Opera arhitectului I.D. Berindei (1871-1928) reflectă magistral epoca de maximă dezvoltare şi strălucire a României moderne, corespunzătoare perioadei finale a domniei regelui Carol I (1866-1914) şi a domniei regelui Ferdinand (1914-1927).
Berindei a fost un important exponent al eclectismului autohton, curent artistic care pune accent pe asocierea inedită şi spectaculoasă a unor stiluri artistice foarte diverse. În sofisticata sa artă, Berindei a pornit de la forme clasice dar a reînviat şi exuberanţa formelor barocului târziu sau a rococoului, adăugând elemente moderne din Art Nouveau.
Încercând să creeze o compoziţie arhitecturală unitară, I. D. Berindei a acordat o atenţie obsesivă fiecărui detaliu ornamental, inclusiv feroneriei cu care a decorat ferestrele, balcoanele sau intrările principale. Copertinele din sticlă cu structuri metalice şi ornamentica porţilor sale au adus un plus de valoare, fără precedent, în arta modernă a metalelor din România.
Poarta şi gardul palatelor au rol decisiv în demarcarea spaţială a creaţiei arhitecturale dar reprezintă şi o emblemă stilistică, o marcă personală, spectaculoasă, de neconfundat, a arhitectului I. D. Berindei.
Palatul Cantacuzino (astăzi Muzeul Naţional "George Enescu") reprezintă una dintre construcţiile cele mai elaborate ale arhitectului român. Pe lângă faţadele impozante ale clădirii, poarta de metal decorată cu motive geometrice şi vegetale sinuoase atrage toate privirile. Splendida dantelărie de metal atinge perfecţiunea, în forme şi armonii clasice şi baroce. Poarta palatului Cantacuzino rămâne una dintre cele mai frumoase creaţii de acest gen din Bucureşti.
Elev al celebrului arhitect francez Charles Girault (1851-1932), Berindei nu se dezminte nici de această dată, preluând dragostea pentru arta prelucrării decorative a metalului de la profesorul său. Girault este creatorul spectaculosului Petit Palais din Paris şi a proiectat pentru intrarea respectivei clădiri cele mai admirate porţi din grilaj metalic ale anului 1900.
Pentru reşedinţa Alexandru Florescu (fost sediu al Institutului Goethe), Berindei proiectează o poartă decorată lateral cu două coloane antice stilizate, realizate din metal, în zona superioară fiind montată o stemă de tip heraldic. Motivele geometrice din ornamentica porţii alternează cu motive vegetale, într-o structură stilistică clasicizantă, stilistică regăsită şi în modul în care arhitectul a conceput faţadele.
Creator al unor magnifice decoraţiuni pentru interioarele şi pentru exterioarele clădirilor sale, Berindei a fost un susţinător entuziast al tezei orientării arhitecturii româneşti spre idealul de artă absolută şi completă, care să înglobeze în structura ei pictura, sculptura dar şi artele decorative.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius