Pe sute de kilometri, singurele suflete din stepă sunt caii și vitele nomazilor, ai căror stăpâni dorm în coconul de fetru al iurtei. Foto: Ionuț FloreaIurta este un nume de origine turcă, dar în Mongolia, cuvântul corespondent „ger“ înseamnă pur și simplu „acasă“.
De: Ana Hogaș, Ionuț Florea
Aceste adăposturi sezoniere sunt printre cele mai vechi forme de locuire, pe care popoarele nomade din Asia Centrală continuă să le folosească de peste 3.000 de ani. O iurtă bună trebuie să fie compactă, pliabilă și ușor de transportat cu ajutorul cămilelor sau iacilor.
Mobilitate
O singură familie de nomazi kirghizi își poate instala sau demonta locuința în doar trei ore. În mare, iurta include o coroană de acoperiș fabricată din lemn, care are și rol de luminator, susținută de căpriori care se sprijină pe o rețea reticulară de lemne curbate la abur.
La coamă și la bază, pereții sunt tensionați cu funii împletite din cânepă. În final, scheletul casei este învelit în mai multe straturi de fetru din lână de oaie, blănuri tăbăcite și folii din plastic alb – care îl protejează de îngheț și de soarele necruțător din stepă.
Geografie simbolică
Ușa se deschide întotdeauna către sud, zona de nord-est este rezervată gospodinei, iar vatra este amplasată în centru, sub luminatorul prin care soarele acționează ca o busolă. Fiecare popor nomad își decorează locuințele diferit. Mongolii și buriații se inspiră din simbolismul budist sau agață de tavan șiraguri de telemea.
Moștenire
În Kazakstan luminatorul se moștenește din tată în fiu, iar vechimea clanului și gradul său de noblețe sunt măsurate după numărul petelor de funingine de pe lemn. Acesta trădează decadele în care fumul a ars pe hornul casei și, implicit, vechimea familiei. În Kîrgîzstan, luminatorul și-a găsit loc chiar pe stema națională, simbolizând centrul casei și al întregului Univers.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius