Turnurile din Transilvania pe care nu ai voie să le ratezi și poveștile lor

[altmariusgeo]

Destinații de weekend

http://www.voceatransilvaniei.ro/turnurile-din-transilvania-pe-care...

sursa foto: academia161.ro

Fiecare oraş mare a avut cel puţin un turn. Emblematice pentru cetate, acestea au servit fie ca post de observare, fie au fost dotate cu orologii ca să măsoare trecerea imperturbabilă a timpului, fie au servit ambelor scopuri.

Acestea au rămas de-a lungul anilor martore la zbuciumul oraşului. Majoritatea au fost reabilitate şi sunt percepute ca simboluri ale urbelor pe care le străjuiesc. Chiar dacă nu sunt atât de celebre ca şi „Big Ben-ul” londonezilor, aceste turnuri sunt mândria locuitorilor. Vocea Transilvaniei vă prezintă turnurile din Transilvania pe care nu ai voie să le ratezi și poveștile lor.

Turnul Primăriei din Oradea

Turnul Primăriei din Oradea, al cărui orologiu stă mărturie pentru vremurile istorice apuse, cântând la ore fixe „Marșul lui Iancu” și păstrând urmele bătăliilor pentru eliberarea Transilvaniei din anul 1944. Clădirea Primăriei a fost ridicată în doi ani, între februarie 1902 – octombrie 1903. Turnul Primăriei se află în aripa dinspre strada Tudor Vladimirescu a clădirii şi are o înălţime de aproape 50 m. Este prevăzut cu 4 nivele principale, dintre care trei de panoramă. La nivelul I se află mecanismul orologiului – numit „ceasul mamă”. Orologiul de la cota cea mai înaltă cântă la ore fixe „Marşul lui Iancu” şi a fost construit la începutul secolului XX, în anul 1904 de către un lăcătuş ceasornicar pe nume Mezey Dezső.

În prezent ceasul din Turnul Primăriei este îngrijit de Nagy Csaba Sándor. Datorită lui, modul de funcţionare a ceasului s-a schimbat din 1992. Dacă până în 1992 inerţia greutăţii acţiona ceasul şi pendulul, acum pendulul este acţionat electronic, ducând mişcările prin axe şi roţi dinţate până la arătătoarele cadranelor. Orologiul este alcătuit din patru părţi – cadrane, situate în partea superioară pe fiecare latură a obiectivului. Cadranul din faţă, cel care priveşte spre Criş, a fost confecţionat din sticlă groasă, numită sticlă de lapte şi era iluminat din spate.

După război, în 1944, cadranul din faţă a fost schimbat, sticla fiind înlocuită cu tablă, la fel s-a procedat şi pentru celelalte cadrane. Orologiul a supravieţuit celor două războaie mondiale, iar acoperişul şi zidul turnului au supravieţuit celor două incendii, primul în 1917, iar la doilea în 1944. Cadranul ceasului păstrează şi azi urme de gloanţe din timpul războiului din 1944.

sursa foto: primariaoradea.ro

Turnul Trompeţilor din Mediaş

Turnul Trompeților din Mediaș, a cărui construcție a fost finalizată în anul 1551, care are o înălțime de 68 m și o înclinație față de axa verticală de 2,28 m, ceea ce-l poziționează în topul primelor zece clădiri înclinate din lume. La sfârşitul secolului XV, Mediaşul primeşte titulatura de oraş (civitas). Şi cum competiţia oraşelor era mare în Transilvania, oficialităţile au decis să construiască un turn înalt, cel mai înalt, un turn ce rivaliza chiar cu turnul bisericii din Viena. Astfel au construit turnul bisericii „Sf. Margareta” cu o înălţime de aproape 70 m. Curând acesta a devenit un punct de observare perfect. De sus, din vârf, trâmbiţaşul oraşului anunţa pericolele ce ameninţau burgul (invazii, incendii, inundaţii). De aici vine şi numele turnului, Turnul Trompeţilor sau Trâmbiţaşilor.

Legenda spune că atunci când au construit turnul, pietrarii vroiau să ridice un turn înalt…până la cer. Se pare că mândria lor L-a mâniat pe Dumnezeu care a înclinat turnul dându-le breslaşilor o lecţie aspră. De-a lungul timpului multe statui-personaj au vegheat turnul: Turre Pitz şi Roland sunt doar două personaje care, au vegheat la mersul lucrurilor în cetate. Legenda spune că turnul s-a înclinat încă din timpul construcției și muncitorii au încercat cu ajutorul frânghiilor să-l îndrepte. Însă un tânăr care trăgea de frânghie a observat o tânără domniță trecând pe lângă turn și, uitându-se după ea, a uitat să dea drumul frânghiei și așa turnul s-a înclinat în partea cealaltă. Astfel a rămas turnul cu o înclinație de 2.29 metri și are o înălțime de 68.5 metri.

sursa foto: turnultrompetilor.wordpress.com

Turnul Casei Sfatului din Braşov

Inițial, Casa Sfatului din centrul orașului Brașov a fost doar un turn de supraveghere, dar în timp clădirii i s-au adăugat noi încăperi și turnul, în care a fost instalat un ceas cu cadrane pe toate cele patru fețe. În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului.

Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat. Clădirea s-a transformat în Primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale: trăznet, cutremur, furtună sau incendiu,. După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, i se adaugă celebra stemă a Brașovului. Administrația orașului se mută din aceasta clădire în anul 1876, într-o clădire nouă situată la interesecția străzilor Republicii și Mihail Sadoveanu.

La începutul secolului XX, Casa Sfatului urma să fie demolată și înlocuită cu o clădire administrativă modernă. Acest lucru a fost evitat doar datorită unei puternice campanii de presă pentru menținerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909 – 1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950, clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

sursa foto: Wikipedia

Turnul Central al Castelului Peleş

Turnul Central al Castelului Peleș este unul dintre cele mai frumoase castele ale Europei, de altfel primul electrificat de pe continent. Turnul central al castelului are o înălțime de 66 m, cele trei cadrane ale ceasului principal al turnului fiind decorate cu simboluri astrale, iar cadranele fiind orientate către punctele cardinale sud, est și vest. Elaborarea planurilor iniţiale ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena. Doderer a înaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca şi din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Proiectele sunt respinse de către Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor este încredinţată arhitectului german, Johannes Schultz, care elaborează planurile castelului în prima sa fază de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german, Fachwerk.

La 1890, este construită pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Sala Maură, după proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy, discipolul celebrului arhitect francez, Violet Le Duc. În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 ? – 1928). Sub coordonarea sa, între 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied şi Hohenzollern de pe latura de nord şi Mezaninul. În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construită centrala electrică. Între anii 1903 – 1906, Liman proiectează Galeria de marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi Baia reginei şi amenajează încăperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamnă a Palatului şi apartamentele oaspeţilor din aripa de nord a castelului.

Între 1906-1914, se întreprind lucrările de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este înălţat turnul central al castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie aFabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt.

sursa foto: infotravelromania.ro

Turnul Ştefan din Baia Mare

Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul „Sfântul Rege Ștefan” din Baia Mare. Turnul este situat între străzile Crișan și 1 Mai, în imediata apropiere a Pieții Libertății – Piața Centrală a vechiului oraș. A fost construit în secolul al XV-lea. Prima atestare documentară a bisericii parohiale „Sfântul Ștefan”, de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor.

Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul. În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și este înzestrat cu clopote. Nouă ani mai târziu se montează un ceas cu lună. Afectate în repetate rânduri de trăsnete și incendii, cele două clădiri suferă mai multe reparații capitale, însă în 1763 se reface numai turnul. Cu acest prilej, se construiește pridvorul de la partea superioară. Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foișor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraș. Vechiul orologiu mecanic (din secolul al XVII-lea) a fost înlocuit cu un mecanism electronic.

O mai nouă acțiune de reabilitare și consolidare a zidurilor a fost demarată la sfârșitul anului 2007, cheltuielile fiind suportate de Ministerul Culturii. Mărețul edificiu nu este doar un important obiectiv istoric, ci a devenit un reper cultural la sfârșitul anilor ’90, când în acest spațiu s-au desfășurat manifestarea Poezia din turn (la inițiativa actorului băimărean Paul Antoniu). Atât exponenții Școlii băimărene de pictură, cât și alți artiști plastici de renume au fost fascinați de silueta bătrânului turn cu orologiu și pridvor țărănesc la mansardă, motiv pentru care a fost imortalizat, din diferite unghiuri, în memorabile opere de artă.

sursa foto: tripwow.tripadvisor.com

Turnul Pompierilor Satu Mare

Turnul Pompierilor are o înălțime totală de 47 m și o înalțime cursivă de 34 m, a fost construit în anul 1904 din inițiativa episcopului Gyula Meszlényi, fiind proiectat de Ferencz Dittler și construit de Lajos Vajnay. Datorită înălțimii, turnul oferea o privire de ansamblu asupra orașului fiind folosit în acest sens pentru prevenirea incendiilor și protecția împotriva lor. Astăzi, turnul este un obiectiv turistic de mare atracție fiind vizitat zilnic de aproximativ 50 de vizitatori.

Programul de vizitare este zinlic între orele 16.00 și 21.00, cu excepția zilei de luni.

sursa foto: Wikipedia

Turnul Bisericii Sfântul Mihail din Cluj

Biserica Sfântul Mihail din Cluj este emblematică pentru oraş şi se leagă strâns de istoria lui. Regele Carol Robert de Anjou a acordat printr-un act eliberat la 19 august 1316 o serie de privilegii și libertăți Clujului, printre care era și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Această libertate s-a materializat inclusiv prin ridicarea unei biserici parohiale. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob.[1] Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea edificiului.

Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar construcția lăcașului. Construcția s-a desfășurat în două faze: prima a început în anul 1316 și a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul. Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas și astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România. În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunități religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forța comunității romano-catolice, ca urmare a Contrareformei.

După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influențabarocului de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul. De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory. Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar.

Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.

sursa foto: adevarul.ro

Turnul cu ceas din Alba Iulia

Turnul cu Ceas este considerat unul dintre simbolurile orașului Alba Iulia, care domină semeț clădirile din partea centrală. De fapt, turnul nu este un edificiu de sine stătător, ci aparține Catedralei Romano Catolice, una dintre cele mai valoroase clădiri medievale din întreaga Transilvanie. Situată în interiorul cetății Alba Iulia, Catedrala Româno Catolică este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură romanică din Transilvania, fiind cam de aceeași vârstă cu celebra Nôtre Dame din Paris.

Construcția edificiului a început în secolul al XI-lea, iar la mijlocul secolului al XII-lea au fost ridicate navele transversale. Catedrala a fost distrusă parțial de marea invazie tătară în anul 1242. Catedrala se mândrește cu un frumos turn cu ceas și cu mormântul lui Iancu de Hunedoara. Catedrala are o orgă cu 2.209 tuburi, datând din 1877 iar recitalele de orgă merită auzite. Impresionante sunt picturile și statuietele care stau că niște paznici ai mărturiilor evenimentelor petrecute cu sute de ani în urmă. Este cea mai veche catedrală din România.

La exterior, catedrală impresionează prin contrafronturile solide și zvelte ale corului gotic. Fațada principală îndreptată spre nord, are la colțuri câte un pilastru, iar la mijloc se află un portal deasupra căruia a fost montată stemă episcopului Ladislau Gereb.

sursa foto: www.architravel.ro

Turnul cu ceas al Bisericii Evanghelice din Bistriţa

Conform planurilor vechi ale oraşului, în 1487 se construia un turn de apărare şi supraveghere. Includerea turnului în corpul bisericii va duce la demolarea turlei nordice şi ridicarea unui turnuleţ cu scară în spirală, prin care se asigura un acces independent spre turnul nou-construit. De la început, turnul a aparţinut oraşului, cu rol preponderent de pază şi supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. La 1521 intra în reparaţii ceasul anterior montat în turn, iar la 1570 i se vopsea cadranul şi i se aureau limbile pentru o mai bună vizibilitate.

Legenda spune că saşii sibieni, vrând să înalţe pentru biserica lor cel mai înalt turn, au mers în delegaţie la comunitatea de saşi din Bistriţa, pentru a se inspira. Acolo au măsurat cu o frânghie înălţimea turnului bisericii, iar seara au fost invitaţi la ospăţ de bistriţeni. Îmbătându-i pe cei din Sibiu, meşterii bistriţeni le-au tăiat pe ascuns câţiva metri din frânghie. Astfel, după ce la Sibiu a fost ridicată Biserica Evanghelică, turnul celei din Bistriţa a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu ai săi 75 de metri. Pe data de 11 iunie 2008 izbucnea un incendiu la baza turnului bisericii bistriţene, în mai puţin de jumătate de oră schelele din lemn de brad în care era îmbrăcat pentru restaurare fiind mistuite. Ceasul din turn era oprit la ora 18:05, dar mecanismul ceasului a fost salvat, întrucât fusese scos în timpul renovării.

De la fereastra turnului care se află la 39 de metri înălţime poate fi văzut oraşul Bistriţa.

sursa foto: bistrita.citynews.ro

Turnul cu ceas din Sighişoara

Turnul cu Ceas este cel mai masiv dintre cele nouă turnuri de apărare ale cetății Sighișoara care s-au păstrat până în prezent din totalul de 14. Monumentul are o înălțime de 64 de metri, este situat în partea de sud-est a cetății și este vizibil din orice punct al centrului orașului. Edificiul a fost construit în secolul al XIV-lea pentru a proteja poarta principală a orașului. La sfârșitul sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu un coronament de factură barocă, similar celui de la Catedrala Sfântul Vitus din Praga. De-a lungul timpului Turnul cu Ceas a devenit edificiul reprezentativ al orașului. Până în anul 1556 încăperea de la primul nivel al turnului a servit drept sală a consiliului orășenesc.

Construcția are la bază o prismă dreptunghiulară, prezintă cinci nivele, care împreună cu balconul și acoperișul în formă de piramidă au o înălțime de 64 de metri. Acest edificiu a primit la începutul veacului al XVII-lea un orologiu refăcut în anul 1648 de către Johann Kirschel, ce este prevăzut cu statui de lemn de tei, înalte de 0,80 metri ce înfățișează zeii păgâni ce personifică zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele. Actualul mecanism al ceasului este mai nou fiind executat la comandă specială în Elveția de firma Fuchs și instalat în Turnul cu Ceas la 1 aprilie 1906.

În exterior ceasul este dotat cu două cadrane uriașe, de 2,40 metri diametru, pe fiecare fațadă a turnului și figurine instalate în nişe.