cum curatorii manifestării de la Orangerie fac foarte clar, afinitatea dintre cei doi pictori se manifestă în primul rând în ceea de Kooning însuși a numit „luxurianța culorilor“. Chiar dacă peisajele pictate de Soutine la Céret descriu locuri anume, chiar dacă recunoști copaci sau dealuri, ceea ce frapează, de fapt, este vârtejul de culori vibrante și, mai ales, gestul artistului, violența „loviturilor“ de penel. La fel, portretele sale – „Femeie II“ – ignoră reproducerea fidelă a detaliilor anatomice în favoarea reprezentării, în pură manieră expresionistă, a meandrelor propriului său eu. Cu și mai puține trăsături individualizante, seria de „Femei“ (13 sunt expuse la Orangerie) ale lui de Kooning exteriorizează același lucru, dându-ți și ele senzația că privești un fel de fuziune între portret și peisaj. Corespondențele dintre creațiile lui Soutine și de Kooning sunt multiple… Fascinația pentru grotesc… Respectul pentru tradiție – de la Rembrandt la Van Gogh – evident dincolo de aparentul iconoclasm… Cel mai important însă, faptul că amândoi – Soutine, pictor figurativ pictând imagini aparent abstracte, și de Kooning, un artist pentru care separarea dintre abstract și reprezentațional nu s-a produs cu adevărat niciodată – definesc, fiecare în termeni proprii , o a „treia“ cale, sinteză foarte interesantă.
Se poate spune același lucru despre alți doi artiști, cărora Centrul Pompidou le-a dedicat câte o primă retrospectivă. Dacă opera lui Georg Baselitz este mai de mult apreciată la Paris, un prim contact suficient de detaliat cu producția artistei americane Georgia O’Keeffe (1887-1986) a reprezentat o surpriză pentru critica și publicul francez pentru care începuturile modernismului american erau asociate cu creația lui Jackson Pollock din anii 1940. Actuala expoziție de la Pompidou include exemple de artă „pur“ non-figurativă – „Abstracție albă“ sau „Abstracție neagră“ (1927) – pictate de O’Keeffe decenii mai devreme. Cu picturi pline de un colorit îndrăzneț încă de la începutul carierei ei, artista a cochetat de multe ori cu trecerea graniței care separă figurativul de abstract, fără a se decide să rămână definitiv într-o parte sau în cealaltă. Picturile din „Seria I“ reprezintă valuri și flori dar sunt, de fapt, abstracțiuni pure. La fel și „Dâră roșie“, tablou inspirat de contactul cu întinderile nesfârșite ale peisajului texan… În anii 1950, „Ușă neagră cu roșu“ și „Drum de iarnă I“ (în care drumul devine o panglică neagră pe un spațiu alb) se află și ele la convergența a două lumi.
Folosind un spațiu relativ deschis care lasă imagini din diferite perioade ale creației lui O’Keeffe să dialogheze între ele, minimizând referințele la tumultoasa ei relație cu Alfred Stieglitz, expoziția de la Pompidou subliniază, în primul rând, varietatea iconografică a producției artistei și relația acesteia cu tradiția picturii peisagistice americane din secolul al XIX-lea. Dincolo de flori văzute de foarte aproape – în care mulți au citit referințe la sexualitatea feminină – O’Keeffe a pictat imagini cu șoproane aflate în preajma locuinței de la Lake George pe care a împărțit-o veri la rând cu Stieglitz, zgârie-nori new yorkezi („Stradă cu lună“), schelete de animale găsite în timpul peregrinărilor ei solitare prin pustietățile din New Mexico („Pelvis cu distanță“, „Cap de berbec. White Hollyhock“). Folosind o paletă coloristică modernă în peisaje covârșite de lumină, a pictat precum reprezentanți ai școlii romantice – Thomas Cole, Albert Bierstadt sau Thomas Moran – imensitatea spațiilor americane. Ca și panteiștii Ralph Waldo Emerson sau Walt Whitman, a fost adânc preocupată de relația om-natură, concepând o imagistică simultan abstractă și hiper-realistă în care senzualitate și rigoare, familiar și misterios, maiestuos și melancolic coexistă într-un amalgam foarte original.
Născut în 1938 în Germania nazistă, Georg Baselitz asistă, copil fiind, la distrugerea Dresdei. Educat în RDG, este expulzat în 1957 din Școala de Belle-Arte din Berlinul răsăritean pentru că lucrările sale nu sunt conforme cu dogmele realismului socialist și fuge în Vest. Vreme de decenii, va continua să se refere obsesiv la cicatrici din trecut, în lucrări reprezentând o lume răsturnată, plină de trupuri contorsionate și suflete sfâșiate. În pofida constanței preocupărilor, capacitatea de reînnoire – ca stil, ca tehnică – a artei lui Baselitz este cu totul remarcabilă. „Trebuie să părăsesc ceea ce există – și deci nu mă mai interesează – pentru a căuta ceea ce încă există“ – declara artistul acum câțiva ani, folosind termenul german plin de conotații istorice „Sonderweg“ pentru a se referi la calea sa specială. În acest sens, seria celebrelor portrete ranversate – un mod de a evada constrângerile reprezentărilor convenționale, de a nega „ordinea“ – este o etapă în evoluția lui Baselitz la fel de importantă ca aceea în care a șocat spiritele burgheze cu siluete diforme având organe sexuale supradimensionate sau cea în care trupuri sau peisaje erau fracturate în componente.
Greu de clasificat și dificil de comparat cu producția altor artiști contemporani, incitanta operă a lui Baselitz este caracterizată în primul rând prin forța ei emoțională, născută din violența alăturărilor coloristice așternute cu gesturi nervoase pe pânzele supradimensionate. Prestând omagiu unor artiști din generații precedente precum Munch, Otto Dix sau de Kooning, succintă și complexă în același timp, ea reprezintă o sinteză admirabilă, în care artistul încearcă – și el – să depășească dihotomia aparentă dintre figurativ și abstract („Bețiv cocoșat“, „Fetele din Olmo II“). Creația lui Baselitz este totodată apropiată de conceptualism, așa cum a fost definit de Sol LeWitt, în sensul că ideile reprezentate sunt mai importante decât mijloacele folosite pentru a le pune în pagină. Picturile și sculpturile expuse în ordine cronologică la Centrul Pompidou sunt, în primul rând, un comentariu despre fragilitatea condiției umane; de aici atât universalitatea cât și contemporaneitatea lor.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius