Ştirile Ziarului Metropolis - 20 iulie 2022

[altmariusplus]

---

• Cineaști români la Festivalul Internațional de Film „Nowe Horyzonty...
• Șase ani de la moartea lui Radu Beligan. Șase gânduri pe care ni le...
• PRIMUL PAS, proiect social pentru copii în centrele de plasament di...
• „Teatru Oriunde” deschide stagiunea outdoor cu spectacole pentru co...
• Orchestra Metropolitană București și dirijorul Daniel Jinga, invita...

Cineaști români la Festivalul Internațional de Film „Nowe Horyzonty... Posted: 20 Jul 2022 02:39 AM PDT Institutul Cultural Român de la Varșovia continuă parteneriatul de tradiție cu festivalul polonez și, alături de prezentarea celor mai recente producții românești, va susține prezența cineaștilor și profesioniștilor din România la atelierele „Studio Nowe Horyzonty+”, respectiv „A Sunday in the Country”. În competiția oficială a festivalului a fost selectată pelicula „Imaculat”, debutul în lungmetraj al regizorilor Monica Stan și George Chiper-Lillemark. În perioada 27-30 iulie, Monica Stan și producătorul Marcian Lazăr vor fi prezenți la Wrocław cu sprijinul ICR Varșovia. „Imaculat” a fost prezentat în premieră mondială în anul 2021 la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, unde a fost distins cu trei premii. Ca și la edițiile precedente, reprezentanța de la Varșovia a ICR susține participarea cineaștilor români la atelierele „Studio Nowe Horyzonty+”, care se adresează perechilor regizor-producător care au în dezvoltare primul sau al doilea film de lungmetraj. Anul acesta, din România vor participa Cecilia Ștefănescu și Marius Bălănescu, regizoarea, respectiv producătorul lungmetrajului de debut „Marea aventură”, aflat în pregătire și produs de Libra Film. Cecilia Ştefănescu, scriitoare, regizoare și scenaristă, este realizatoarea a două scurtmetraje, „Ferdinand 13” (2015) și „Morski Briz” (2018), acesta din urmă prezentat în mai multe orașe din Polonia, inclusiv la Festivalul Internațional de Scurtmetraje ŻubrOFFka. Marius Bălănescu colaborează din 2008 la TIFF, iar de-a lungul anilor a făcut parte din echipa de producție Libra Film, filmul de debut al Ceciliei Ștefănescu fiind primul la care va fi producător asociat. ICR Varșovia susține și participarea criticului de film Dora Leu la întâlnirile „A Sunday in the Country” (22-26 iulie), unde sunt selectați tineri critici de film din nouă țări europene. Sub îndrumarea experților și reprezentanților Academiei Europene de Film și ai Asociației Nowe Horyzonty, invitații iau parte la ateliere despre viitorul meseriei pe care o practică, despre planurile profesionale și specificul profesiei în diverse țări. Dora Leu este redactor coordonator al revistei FILM MENU și colaborează și cu alte publicații de film din România. Lucrează în prezent la un documentar despre activitatea unui radio românesc la sfârșitul anilor ’90. Regizorul Radu Jude a fost invitat de organizatori să facă parte din juriul festivalului, ocazie cu care va fi omagiat cu o retrospectivă a filmelor sale de scurtmetraj: „Lampa cu căciulă”, „O umbră de nor”, „Trece și prin perete”, „Plastic semiotic”, „Amintiri de pe Frontul de Est” (co-regizat cu Adrian Cioflâncă). Cel mai recent lungmetraj al realizatorului român, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” va fi proiectat la Wrocław în prezența sa. De asemenea, în cadrul festivalului va fi proiectat și „R.M.N.”, filmul realizat de Cristian Mungiu, care a avut premiera în competiția de la Cannes. Pelicula a fost achiziționată de Gutek Film, cel mai important distribuitor polonez, și va lansată în cinematografele din Polonia în toamna acestui an. De asemenea, la Wrocław va fi proiectată și pelicula „Crai Nou” a Alinei Grigore, câștigătoare a Marelui Premiu al Festivalului de Film de la San Sebastian 2021. Îmbucurătoare este și programarea în cadrul festivalului polonez a două coproducții româno-poloneze: documentarul „Koniec świata w Dolinie Łez”/„Sfârșitul lumii în Valea Plângerii” (r. Jarosław Wszędybył), care aduce în prim plan o poveste emoționantă despre ultima colonie din Europa de bolnavi de lepră, de la Tichilești, și „Fools”, regizat de Tomasz Wasilewski, coproducție România-Polonia-Germania a cărei imagine este semnată de Oleg Mutu. Articolul Cineaști români la Festivalul Internațional de Film „Nowe Horyzonty... apare prima dată în Ziarul Metropolis.

