Seneca - Despre viata

[altmariusideea]

Iată un precept de seamă: „Viaţa prostească este lipsită de mulţumire şi agitată, se concentrează cu totul asupra viitorului.” Dar ce fel de viaţă socoteşti tu că este prostească? Viaţa unui Baba sau a unui Isio? Nicidecum: este vorba de viaţa noastră, pe care o poftă oarbă o împinge să caute bunuri ce fac rău şi care nu ne vor îndestula niciodată; noi care am dobîndit deja orice ne-ar putea da îndestularea; noi care nu stăm să ne gîndim ce bucurie ar fi să nu cerem nimic, ce minunată ar fi împlinirea ce nu atîrnă de noroc.

De aceea, dragul meu Prieten, aminteşte-ţi mereu cît de multe ai dobîndit: cînd priveşti la cei ce-ţi stau în faţă, gîndeşte-te cîţi sînt în urma ta. Dacă vrei să simţi mulţumire faţă de zei şi faţă de viaţa ta, gîndeşte-te cît de mulţi sînt cei cărora le-ai luat-o înainte. Dar ce ai tu de-a face cu ceilalţi? Ţi-ai luat-o înainte chiar ţie însuţi.

Fixează-ţi un ţel pe care să nu-l poţi depăşi, chiar dacă vrei: îndepărtează de tine aceste bunuri primejdioase, care se dovedesc mai preţioase pentru cei care aspiră la ele decît pentru cei ce le-au dobîndit. Dacă este ceva consistent în ele, vor ajunge cîndva să îndestuleze: numai că stîrnesc mai tare setea celui ce se adapă din ele.

Lasă deoparte aparenţele strălucitoare: de ce să-i cer norocului să-mi dea un viitor ce ţine de soarta nesigură, mai degrabă decît să mi-l cer mie însumi? De ce, la urma urmei, să cer? De ce să adun bunuri, uitînd cît de firav e omul? Pentru ce să mă chinuiesc? Iată că ziua aceasta e cea de pe urmă: chiar dacă nu este, e aproape de cea de pe urmă. Rămîi cu bine.

Seneca