Sfântul Mucenic Dimitrie, martirul răbdător al lui Hristos

[Convergențe - Lumina]

Documentar

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 26 Octombrie 2017

Mucenicia este darul cel mai de preţ pe care creatura îl poate oferi Creatorului, pentru că mucenicii sau martirii și‑au dat viața mărturisind pe Domnul nostru Iisus Hristos. În ceata sfinților mărturisitori, la loc de cinste în evlavia ortodoxă este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pe care îl sărbătorim astăzi.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în secolul III, în perioada când persecuţiile împăraţilor romani împotriva creştinilor au ajuns la apogeu. Sfântul Dimitrie s‑a născut la Tesalonic. Părinții lui erau oameni din înalta societate, iar el se bucura de toate privilegiile pe care i le dădea statutul de patrician (nobil) roman. Prin viaţa sa curată arăta lumii că era împodobit cu daruri deosebite: bunăcuviință, bunătate, smerenie, dreptate și noblețe sufletească. Toate acestea erau ca niște pietre scumpe care străluceau pe cununa pe care o purta, iar această cunună era credința în Hristos.

În vremea aceea, împărat al Romei era Dioclețian (284‑305), iar alături de el domnea generalul Maximian (286‑305), numit co‑imperator. Educaţia şi virtuţile Sfântului Dimitrie au fost apreciate de Maximian, care l‑a numit la conducerea Tesalonicului. Foarte repede a adunat în jurul său un grup mare de tineri ucenici pe care i‑a învăţat Sfânta Scriptură, propovăduind tuturor credinţa în Hristos. Despre aceste lucruri a fost informat şi Maximian, care întorcându‑se dintr‑un război i‑a adunat pe ofițeri la Tesalonic, ca să aducă jertfă idolilor pentru victoria repurtată în război. Atunci, Sfântul Dimitrie a mărturisit că este creștin și că nu recunoaște ca dumnezei niște pietre. După această mărturisire Maximian a încercat să‑l determine pe Dimitrie să părăsească credinţa în Hristos.

Dialogul dintre Dimitrie şi Maximian despre adevăratul Dumnezeu şi despre idoli este descris de izvoare ca fiind „plin de viaţă”. Atunci când împăratul i‑a cerut să îşi nege credinţa, Dimitrie i‑a răspuns: „Cred numai în Hristosul meu!”. Maximian, mâniat de poziţia şi răspunsul plin de curaj, a poruncit ca Dimitrie să fie închis şi chinuit. În temniță, Sfântul Dimitrie a fost vizitat în secret de un tânăr pe nume Nestor, care i‑a devenit ucenic. În timpul luptelor organizate la Tesalonic în cinstea victoriei în război a lui Maximian, gladiatorul Lie, un luptător care se deosebea prin trupul impresionant şi puterea sa înfricoşătoare, este biruit de către Nestor, ucenicul Sfântului Dimitrie, după ce fusese însemnat cu semnul crucii de acesta. Această înfrângere a lui Lie a condus la porunca imperială de ucidere imediată a Sfântului Dimitrie.

Sfântul Dimitrie şi‑a încredinţat duhul Domnului, atunci când ostaşii au străpuns cu suliţele trupul său. Desigur, această lovire de moarte cu suliţele aminteşte de suliţa care „a împuns coasta” Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Ioan 19, 34). De aceea, martiriul Sfântului Dimitrie este numit asemenea lui Hristos. După aceea, creştinii iubitori de Dumnezeu au luat trupul mucenicului şi l‑au îngropat cu evlavie în locul martiriului. Însă, întrucât nu se putea ca aurul să rămână ascuns sub pământ, mormântul său s‑a transformat cu harul lui Dumnezeu într‑o fântână adâncă, de unde izvora mir. De aceea, este numit Izvorâtor de Mir. Se poate scrie foarte mult referindu‑ne la minunata viaţă, la măreţia sufletului, dar şi la nenumăratele virtuţi ale purtătorului de chinuri şi prietenul lui Hristos, Dimitrie, care pentru Tesalonic, patria sa, reprezintă „apărătorul cel sigur” şi „păzitorul neadormit”. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a avut o relație deosebită cu pământul românesc.