Iubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zâbavnic la mânie. (Iac. 1,19)
Toată lumea ştie vorba: „O pace rea este mai bună decât o ceartă bună." Ce-i drept, unii consideră, dimpotrivă, că o „ceartă bună", când oponenţii spun unul despre celălalt tot ce gândesc, dau frâu liber emoţiilor, poate ajuta la înţelegerea reciprocă, pune toate punctele pe „i", şi că un asemenea mod de rezolvare a conflictelor este mai bun decât o împăcare şubredă, când cei aflaţi în conflict, cu toate că pe dinafară s-au împăcat, de fapt „ţin pietre de aruncat în sân". Mie nu-mi este apropiat nici unul dintre aceste puncte de vedere. După cum spunea un personaj al lui Mihail Bulgakov, „nu sunt de acord cu amândoi". Nici una dintre aceste două variante nu este constructivă şi nu reprezintă o soluţie reală a problemei. In sociologie, psihologie, există o disciplină specială care se ocupă cu studierea conflictelor, a situaţiilor conflictuale. Ea se numeşte CONFLICTOLOGIE. Evident, conflictologia studiază conflictele, originea, formele şi modurile de aplana re a lor. Cu toată diversitatea metodelor de rezolvare a conflictelor, metodele fundamentale sunt două: cel constructiv si cel neconstructiv. Cel constructiv (sau productiv) este nu doar capabil să aplaneze situaţia conflictuală, ci îi şi influenţează pozitiv pe participanţii la conflict: depăşind împreună conflictul, aceştia devin mai solidari, capătă experienţa comunicării şi a rezolvării problemelor.
Fireşte, într-un conflict constructiv părţile ajung la un acord de succes.
Metoda neconstructivă de comportament într-o situaţie conflictuală duce fie la ceartă, fie la o situaţie nerezolvată, adică la „pacea rea". Contradicţiile n-au fost soluţionate, iar părţile, în cel mai bun caz, se împacă vremelnic, aflându-se într-o stare de „război rece". Conflictul neconstructiv este adesea însoţit de „procedee interzise": jigniri, presiune, şantaj etc. Când dialogul este purtat astfel, câteodată oponenţii chiar uită în ce consta obiectul iniţial al disputei.
Lipsa de contradicţii şi ciocniri vizibile într-un grup de oameni nu înseamnă neapărat că între ei domnesc iubirea şi armonia. Se ştie, de exemplu, că în comunităţile americane de hippies erau foarte puţine conflicte dintre cele obişnuite între oameni care trăiesc împreună pe un teritoriu restrâns. Lipsa aproape totală a certurilor şi altor conflicte în coloniile hippie se explică prin atitudinea foarte superficială a hippie-lor faţă de viaţă şi faţă de ceilalţi. Ei propovăduiau iubirea şi libertatea, însă de fapt soarta sonfraţilor le era profund indiferentă. Filosofia hippie e următoarea: „Atâta timp cât eşti cu noi, ne simţim bine, ne distrăm, împărţim cu tine mâncarea, drogurile, dar eşti liber să pleci, să ne părăseşti, şi nimeni nu te va regreta în mod special." Dacă cineva din colonie dispărea, nimeni nu-l căuta şi nu-şi făcea griji deosebite cu privire la soarta lui, nu-şi făcea griji că poate a ajuns la închisoare, poate a fost omorât, poate a murit ui urma unei supradoze de narcotice. In anii '60, o fată dintr-o colonie hippie a înnebunit în urma unei doze de LSD; a fost dusă într-un spital de psihiatrie, şi nimeni dintre confraţii ei n-a încercat s-o scoată de acolo sau măcar să o viziteze la spital. Aşadar, lipsa de conflicte din aceste comunităţi, care practic nu erau conduse de nimeni, se baza pe atitudinea de indiferenţă reciprocă.
Adeseori, în cuplurile care trăiesc în concubinaj se observă o coexistenţă absolut paşnică, dar îndată ce un asemenea cuplu se căsătoreşte legal încep conflictele. De ce? Oamenii uniţi prin plăcerea reciprocă lipsită de responsabilitate nu construiesc o relaţie adevărată, nu sunt uniţi prin sentimente autentice. Atâta timp cât se simt bine împreună, trăiesc împreună; atunci când nu le mai convine, se despart: în fond, sunt indiferenţi unul faţă de celălalt. Partenerul nu le e foarte drag, nu ţin prea mult la el, şi ca atare se împacă uşor cu neajunsurile lui. Ceva de genul: „Suntem împreună nu pentru o lucrare comună, nu ca să ne autodepăşim împreună, ci ca să ne odihnim şi să ne distrăm împreună; şi atunci, de ce să ne călcăm pe bătături unul pe celălalt?" Intr-o asemenea situaţie, când oamenii sunt uniţi prin păcatul curviei, nici demonii nu-i prea ispitesc: de ce să strice o unire clădită în numele păcatului şi fărădelegii ?
De aceea, când între soţi apar ciocniri, neînţelegeri, asta nu înseamnă deloc că nu se iubesc unul pe celălalt. Dimpotrivă, poate că vor sa-şi îmbunătăţească relaţia, îi doare de celălalt, însă, din păcate, adeseori nu ştiu cum să procedeze corect în cazul unui diferend.
Desigur, toţi trebuie să ne străduim să reducem la minimum conflictele, să ne ocupăm de prevenirea lor, dar dacă a apărut totuşi o situaţie conflictuală trebuie neapărat să ştim cum s-o rezolvăm în mod constructiv şi productiv pentru ambele părţi.
Regulile cele mai generale, dar şi cele mai importante, de comportament într-o situaţie conflictuală sunt expuse în motto-ul acestui capitol. Intr-un conflict, cel mai prost sfătuitor este mânia. Enervarea, mânia întunecă raţiunea şi paralizează voinţa omului; acesta pur şi simplu nu-i în stare să ia deciziile corecte. Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii (Pilde 14, 17), spune înţeleptul Solomon. Pe această temă există o mulţime de proverbe: „Mânia nu-i un sfetnic bun", „Omul la mânie cade-n nebunie", „Cine se scoală mânios, se culcă păgubit" şi aşa mai departe. De aceea Sfântul Apostol Iacov dă următorul îndemn: Fiecare om să fie zabavnic la vorbire, zâbavnic la mânie, ca să nu spună vreun lucru de prisos, ce poate doar să complice conflictul şi să-l ofenseze pe celălalt. Un cuvânt imprudent, nechibzuit, poate fi foarte dăunător într-o discuţie serioasă. De aceea, trebuie să învăţăm să-l ascultăm cu atenţie pe celălalt (să fim grabnici la ascultare), ca să înţelegem ce vrea să ne spună şi ce vrea de la noi, şi doar atunci să îi răspundem, chibzuind nu numai sensul, ci şi forma răspunsului nostru, fiindcă, se ştie, nu are atâta importanţă ce spui, cât cum o spui. Una şi aceeaşi idee poate fi exprimată în aşa fel încât celălalt se va supăra rău şi pentru mult timp, sau în aşa fel încât o sa dea ascultare vorbelor noastre.
PR. PAVEL GUMEROV
CONFLICTELE FAMILIALE: PREVENIRE ŞI REZOLVARE, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "CONFLICTELE FAMILIALE: PREVENIRE ŞI REZOLVARE"
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius