Din istoria presei culturale romanesti: Invatatorul satelor (1843-1852)

[asimetria]

Invatatorul satelor (1843-1852)

Petrachi Poenaru fusese desemnat la Bucuresti (inca din oct. 1843) sa tipareasca o foaie pentru sate care sa se numeasca “Invatatorul satelor”. Aceasta era menita sa dea taranului invatatura “despre orice putea sa se imbunatateze starea precum si lucrarea pamantului intr-un chip mai inlesnitor …”.
Petrachi Poenaru spera ca aceasta publicatie sa aiba audienta mare in judetele de peste Olt “unde o parte din numarul taranilor se vad cu calimarele la brau”, semn ca stiau a ceti si a scrie. De asemenea erau luati ca posibili beneficiari ai gazetei cu care se pregateau a fi invatatori, preoti, dascali de strada dar si logofetii curtilor boeresti. De asemenea se conta mult pe proprietarii de pamant care se plictiseau pe la mosiile lor si ar fi citit bucurosi cate ceva din ce le-ar fi facut trebuita. Mai ales ca “Invatatorul satului” urma sa fie o publicatie “gratuita si oficiala” cum se exprima N. Iorga. Aceasta foaie la care a ajutat ca redactor si Nicolae Balcescu (in 1848 o va scoate chiar singur), va apare pana in anul 1852, fiind prima publicatie destinata taranilor. Din acest motiv dar si pentru faptul ca foaia se redacta intr-un stil placut dovedind si o buna cunoastere a problemelor taranesti, “Invatatorul satului” merita a fi oricand mentionat. In plus, trebuie aratat ca foaia a fost in acel timp singura pe aceste planuri, rod si “organ al filantropiei guvernului fata de supusii sai din sate”.

[judit ionescu]

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Beneşti, judeţul Vâlcea - d. 1875), pandur şi om de încredere al lui Tudor Vladimirescu, creator al steagului României moderne, inginer, matematician, inventator, pedagog, membru titular al Academiei Române din 1870, fondatorul colegiilor naţionale din Bucureşti şi Craiova, organizatorul învăţământului naţional românesc, inventatorul tocului rezervor (brevetat de guvernul francez în mai 1827 sub titlul plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre).

Pandur şi om de încredere a lui Tudor Vladimirescu
Marele organizator al învăţământului românesc a fost în tinereţe haiduc şi pandur în armata lui Tudor Vladimirescu. Tânărul care n-avea nici 22 de ani, Petrache Poenaru, proaspăt grămătic, absolvent eminent al şcolii Obedeanu din Craiova, înflăcărat de idealurile revoluţiei, îşi schimbă straiele şi se strecoară în ceata unor haiduci care exista prin mahalalele Craiovei. Tovaraşii lui haiduci, descoperă într-o încăierare cu nişte arnăuţi, că nu ştie să tragă la pistoale şi nici să arunce cuţitul, şi pe deasupra că tânărul are o călimară ascunsă prin buzunare. Îl prezintă lui Tudor ca să râdă împreună de tânărul Petrache. Tudor este din prima clipă plăcut impresionat de mintea ageră şi entuziasmul lui Poenaru, care ajunge în numai câteva săptămâni omul de taină al lui Tudor Vladimirescu, şef al cancelariei şi al conţopiştilor.

Primul ziar românesc
"Foaia de propagandă" a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la iniţiativa sa, a însemnat nu numai primul ziar românesc de propagandă, aşa după cum îi arată şi numele, dar şi unul dintre primele exemple din istoria presei scrise din România de prezentare corectă a idealurilor revoluţionare ale lui Tudor.

Steagul naţional al României

Pagini din brevetul asupra stiloului lui Petrache PoenaruSteagul naţional al României, în forma actuală, a fost conceput de Petrache Poenaru, se pare după modelul francez[necesită citare]. La intrarea armatei lui Tudor Vladimirescu în Bucureşti, Tudor a purtat pentru prima dată tricolorul actual[necesită citare], preluat ulterior de paşoptişti, care l-au impus în conştiinţa neamului.

Flamura armatei pandurilor fusese până atunci alcătuită din două bucăţi de mătase, aproximativ egale şi de formă pătrată, una albă şi cealaltă albastră, cusute pe margini cu ciucuri roşii, galbeni şi albaştri .

Studii la Viena şi la Paris
Petrache Poenaru, scapă ca prin minune de la moarte, la rugăminţile lui Tudor va pleca să studieze la Viena, apoi şi la Paris.

Primul român care a călătorit cu trenul
La 15 septembrie 1830, se deschide în Anglia prima cale ferată din lume, care va face legătura între Liverpool şi Manchester. La 27 octombrie 1831 tânărul Petrache Poenaru, spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încarcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi...”

Fosta staţie de metrou, Semănătoarea, poartă acum numele lui.

Discursul de recepţie la primirea în Academia Română
Petrache Poenaru în discursul de recepţie la primirea în Academia Română, a susţinut că cele 5 luni cât a fost pandur şi haiduc i-au schimbat complet destinul şi va păstra toată viaţa în inimă acele clipe măreţe. (Cuvintele de mai sus reprezintă o reformulare dintr-un fragment din discursul său de primire, rostit în faţa Academiei Române).

Revoluţionar la 1848
Petrache Poenaru a participat la Revoluţia de la 1848, şi a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor[1][2]. A semnat "P. Poenaru" pe primul comunicat al comisiei, din 12 iulie 1848, alături de "Ioasaf Znagoveanu" şi "C. Bolliac" (document original la Muzeul Naţional de Istorie a României).


http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Poenaru