Starea bibliotecilor

[asimetria]

Starea bibliotecilor
27 Martie 2008
Numarul 215 din 27 martie 2008 al revistei Dilema veche propune ca tema centrala de dezbatere “Starea bibliotecilor”, si este pusa sub un citat extras din Umberto Eco: “Rolul cel mai important al bibliotecii este de a favoriza descoperirea acelor carti despre a caror existenta nu stiai, dar a caror importanta se dovedeste pina la urma capitala”.

In primul rind, semnalam din acest grupaj articolul colegei noastre, masterand in Bibliologie si Stiinta informarii la Universitatea Ilinois, Claudia Serbanuta. (Sper sa nu-mi fie luat in nume de rau apelativul de colega: ne leaga aceleasi preocupari si pasiuni biblioteconomice, ca si cele de bloggeri pe aceasta tema). Articolul are un titlu incitant: “Are vreun viitor biblioteca in
Romania?”, si plecind de la citeva premise istorice, ajunge sa faca o analiza detailata si cit se poate de exacta a situatiei bibliotecilor din
tara.Dupa ce se trece in revista aportul unor mari personalitati, ca Nicolae Cretzulescu, Spiru Haret sau Nicolae Iorga in promovarea unei legislatii a bibliotecilor sincrone cu cele mai avansate legi europene din domeniu, Claudia Serbanuta arata:
“Perioada comunista a fost la fel de neagra pentru biblioteci ca pentru intreaga societate. Cit de mult s-au modificat rolurile bibliotecii in societate, ce au insemnat cenzura si propaganda in biblioteci, in ce fel a afectat desfiintarea specializarii biblioteconomice, din cadrul universitatilor, profesia de bibliotecar, sunt intrebari care incet, incet, poate prea incet, incep sa capete raspunsuri. Un lucru cert este insa ca, in aceasta perioada, izolarea bibliotecilor noastre a condus la ratarea unei mari schimbari care a avut loc in viata culturala europeana. Pentru Europa de Vest, anii ’60 au insemnat transferarea accentului de la cultura monolit elitista la cultura populara”.
In continuarea articolului, Claudia Serbanuta analizeaza perioada de tranzitie (as spune, fara sfirsit) care caracterizeaza sistemul romanesc de biblioteci din anul 1990. Astfel, se specifica faptul ca:
“Bibliotecile ar trebu isi ar putea sa ajute la alfabetizarea informationala a populatiei. Din pacate insa, ele sunt prinse intre cel putin doua cercuri vicioase. Primul se formeaza pornind de la presupunerea ca bibliotecile reprezinta o parte importanta a societatii informationale. Toate finantarile externe care se refera la sustinerea acestei noi societati considera subinteles acest lucru. Cind banii ajung insa in Romania, factorii de decizie nu considera bibliotecile potrivite pentru astfel de misiuni, asa ca investesc in centre de documentaresi informare, pe care le construiesc de la zero, dar care nu au profesionisti si nu au reteaua formata. Pe de alta parte, administratia romana este prea saraca pentru a sustine reteaua existenta de biblioteci, asa ca spera sa primeasca ajutor din partea Uniunii Europene… Cel de-al doilea cerc vicios , poate mai periculos decit primul, se manifesta la nivel local. Bibliotecile incearca sa satisfaca cerintele publicului cu toate mijloacele pe care le au la dispozitie. Publicul care foloseste biblioteca s-a obisnuit insa de atita amar de timp cu oferta ei limitata, stie la ce sa se astepte, asa ca nici nu se gindeste ca ar putea sa ceara mai mult. Nefacindu-si cunoscute nevoile informationale nou aparute (accesarea informatiei online, a materialelor media, de exemplu) , bibliotecarii nu le considera importante.”
Am redat in extenso pasaje din acest articol, considerind ca pune degetul pe rana; activitatea bibliotecilor din Romania nu se desfasoara nici pe departe la cerintele secolului al XXI-lea, si lozincile patriotarde nu-si au locul aici. Una dintre cele mai imperioase necesitati ale perioadei actuale in Romania este asezarea societatii pe baze noi, sanatoase, baze in care cultura si civilizatia trebuie sa-si asigure un loc primordial. Iar acest lucru se poate realiza si prin intermediul bibliotecilor, de orice tip ar fi ele – publice, universitare, academice , profesionale, etc.
In grupajul realizat in revista Dilema veche mai pot fi intilnite: o expunere de motive, in articolul Stelei Giurgenu (“De ce bibliotecile? Din n motive) . Articolul prezinta o analiza a inutilitatii si inaplicabilitatii (scuzati barbarismul) Legii 334 (Legea Bibliotecilor), care arata foarte frumos pe hirtie, dar nu poate fi pusa in practica – dovedindu-si inutilitate (aici isi are locul o informatie din acelasi grupaj: Bucurestiul – conform acestei legi – ar trebui sa detina 1 biblioteca publica la 25.000 de locuitori; asadar, grosso-modo, ar trebui sa aiba 80 de sedii de biblioteci publice; in realiate detine doar 33, cu perspectiva deschiderii in urmatorii ani a dosr 2 sau 3 noi). Un capitol al articolului Stelei Giurgeanu este chiar intitulat “Principii moderne intr-o Romanie arthaica”, deplingindu-se faptul ca intr-o serie de biblioteci publice – din Bucuresti sau din tara – accesul liber la raft este statuat si aplicat, dar unele biblioteci nu au grup sanitar, sau functioneaza in spatii de 60-80 metri patrati (in loc de 375, prevazuti de aceeasi lege), in care se afla depozitate (alt termen nu este aplicabil) 30.000 sau mai mult de volume… In acelasi articol mai este pusa si problema casarilor (carti uzate fizic sau moral), care sunt arse, in loc sa fie vindute pe un pret modic. Aceasta din cauza prejudecatii ca bibliotecile publice ar trebui sa fie nelucrative…
Tot Stela Giurgeanu semneaza si articolul “O insula de normalitate” – referindu-se la sediul Bibliotecii Centrale Universitare. Aici ar trebui completat articolul si cu alte exemple dintre bibliotecile judetene: cele de
la Brasov, Baia Mare sau Galati sunt exemple de implementare a noului in activitatea de biblioteca. In ultima vreme, si Biblioteca Metropolitana face eforturi deosebite de intrare in secolul XXI – in primul rind, prin digitalizarea fondului principal de carte si presa, apoi prin deschiderea unor noi sedii sau redeschiderea altora, modernizate. Mai semnalam si interviul cu secretarul general al Ministerului Culturii si Cultelor, Virgil Nitulescu (apropo, cred ca aceste doua functii ale Ministerului ar trebui separate intr-o viitoare organigrama guvernamentala), precum si articolul “Of, biblioteca mea (nationala)”.

NOTA BYBLOS. Am reluat in extenso acest articol, aparut initial in revista "Dilema veche" si reluat pe blogul altmarius.weblog.ro, intrucit consider ca situatia bibliotecilor nu s-a imbunatatit in ultimii doi ani, ba chiar as spune, din contra; atita vreme cit fondurile bugetare destinate Ministerului Culturii si Patrimoniului National s-au diminuat in fiecare an.