Șase ani de la moartea lui Radu Beligan. Șase gânduri pe care ni le... Posted: 20 Jul 2022 01:54 AM PDT Ziarul Metropolis rememorează întâlnirile pe care le-a avut cu Radu Beligan, acasă la el, în apartamentul ca o bibliotecă, în sală, la repetițiile de la Teatrul Metropolis, sau din fotoliul de spectator, din care pornesc aplauzele către scenă. După o pauză de opt ani, de când a avusese premiera cu „Egoistul“, Radu Beligan a luat suprinzătoarea decizie de a reveni pe scenă într-un nou rol, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, în 2013. A jucat într-o piesă românească, modernă, scrisă de Mona Radu, „Lecţia de violoncel“, piesă regizată de Felix Alexa, avându-i pe afiș pe Lamia Beligan, fiica lui Radu Beligan, Marius Manole şi Rodica Ionescu/Tania Popa. Spectacolul a fost selecționat și în Festivalul Național de Teatru. https://www.ziarulmetropolis.ro/wp-content/uploads/2014/06/Lec%C5%A3ia-de-violoncel.jpg" alt="" width="750" height="500" class="CToWUd a6T" tabindex="0" /> Lecţia de violoncel La 95 de ani era impecabil pe scenă, iar cozile pentru cumpărarea biletelor ajungeau de la casa de bilete de la etajul 1 până pe stradă, la Mihai Eminescu 89. Deoarece cererea era atât de mare, Radu Beligan a acceptat să joace chiar și de două ori în aceeași zi în două reprezentații diferite pentru spectatorii de la Metropolis. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. La 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București, o inițiativă a Teatrului Metropolis, condus atunci de George Ivașcu. „Activitatea susţinută. Cam ăsta ar fi secretul meu. N-aţi remarcat că majoritatea deceselor survin după ce oamenii ies la pensie şi întrerup orice activitate?“, ne spunea într-un interviu pe care l-am făcut acasă la Radu Beligan, într-un apartament cu trei camere din zona centrală a Bucureștiului. https://www.ziarulmetropolis.ro/wp-content/uploads/2022/07/IMG_9777-scaled.jpg" alt="" width="750" height="500" class="CToWUd a6T" tabindex="0" /> Radu Beligan, George Ivașcu și Victor Rebengiuc, pe Aleea Celebrităților Vă prezentăm în continuare șase gânduri care ne-au rămas de la Radu Beligan, așa cum au fost consemnate în cartea lui de memorii, „Între acte“ (Editura All) sau în interviurile exclusive realizate de Ziarul Metropolis. 1. Știu oare cronicarii noștri, care expediază în două rânduri o trudă de luni și luni, că tensiunea arterială a unui actor crește cu 3, 4 linii când intră pe scenă, că formula leucocitară se schimbă, că după un spectacol el se deshidratează cu 2, 3 litri sau că, după calcule științifice, efortul interpretului lui Hamlet echivalează cu al unui alergător de performanță pe 10000 de metri? Poate că, dacă ar ști aceste adevăruri, ziarele ar da muncii actorului măcar același spațiu acordat sportului… 2. În opinia mea, perioada cea mai fertilă a teatrului românesc a fost în anii apăsători ai „tezelor“, ai „plenarelor“, cu „documentele“ lor, tot mai numeroase şi aberante. În acea perioadă nefastă, teatrul le-a oferit oamenilor o oază de libertate şi de speranţă. Prezenţa fluentă a piesei clasice, a piesei străine contemporane de valoare, dar şi a scriitorilor români contemporani cu opere notabile, era o realitate. Autori ca Samuel Beckett (cu „Aşteptându-l pe Godot“), Edward Albee („Cui i-e frică de Virginia Woolf“), Albert Camus („Caligula“), Friederich Durrenmatt (cu „Romulus cel Mare“), Buero Vallejo (cu „Generoasa Fundaţie“), Dale Wasserman (cu „Zbor deasupra unui cuib de cuci“) erau jucaţi în România cu preţuri şi sacrificii de puţini ştiute. 