Teii acestei veri

[Angela Rahovan]

       Discuția din cadrul grupului ”Plante medicinale” - Teiul,  inițiată de D-na Judit Ionescu, căreia îi mulțumesc pentru multele și documentatele informații privitoare la utilizarea farmaceutică și medicală a acestuia, a făcut să -mi vină în nări mireasma matinală și mai ales nocturnă a teilor de pe o stradă apropriată, pe care în aceste zile, mi-o dăruiesc cu generozitate.

       Imaginea teiului lui Mihai Eminescu, mi-a readus în minte firesc , teiul si floarea lui atât de des pomenite în versurile poetului, într-o tematică variată, pornind de la poezia de dragoste:

      Și dacă de cu ziua se-ntâmplă să te văz

      Desigur că la noapte un tei am să visez,

      Iar dacă de cu ziua eu întâlnesc un tei

      În somnu-mi toată noaptea te uiți în ochii mei.                                       (Și dacă de cu ziua...),

 

 unde poetul alătură iubirii floarea teiului : ”În ploaia florilor de tei / Să stăm în umbră singuri. /”

                                                                                                                       (Să fie sara-n asfințit...),

 teiul însoțind trăirile poetului :

 

       În mijloc de codru - ajunse

       Lângă teiul nalt și vechi.

       --------

       Flori de tei are în păru-i

       Și la șold un corn de argint.                                                                     (”Povestea teiului” sau

                                                                                                                         ”Făt-frumos din tei”),

ajungând la versuri melancolice, pline de tristețe, sumbre :

        . . . .

        S-aud pe valuri vânt,

        Din munte talanga,

        Deasupra-mi teiul sfânt

        Să-și scuture creanga.

 

        Și cum n-ai suferi

        De-atuncea - nainte,

        Cu flori m-or troieni

        Aduceri aminte.                                                                                        (”Iar când voi fi pământ”),

sau:

        . . . . ..

        Iar pe păduri de brad

        Alunece luna.

        Reverse dulci scântei

        Atotștiutoarea,

        De-asupră-mi crengi de tei

        Să-și scuture floarea.                                                                                    (”Nu voi mormânt bogat”).

 

      Teiul, cântat de poet, își va troieni mereu floarea peste vise, năzuinți și dureri.

 

 

 

 

[judit ionescu]

Permiteţi-mi o completare - alături de mulţumirile mele pentru aprecierile dvs.- la ideea teiului în poezie, printr-un haiku ce se referă la teiul eminescian:

Teiul lui Eminescu (secvenţă haiku)
de Maria Tîrenescu

Teiul din Copou
îşi risipeşte floarea –
doar luna pe cer

În înserare
pierdută pe o bancă…
„Făt-Frumos din tei”

Târziu în noapte –
pe banca de lângă tei
doi îndrăgostiţi

Adiere în zori –
risipindu-si parfumul
flori de tei

Capăt de-alee –
flori de tei pe statuia
lui Eminescu

[Angela Rahovan]

Mulțumesc. Îmi recunosc ignoranța. Nu știu cine este Maria Tîrenescu, dar haiku-ul este reușit.