Seneca - Despre nerecunostiinta 3

[altmariusideea]

Seneca Lucius Annaeus

Spune unul: „Cum? dacă nu ştii despre un om că este nerecunoscător sau recunoscător, vei aştepta pînă ce vei afla, sau nu vei îngădui să pierzi prilejul de a dărui o binefacere? Aşteptarea cere mult timp – căci, după cum spune Platon, e greu să desluşeşti sufletul omului – iar să nu aştepţi este un act nesăbuit.” Acestuia îi vom răspunde că niciodată nu aşteptăm ceva cu desăvîrşire sigur, de vreme ce aflarea adevărului este anevoioasă, ci mergem pe calea pe care ne duce asemănarea cu adevărul.

Orice acţiune se desfăşoară pe calea aceasta: în felul acesta semănăm, în felul acesta navigăm, în felul acesta mergem la oaste, în felul acesta ne luăm soți si neveste, în felul acesta creştem copii; de vreme ce în toate aceste întreprinderi rezultatul este nesigur, noi urmăm calea care credem că ne va duce la izbîndă. Căci cine îi poate promite o recoltă celui ce seamănă, un port celui ce navighează, o victorie soldatului, o casnicie fericita, un copil respectuos tatălui? Mergem pe calea pe care ne duce raţiunea, nu adevărul.

Dacă aştepţi să faci doar ce are un succes garantat şi să dobîndeşti doar cunoaşterea ce vine dintr-un adevăr sigur, atunci viaţa se opreşte locului, abandonînd orice acţiune. Cum nu adevărul, ci asemănarea cu adevărul mă împinge într-o direcţie sau alta, îi voi dărui binefacerea unui om care pare că va fi recunoscător. Ramîi cu bine.

Seneca