Foto: 123rf
Cine-ar fi crezut că Plovdiv poate vorbi concomitent și echilibrat despre distracțiile soldaților romani, despre sobrietatea burghezilor din Epoca Medievală, despre legendele născute la mijloc de secol XX sau despre modernismul picurat cu grijă pe ici – pe colo în a doua urbe ca mărime a Bulgariei?
Coroana marilor imperii
Statutul de Capitală Culturală Europeană mi-a trezit interesul să o descopăr într-un weekend prelungit. Deși fusesem de nenumărate ori în Bulgaria, nu știam mare lucru despre Plovdiv. Aceasta a fost ocazia să aflu că este unul dintre cele mai vechi orașe cu locuire continuă ale Europei. Așezat pe șapte coline, a fost locuit încă din vremea tracilor, care l-au numit Eumolpias (fiul zeului Poseidon), apoi a devenit un important oraș grecesc și roman. În antichitate a devenit cunoscut ca Philippopolis, adică Orașul lui Filip, deoarece Filip al II-lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru cel Mare) l-a cucerit în secolul IV îen. Persanii, celții, goții, hunii, slavii și rușii au fost doar câteva dintre popoarele care au invadat urbea cu scopul de a o cuceri.
În Evul Mediu, Imperiul Bizantin și cel Bulgar și-l doreau cu mare ardoare, urbea fiind ca o minge de fier între doi magneți puternici. Nici Imperiul Otoman ce a urmat nu l-a trecut cu vederea, stabilind acolo capitala unei regiuni ale sale. Abia în 1885, condițiile istorice au permis ca Plovdiv să redevină bulgăresc.
Teatrul Roman. Foto: 123rf
File de istorie în straturi
Când ne uităm în jur, vom observa că nu ne ies la număr cele șapte coline și abia vom identifica cinci. Asta pentru că, în ultimele trei secole, o colină a fost „mutată” și alte două unite, astfel încât teritoriul din centru să fie nivelat și pregătit pentru noi planuri urbanistice care să corespundă cu nevoile de atunci ale populației. Așa că astăzi, orașul își spune cea mai strălucitoare poveste din perioada romană de la 20 de metri din adâncul pământului! Doar o mică parte a zonei a fost excavată și deja putem vedea părți din băi publice, teatre, clădiri impunătoare, dar și singurul sistem de alimentare cu apă de pe teritoriul de azi al Bulgariei.
Poarta de intrare în orașul vechi. Foto: Corina Matei
Plovdiv la pas, în experiențe
Un oraș atât de bogat nu-i simplu de descifrat la o primă vedere. Astfel, am ales să-l descopăr oarecum cronologic, și m-am dus întâi la Muzeul de Arheologie din Plovdiv, una dintre primele instituții culturale bulgărești (1882), care adăpostește peste 100.000 de artefacte descoperite în oraș sau în regiune, iar expunerea lor prezintă firul istoric încă din mileniul V îen: de la o mică așezare, o urbe protejată de Heracles, la o dezvoltare puternică, dar întreruptă de războaie, de cuceriri, de conflicte între imperii.
De aici, am „sărit direct” pe cel mai mare Stadion Roman din regiunea Moesia, aici având loc lupte între gladiatori, curse cu trăsuri și jocuri olimpice. Construit în secolul II îen la ordinul Împăratului Hadrian, cu 240 de metri lungime, spațiul distracției putea găzdui 30.0000 de oameni! Două părți le putem vedea astăzi, capătul stadionului fiind accesibil de îndată ce cobori scările pe sub strada pietonală a centrului. Iar macheta la scară mică expune fidel stadionul ce se află dedesubtul clădirilor eclectice ce creează astăzi orașul vechi.
Decopertat este și Odeonul, ridicat tot în secolul II îen. În acest colț al Imperiului Roman, atmosfera era fascinantă. Ba mai mult, o putem retrăi și astăzi. Teatrul Antic al Phillippopolis-ului, construit în primul secol îen sub conducerea Împăratului Dominițian între dealurile Taxim Tepe și Djambaz Tepe (două dintre cele trei coline ale Orașului Vechi; se păstrează numele turcești), a fost scos la lumină începând din 1960 și refăcut pe cât de fidel posibil cu piesele originale, găsite de arheologi. Acum e cel mai bine conservat amfiteatru roman din lume, chiar dacă o parte din el s-a pierdut – în trecut putea găzdui peste 6000 de persoane, astăzi doar 3500. Periodic sunt organizate spectacole de teatru, operă și concerte!