3. L-am văzut pentru întâia oară pe Liviu Rebreanu în 1942, în biroul lui de la Teatrul Național. Neobosit căutător de talente proaspete, maestrul auzise de un tânăr actor care se remarcase pe scenele particulare și îl invitase să‑l cunoască. Intrând în cabinetul său, picioarele mi s‑au tăiat de emoție. Un bărbat înalt, viguros, cu părul argintiu și o meșă rebelă pe frunte, cu un profil de efigie romană, s‑a ridicat imediat de pe scaun cu o surprinzătoare agilitate, mi‑a întins mâna și apoi s‑a așezat cu nonșalanță pe marginea biroului. Întrevederea a fost scurtă. Multe personalități literar‑artistice așteptau în anticameră. Eram fascinat de ochii lui de un albastru glacial, care m‑au învăluit însă cu bunăvoință. Intrarea mea în Teatrul Național avea să se producă mai târziu. Oricum, în acele momente, nicio Casandră n‑ar fi putut prezice că peste douăzeci și șapte de ani destinul avea să mă așeze pe scaunul acela. 4. Era în 1964, începusem repetițiile cu Rinocerii la Teatrul de Comedie, când întâmplarea a făcut să‑l întâlnesc pentru întâia oară pe Eugéne Ionesco în… Japonia, unde avea loc o reuniune a Institutului Internațional de Teatru. Am descoperit imediat, în barul hotelului unde locuiam amândoi, figura lui celebră de clovn trist privind melancolic paharul plin cu un lichid de culoare incertă. Mi‑a explicat că e un amestec de whisky cu suc de grep. „L’alcool tue les vitamines, les vitamines tuent l’alcool“. Aflase că Scrisoarea pierdută se jucase la Tokio și mă întreba, cu o curiozitate infantilă : „Oare cum or fi tradus japonezii «Curat‑murdar» și «Pupă‑l în bot și‑i papă tot» ?“. Ca să‑i distreze pe alții – și mai mult pe sine – era gata de cele mai neașteptate șotii. Într‑o dimineață, la micul dejun, îmi spune : „M‑am gândit toată noaptea și m‑am hotărât să trec la budism! 5. Fac parte dintr-o generație a minunatei epoci în care jumătate dintre români vorbeau limba lui Voltaire. În plus, am avut marea șansă să mă nasc într-o casă cu bibliotecă. Părinții mei, intelectuali modești, sufereau de morbul lecturii. Mama, impresionată de romanul lui Zola, „La faute de l’abbe Mouret“, i-a botezat pe frații mei mai mici, gemeni, după numele protagoniștilor Serge și Abeille – Sergiu și Albina. Am păstrat cu sfințenie hârtiile îngălbenite pe care tata a încercat să adapteze în franceză „Sărmanul Dionis“ al lui Mihai Eminescu. Tatălui meu îi datorez, printre altele, că mi-a insuflat, din fragedă pruncie, pasiunea pentru teatru. Am spus de atâtea ori povestea, că nu are rost să o mai amintesc aici. Cert este că, încă din primii ani de liceu – pe vremea mea liceul începea la 10 ani – obișnuiam ca, din puținii bani pe care tata reușea să mi-i dea pentru manuale și caiete, să-mi cumpăr piese de teatru franțuzești pe care le traduceam în limba română – norocul meu cu memoria care mă ajuta să suplinesc din plin lipsa rechizitelor. 6. Cartea de care m-am îndrăgostit? „Dragostea în vremea holerei“ de Gabriel Garcia Marquez. Dacă ar fi să înființez o bibliotecă pe o altă planetă, prima carte pe care aș pune-o în raft ar fi Biblia. Personajul de care m-am îndrăgostit? Cu riscul de a părea lipsit de originalitate, Hamlet. Articolul Șase ani de la moartea lui Radu Beligan. Șase gânduri pe care ni le... apare prima dată în Ziarul Metropolis.

PRIMUL PAS, proiect social pentru copii în centrele de plasament di... Posted: 20 Jul 2022 01:37 AM PDT Acest program al Școlii Teatrul de Artă București, își propune să organizeze, în patru centre de plasament din sectorul 2 al capitalei, cursuri de dezvoltare personală prin teatru, pentru copiii și adolescenții instituționalizați. Proiectul răspunde domeniului educativ și reprezintă o soluție la preocupările autorităților privind educația prin cultură a tinerilor din Sectorul 2. Astfel, proiectul “Primul pas” susține participarea cât mai largă și mai implicată a copiilor din mediul instituționalizat în sectorul artistic, având drept priorități implicarea activă a acestor categorii speciale de copii, încurajarea accesului acestora la activități artistice, încurajarea demersurilor colaborative și a parteneriatelor inovatoare între organizațiile culturale și artistice, dar și între organizații, instituții publice și mediul privat. Copiii instituționalizați, odată plecați din instituțiile care i-au protejat până la vârsta majoratului, întâmpină mari dificultăți în a fi acceptați fără suspiciuni, în cadrul societății. La această se adaugă și dificultățile de comunicare, pe care le au la nivel emoțional, care măresc riscul de a fi acceptați ca indivizi normali, capabili să își îndeplinească rolul în societate. Pornind de la această nevoie a copiilor instituționalizați, Școala Teatrul de Artă și Primăria Sectorului 2 și-au unit forțele pentru dezvoltarea și implementarea Primului Pas – proiect social de dezvoltare personală a copiilor abandonați – această categorie asupra căreia nu mai planează atenția publicului larg, într-o societate preocupată de satisfacerea nevoilor imediate și de asigurarea traiului pe termen scurt și mediu. Proiectul “Primul Pas” susține participarea cât mai largă și mai implicată a copiilor din mediul instituționalizat în sectorul artistic și are drept priorități, implicarea activă a categoriilor speciale de public, încurajarea accesului la activități artistice, încurajarea demersurilor colaborative și a parteneriatelor inovatoare între organizațiile culturale și artistice dar și între organizații, instituții publice și mediul privat. Proiectul se va desfășura pe parcursul lunii iulie, iar cursurile vor fi finalizate cu montarea a câte unui spectacol, în cadrul căruia vor participa elevii fiecărei instituții de plasament partenere. În cadrul proiectului participă actori cu experiență în pedagogie teatrală și psihologi calificați în lucrul cu copiii. Școala Teatrul de Artă București este o instituție independentă, care a luat naștere în anul 2012 și care are ca obiect principal de activitate derularea de programe (cursuri și ateliere de dezvoltare personală prin teatru, arta vorbirii sau scriere creativă) pentru copii, adolescenți și adulți. De peste nouă ani, Școala Teatrul de Artă a pregătit peste 300 grupe de cursanți. O parte dintre aceștia au fost ulterior selectați de firmele de casting pentru reclame/filme, și-au creat propriile trupe de teatru sau de improvizație, la nivel amator sau au urmat cursurile facultăților de teatru și film. Articolul PRIMUL PAS, proiect social pentru copii în centrele de plasament di... apare prima dată în Ziarul Metropolis.

