Seneca - Despre nehotarire

[altmariusideea]

Seneca Lucius Annaeus

 · 

Zice unul: „Aşadar, nu-i vei da un sfat unui nerecunoscător atunci cînd este nehotărît, nici nu-l vei lăsa să bea apă şi nici nu-i vei arăta calea cînd s-a rătăcit? Ori le vei face pe toate acestea, dar nu-i vei dărui nimic?” Voi face acum deosebirea, 
sau măcar voi încerca să o fac. O binefacere este un serviciu folositor, numai că nu orice serviciu folositor este o binefacere; unele sînt atît de neînsemnate, încît numele de binefacere este prea mare pentru ele. Pentru ca să apară o binefacere, este nevoie să se reunească două elemente.

Cel dintîi este importanţa actului; căci unele sînt mai prejos de demnitatea acestui nume. Cine a numit vreodată binefacere o îmbucătură de pîine sau cîteva monede amărîte de aramă sau îngăduinţa de a aprinde focul? Şi totuşi, acestea sînt de mai mare folos decît cele măreţe; numai că neînsemnătatea lor ieftină le ia din valoare, chiar dacă necesitatea momentului le face să fie strict necesare. Al doilea, care este cel mai important, e faptul că trebuie să-i fie de folos celui pentru care este făcută, că trebuie să voiesc ca binefacerea să ajungă la acela, să-l consider demn de ea, să i-o dăruiesc din toată inima şi să simt bucurie din darul pe care-l fac: serviciile despre care vorbeam nu au nici una dintre acestea caracteristici, căci le dăm nu cu gîndul că cel ce le primeşte le merită, ci indiferent, de parcă ar fi lucruri de nimic, pe care nu le dăm unui om, ci omenirii. Ramîi cu bine.

Seneca