tot la sat

[Ionescu Ion]

tot la sat se află liniştea eternă,
pe câmpii, prin codri, unde hoinăream,
satul este oaza şi rămâne oaza,
mult visat edenul dorului din noi.

nu mai sunt ţăranii de odinioară,
ce-ţi dădeau bineţe şi te omeneau,
au apus ţăranii, au plecat ţăranii,
doar în noi mai zace dorul după ei.

ei păstrau norocul, bunătatea sfântă,
lângă busuiocul de la Preacurata,
ei veneau din veacuri, se duceau în veacuri,
luând cu ei tot oful dorului din noi.

nu mai sunt ţăranii, au plecat ţăranii
cu mirosul pâinii coaptă în cuptor,
le-ā trecut veleatul, tot le număr anii
şi-i privesc aeve cum se duc şi mor.

număr anii singur, rătăcit pe drumuri
şi le caut umbra ca să le-o sărut,
au plecat ţăranii spre eterna zare
s-au topit în racle, îngropaţi în lut.

12 iulie 2008

[judit ionescu]

Iata o tema tipic traditionalista,tratata intr-o maniera moderna.Aveti un stil deosebit de interesant, care imi aduce aminte deopotriva de Ion Pillat dar si de primii ani de creatie argheziana.Foarte frumos,va felicit.Daca nu va cer mult, as mai citi si alte versuri pe blogul dvs.

[altmarius]

Vesnicia s-a nascut la sat - a spus cu deosebita indreptatire Lucian Blaga; versurile dumneavoastra - de exceptie - confirma cu asupra de masura asertiunea aceasta. Multumesc!