„Teatru Oriunde” deschide stagiunea outdoor cu spectacole pentru co... Posted: 19 Jul 2022 11:40 PM PDT În plin sezon estival, teatrul iese din sălile de spectacol și se mută în spații în aer liber. Asociația Sirius Art a pregătit un program special de spectacole pentru publicul de toate vârstele. Părinți, bunici și copii sunt așteptați în weekendurile senine de vară să descopere povești cunoscute sau reinterpretate, susținute de actori tineri și talentați. „Teatru Oriunde” debutează sâmbătă, 23 iulie, ora 10:00, cu spectacolul „Croitorașul cel viteaz”. Spectacolele sunt programate între 23 și 31 iulie în Parcul Sebastian, iar între 31 iulie și 14 august în Parcul Ferentari. Accesul este gratuit și nu necesită rezervare în prealabil. Stagiunea outdoor „Teatru Oriunde” face parte din proiectul „Stagiune outdoor/indoor”, dezvoltat și implementat de Asociația Sirius Art, prin care își propune promovarea sectorului cultural independent și încurajarea tinerilor creatori, precum și facilitarea accesului la produse artistice de calitate și îmbunătățirea ofertei culturale existente în România. Proiectul este finanțat din fonduri nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 5 al Municipiului București, prin Legea 350/2005 prin Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache”. Înființată în 2019, Asociația Sirius Art are drept scop dezvoltarea și promovarea artelor spectacolului și a industriilor creative, încurajând astfel munca noilor generații de regizori, actori, scenografi, coregrafi, dramaturgi, antreprenori culturali sau a profesioniștilor din domeniul cinematografiei ori a muzicii de teatru și film, atât la nivel local și național, cât și peste hotare. PROGRAMUL SPECTACOLELOR PARCUL SEBASTIAN • 23 iulie, orele 10:00 și 11:30 – „Croitorașul cel viteaz” • 24 iulie, orele 10:00 și 11:30 – „Croitorașul cel viteaz” • 29 iulie, orele 18:30 și 20:00 – „Farse medievale în stil nemedieval” • 30 iulie ora 10:00 – „Croitorașul cel viteaz” orele 18:30 și 20:00 – „Farse medievale în stil nemedieval” • 31 iulie, ora 18:30 – „Farse medievale în stil nemedieval” PARCUL FERENTARI • 31 iulie, ora 10:00 – „Croitorașul cel viteaz” • 12 august, orele 18:30 și 20:00 – „Farse medievale în stil nemedieval” • 13 august orele 10:00 și 11:30 – „Croitorașul cel viteaz” orele 18:30 și 20:00 – „Farse medievale în stil nemedieval” • 14 august orele 10:00 și 11:30 – „Croitorașul cel viteaz” ora 18:30 – „Farse medievale în stil nemedieval” Mai multe detalii pe pagina de Facebook Asociația Sirius Art și pe Instagram (@teatruoriunde). Articolul „Teatru Oriunde” deschide stagiunea outdoor cu spectacole pentru co... apare prima dată în Ziarul Metropolis.

Orchestra Metropolitană București și dirijorul Daniel Jinga, invita... Posted: 19 Jul 2022 11:33 PM PDT În concertul de deschidere, din 20 iulie, José Cura prezintă Festivalul Pelješac Orebić precum și artiștii care vor lua parte la acesta: Orchestra Metropolitană București, Corul de Copii al Școlii Primare Orebić, Corul artiștilor Operei Naționale București și soliste invitate Teodora Tchoukourska ( soprană), Ester Pavlu (mezzo-soprano), Boris Lukov (tenor) Emil Zhelev (bas), Barbora Kubiková (chitarist), dirijați de Viliana Valtcheva și Daniel Jinga. A doua seară – 21 iulie – va avea ca eveniment central concertul ce va începe cu Roc-kapella – Corul de artişti ai Operei Naţionale Bucureşti (dirijor Daniel Jinga) și va continua cu Simfonia a IX-a “Din lumea nouă” de Dvorak, cu Orchestra Metropolitană București, la pupitru José Cura. Vineri, 22 iulie, în același context al Festivalului Pelješac Orebić, va putea fi ascultată Messa da Requiem de Verdi sub bagheta aceluiași José Cura. José Cura declara : “Lumea mă întreabă „De ce Orebić? De ce nu Viena sau Salzburg?” Ei bine… la Salzburg există deja cel puțin patru festivaluri, ca să nu mai vorbim despre Viena, care, din punct de vedere muzical, este cel mai efervescent oraș de pe glob. Ce rost ar avea să inițiem încă un proiect cultural în locuri unde există deja o mulțime de astfel de proiecte? În lunga și fructuoasa mea carieră am avut șansa rară de a ajunge pe culmile profesiei mele. Am cântat în cele mai prestigioase teatre lirice ale lumii, din Australia la Moscova, de la Los Angeles în China, de la Buenos Aires în Europa, am dăruit arta mea celor mai eclectici și pretențioși spectatori, inclusiv șefi de stat și membri ai caselor regale din întreaga lume. Numele meu apare pe copertele a peste cincizeci de reviste internaționale și în aproape optzeci de înregistrări audio și/sau filme, iar pe 9 iunie 2022, îndelungata mea activitate componistică – cea pentru care am ales să devin muzician profesionist – a fost încununată prin premiera mondială a Recviemului, o lucrare monumentală pentru cor triplu, soliști și orchestră. Așadar, ce ar mai fi putut să urmeze? Aveam o activitate artistică extrem de intensă atunci când pandemia a oprit mersul întregii planete. Și deodată am avut o epifanie: la aproape 60 de ani, „petrecusem” deja trei sferturi din existența mea pe Pământ și, deși făcusem parte din cele mai impresionante „structuri artistice” din lume, am simțit nevoia „să construiesc eu însumi o astfel de structură”, să creez ceva de la zero astfel încât, atunci când mă voi retrage, moștenirea mea să poată fi asociată nu doar cu viața interpretului, ci și cu activitatea mea pedagogică. În profesia mea, acesta este punctul culminant. Așa că, m-am gândit, ce ar fi să fac ceva cu adevărat nou. Și, ca prin minune, soarta mi-a venit în ajutor… Când am fost invitat anul trecut să fac un scurt concert la Orebić, nu mi-am imaginat că aveam să mă îndrăgostesc de această regiune. Concertul s-a bucurat de mare succes, iar eu am plecat profund impresionat de frumusețea acestor locuri. Câteva luni mai târziu, Frano Matušić, muzician și secretar de stat, a intuit dorința mea de a reveni la Orebić și, la câteva zile după convorbirea noastră telefonică, guvernatorul Nikola Dobroslavić mi-a confirmat invitația cu mult entuziasm. Însă, abia după ce primarul Tomislav Anćić – Tomi, așa cum îi spunem toți –, m-a contactat pentru a-mi adresa invitația oficială de a deveni un membru activ al comunității, lucrurile au început să devină cu adevărat serioase. Obiectivul era crearea în peninsula Pelješac, sub administrația orașului Orebić, a unui „pol” cultural care să înceapă cu un festival – sprijinit de Comisia pentru Turism din Orebić – și care să se dezvolte ulterior cu sprijin la nivel național și local, precum și prin sponsorizări din mediul privat. Așadar, iată-ne acum, lansând acest proiect promițător, plini de entuziasm și de încredere în viitor.” PROGRAM 1. MIERCURI 20 07 • 22:00 JC & Friends – Gazda José Cura prezintă Festivalul Pelješac Orebić precum și artiștii care vor lua parte la acesta: Orchestra Metropolitană București, Corul de Copii al Școlii Primare Orebić, Corul artiștilor Operei Naționale București și soliste invitate Teodora Tchoukourska ( soprană), Ester Pavlu (mezzo-soprano), Boris Lukov (tenor) Emil Zhelev (bas), Barbora Kubiková (chitarist), dirijați de Viliana Valtcheva și Daniel Jinga. PROGRAM: ◦ Eduard Grieg, “Morning”, Susanna Hoffs, “Eternal flame” (JC and kids), Armando Manzanero, “Como yo te amé” (JC), Joaquín Rodrigo, “Concierto de Aranjuez”, 2º movement (Barbora, conductor JC), Astor Piazzola, “Chiquilín de Bachín” (JC and Barbora), Gioacchino Rossini, “Overture of Guglielmo Tell”, “La calunnia” (Emil), Giacomo Puccini, “E lucevan le stelle” (Boris),“O mio babbino caro” (Teodora), Georges Bizet, “Prelude of Carmen”, “Habanera” (Ester), Nikolai Rimsky-Korsakov, “The flight of the bumble bee”, Paul McCartney, “Yesterday” (JC), Leonard Bernstein, “Somewhere” (JC), John Lennon, “Imagine” (JC and kids), Giacomo Puccini, Nessun dorma (JC), Beethoven 9th symphony, 4th movement (Conductor, Daniel Jinga) 2. JOI 21 07 • 19:00 – Guitar Recital – Barbora Kubikova – (City Museum) • 21:00 – Roc-kapella – Corul de artişti ai Operei Naţionale Bucureşti (dirijor, Daniel Jinga),  Dvorak’s New World Symphony – Orchestra Metropolitană București (dirijor, José Cura) 3. VINERI 22 07 • 21:00 – Verdi, Messa da Requiem – Solişti invitaţi, Corul de artişti ai Operei Naţionale Bucureşti, Orchestra Metropolitană Bucureşti, dirijată de José Cura. Articolul Orchestra Metropolitană București și dirijorul Daniel Jinga, invita... apare prima dată în Ziarul Metropolis.