Opera în Teatrul Antic. Foto: Corina Matei
Știind deja că Teatrul Antic este funcțional, am ajut grijă să-mi cumpăr din timp bilet la Orpheus, opera ce se juca în weekendul în care eram acolo. Cum fiecare eveniment este special adaptat spațiului, era de așteptat ca experiența să fie unică, impresionantă, ieșită din tipare. Jocul actoricesc, acustica impecabilă, efectele obținute din lumini, lasere, fum, apă și foc au lăsat publicul cu un sentiment de mulțumire supremă și cu o experiența memorabilă trăită în orașul bulgăresc.
Nebunul Milo. Foto: 123rf
Pe străzile din cartierul Kapana. Foto: 123rf
Strada Knyaz Aleksandar I. Foto: 123rf
Plovdiv-ul de astăzi cu obiectivele sale l-am cunoscut într-un free walking tour, continuând apoi pe cont propriu. Astfel, am aflat că merg pe Knyaz Aleksandar I, cea mai lungă stradă pietonală din Europa, că Nebunul Milo (cel ce are statuie pe Knyaz Aleksandar I), era un personaj faimos și „colorat” al urbei, iar legenda spune astăzi că dacă îl atingi, ai noroc în dragoste, că la principala moschee din oraș, Dzhumaya, e cea mai bună cofetărie din toată regiunea.
Din ceea ce înseamnă contemporan, cel mai mult mi-a plăcut să mă pierd în această Kapana (în traducere – capcană), cel mai frumos cartier al orașului, viu, gălăgios, cu zeci de cafenele și restaurante înșiruite pe străzile pietonale. Îmbină cumva vechiul (prin arhitectură) și noul (prin stilul în care au fost create noile spații).
Plovdiv, Orașul Vechi. Foto: 123rf
Foto: 123rf
În contrast, Orașul Vechi este atât de liniștit. Atmosfera se schimbă și parcă îți vine să ai grijă cum pășești, să nu faci zgomot – oricum trebuie să ai grijă, din cauza pietrelor masive care fac pavajul. Poarta de intrate, din piatră cărămidă, un arc ce leagă două case astăzi, e ca un portal. Chiar aici, dincolo de niște ziduri sobre și groase se găsește una dintre cele mai cochete și valoroase biserici ale Bulgariei, Sf Contantin și Elena, cu o pictură ce datează de la 1800. Aici, ies în evidență casele în stil Revival, din cărămidă și lemn, astăzi recondiționate și viu colorate prin picturi și nu decorațiuni aplicate.
Muzeul de Etnografie. Foto: 123rf
Casa-muzeu Hindliyan. Foto: Corina Matei
Forma ciudată tip ciupercă, reflectă inventivitatea oamenilor de la 1700. Atunci, taxele se calculau în funcție de amprenta la sol a casei, de aceea etajele (din lemn) ies chiar și cu un metru peste zidurile parterului (cu fundație din cărămidă) și sunt susținute de arcade care mai de care mai interesante. Multe dintre aceste case au aparținut bogaților urbei și au fost transformate în expoziții ce păstrează atmosfera secolelor 18 și 19: Muzeul de Etnografie și Casa-muzeu Hindliyan sunt cele care m-au impresionat prin stil, eleganță și obiectele lucrate manual: de la mici decorațiuni până la mobilă.
Strada meșteșugarilor. Foto: Corina Matei
Străduțele pavate cu piatră neșlefuită ba mai late, ba mai strâmte, ba în scări, conduc pe Aleea Meșteșugurilor, unde casele au fost transformate în adevărate ateliere de artă, în încercarea de a menține vii tradițiile de secole. Sunt deschise gratuit publicului și există o șansă foarte mare să-i găsești pe artizani la muncă. Pictori, țesători, strungari, sculptori și sticlari sunt doar câțiva dintre oamenii de valoare pe care i-am întâlnit pe această stradă. Obiectele ce le ies din mâini sunt atât de seducătoare, că nu mai știi ce să admiri mai întâi și ce să iei acasă ca suvenir.
În câțiva pași am fost în vârful colinei Nebet Tepe, a treia colină a Orașului Vechi de astăzi, unde iar m-am întors în istorie: aici a fost fondată așezarea ce urma să devină orașul întins de astăzi. Un complex arheologic amintește de etapele dezvoltării. Astăzi este un loc popular printre localnici și turiști, de unde îți recomand să privești cel mai frumos apus din oraș! De aici, se văd și celelalte coline ale orașului, care invită la o plimbare în natură: Sahat Tepe (sau Dealul Ceasului – din turn bate clopotul pentru ora exactă de secole întregi), Bunardzhik Tepe (sau Colina Aliosha – nume luat de la statuia soldatului rus de 10,5 metri înălțime, pe care bulgarii nu au dărâmat-o, lăsând-o ca amintire a istoriei) și Dzhendem Tepe (sau Dealul Tinereții, cel mai înalt, e faimosul loc bântuit din Plovdiv, unde se spune că dacă mergi noaptea vei auzi cum țipă fantomele).
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius